marți, 30 decembrie 2014

De ce ne crestem copiii dupa carti?

Cineva m-a intrebat la un moment dat : domne, da pe vremea mea nu se cresteau copiii dupa carti.. de ce faceti voi asta acum? Mi-a ramas in minte chestia asta...si tot gandindu-ma, am ajuns la niste concluzii..
Cand a venit Mihut credeam ca suntem informati...citisem multe...ca deh...sa aflam cat mai multe...eram pe nu stiu cate grupuri de FB, citisem nu stiu cate carti, mai bune sau mai pe langa subiect...

Nimic nu ne-a pregatit cu adevarat pentru ce avea sa fie...primele cateva luni au fost cumva o bajbaiala, cu cercetat pe net tot...incetul cu incetul, am invatat sa descoperim informatiile pertinente, grupurile care chiar stiau despre ce vorbeau...cu alte cuvinte, pana nu ai subiectul propozitiei, nu prea te prinzi ce si cum...plus ca subiectul propozitiei e unic si deosebit si reactioneaza doar la ce vrea/poate el, nu totul se potriveste....

Principiile sunt bune la casa omului, am aflat noi, dar practica ne omoara...

Ulterior, am inceput sa ne uitam atent la Mihut, la ce ne "povestea" el...si am pornit de acolo...asta ar fi trebuit sa facem din prima...unul din exemplele graitoare...pe grupul de mamici care nascusera cam in acelasi timp, vedeam evolutia si celorlalti pitici...la un moment dat, majoritatea erau destul de dexteri cu degetelele, apucau, trageau etc...Mihut nu...nu-s vreo impatimita a comparatiilor sau vreo maniaca in a " copilul meu face x mai repede decat..."...nu asta e ideea, fiecare copil se dezvolta in etapele lui....dar, am luat fantasticul O-ball si girafa Sophie, citind despre ele ca ajuta mult in dezvoltarea bebelusului......O-ballul l-a ajutat enorm pe Mihut sa-si dezvolte dexteritatea degetelor...Sophie a fost prima jucarie la care a ras...e inca in voga...

Atunci am constientizat ca jucariile potrivite la varsta potrivita fac minuni...

Cautand ce sa facem si cum mai departe, am intrat pe grupul de FB dedicat metodei de educatie Montessori....acolo treaba e foarte zen, informatiile sunt foarte bune si organizate...gasesti pe perioade de dezvoltare ce jocuri si cum sa-l atragi...jucarii potrivite etc...ei propovaduiesc jucariile de lemn...am observat ca reactioneaza mai bine la ele, dar nici cele de plastic nu-s de neglijat, daca sunt de buna calitate...

Am mai citit despre cum sa reactionezi tu la diferitele etape, ce s-ar recomanda si ce nu sa faci in functie de copil...de exemplu, cand a inceput sa se taraie cat de cat, am achizitionat un covoras de joaca si l-am lasat pe jos sa exploreze, cu jucarii puse strategic in fata lui...desi multi ne-au spus ca e frig pe jos (asta era in vara), ca chinuim copilul etc...lui Mihut i-a priit...aici studia ce era sub covor...sau mai exact ce era pe partea cealalta de covor...


Cand a inceput sa prinda viteza si a cazut rau din pat pe la 6 luni si ceva, aveam pregatita deja salteaua pentru camera lui (aranjament in stil Montessori)...camera arata asa la vremea respectiva, totul la dispozitia lui, intre timp am mai facut modificari...

A invatat repede sa se dea jos de pe saltea, sa se urce inapoi si tot exercitiul asta l-a ajutat sa mearga 4x4 mai repede, ulterior sa se ridice tinandu-se de corpul de mobila din stanga...

Unele jucarii le-a avut dinainte sa fie pregatit pentru ele...i le mai scoteam, le mai puneam inapoi in raft...ne mai jucam noi cu ele, ca el sa se uite la noi ce facem...si la un moment dat, hop! imita si facea...cand era el pregatit...dar conditiile le avea..

Toate acestea nu le-am fi invatat daca nu ar fi fost informatia gasita pe net....

Unii mai zic ca inveti de la bunici...pai mama saraca, de unde sa stie ea de Montessori...si ea se mai mira cateodata: mama, cate lucruri sunt acum si ce posibilitati! de scutecele textile, nici nu mai zic, ca pe vremea ei erau carpe...acum sunt avioane...

Concluzia e ca informatia e mult mai la indemana si mai multa decat acum 30 de ani...sau chiar decat acum 10 ani...nu mai trebuie sa cauti "Mama si copilul" prin 7 librarii si sa citesti cum iti zice Capraru sa nu atinga tatal copilul in primele x luni de viata...intri pe net, pe grupul X, descarci de la Files si citesti...

Citesti si filtrezi...totul prin filtrul a ceea ce ti se potriveste si a ce i se potriveste copilului tau...noi am cules de peste tot informatii, le-am studiat pe toate partile, le-am discutat intre noi, le-am negociat, le-am mai trecut o data prin filtrul gandirii...unele au trecut, unele nu...unele ni s-au potrivit, altele nu...am avut surpriza sa ajungem la co-sleeping de unde inainte eram hotarati ca nu facem asta....vorba romanului, vazand si facand...dar am "ascultat" copilul, ne-am uitat bine la el si i-am pus la dispozitie ce am putut pentru a-l ajuta sa faca ce-si dorea/voia... cred ca asta e cheia...fiecare copil e diferit, face achizitiile in ce ordine ii vine lui, nu cum scrie la carte...unul merge, altul mananca bucatele si mesteca, al treilea e foarte abil cu manutele...sunt unici si irepetabili si minunati prin asta...si nu trebuie alterati cum vrem noi, ci ajutati in ceea ce vor ei...nici unul nu va ajunge la 18 ani si sa nu stie sa mearga, sa mestece sau sa puna forme la locul lor...asa ca hai sa-i ajutam sa fie cum sunt ei si sa ne bucuram de fiecare progres...

Si intre timp sa mai multumim in gand celui care a inventat internetul, lui Zuckerberg pentru FB-ul lui si multor oameni care au crescut copii si isi impartasesc experientele prin carti scrise, prin moderare de grupuri sau in orice alta forma!



sâmbătă, 27 decembrie 2014

La multi ani, Cipica!

Azi Mihu mic a socializat...ca la fost ZIUA lui Cipica!!!!!!!!! yeyyyyy...La multi ani inca o data!
Cu Cipica se stie de cand era el mic, mic, mic si  ne-am intalnit prima oara in parc la Izvor la una din primele intalniri de BW...avem si poze doveditoare...se stie virtual de cand s-a nascut Cipica, multumita forumului desprecopii.com...si inca dinainte de asta cand asteptam si eu si mama lui Cipica sa nastem doua minuni...
Ne-am socializat si pe la intalnirile de BW, apoi si cu sotii din dotare prin parc pe la Brancoveanu, ca tot li s-a facut reclama la mici si bere..buni, confirmam...
Si uite-asa trecu anul si Cipica a implinit mareata varsta de 1 anisor...e tot numai o veselie, e cel mai frumos copil pe care il stiu (in afara de al meu, bineinteles, cra! cra!)...e zambacios si lipicios, cuminte si dragalas...
Ne-am molipsit unii de la altii de wrapuri si chiloti textili, ne-am schimbat pareri de evolutie, jucarii si alte chestii bebelusesti...impreuna au mers de manutza prin primul lor an...azi am sarbatorit si cu Teo si cu Adita si cu nasicii lui Cipica..i-am simtit lipsa teroristei mici, arestata la domiciliu de o viroza...
Ei s-au jucat frumos, noi am socializat ca intre parinti...au pedalat prin toata casa, oricine avea un copil prin brate, nu musai al lui, toti erau pupati si admirati ca minunile care sunt...
A fost asa de fain ca nici nu ne-am dat seama cand s-a facut ora 11!!!! asa ca ne-am luat Mihu mic si ne-am carat acasa ca statusem suficient pe capul oamenilor...ca de altfel Mihu mic ar mai fi stat ca se simtea bine...dar na..ora de culcare tic-tac-tic-tac....
Asa ca La multi ani, Cipica! sa fii sanatos, sa cresti mare, ca frumos si dragalas esti deja! Prietenul tau Mihu te pupa si iti doreste tot binele din lume! si te asteapta s-o mai facem lata o data in ianuarie cand face si el un anisor...

miercuri, 24 decembrie 2014

De craciun asa...

Anul trecut sedeam pe canapea si dadeam ordine despre ce glob merge unde...nu de alta dar era greu sa ma deplasez pana la bradul aflat la 1.5 m distanta...Mihut era cumintel la cutie, facea jete-plie-jete-plie de se mira toata lumea cat e de activ dar pe mine nu ma deranja, chiar ma incanta....casa era linistita, curata(nu din meritul meu), exista mancare (din meritul mamei) si cozonaci (saru'mana Marilena)...eu mancam pomelo...ca asta puteam...si-l asteptam pe Mihut...
Anul asta, casa e putin varza...e curata ca a dat tati astazi cu aspiratorul cat eram eu la job...cozonaci avem tot de la Marilena, sa-i dea Dumnezeu sanatate ca buni ii mai face....mancare avem tot din bunavointa mamei, devenita intre timp Buni...titulatura oficiala...in schimb sunt zeci de jucarii prin casa, pe Mihut il distreaza sa scoata servetel dupa servetel din cutie, il distreaza si mai tare sa bage mana in litiera pisoilor cand nu esti pe faza si sa scoata nitzel nisipde acolo...si nu numai...
Mancarea e toata de zici ca suntem bolnavi...numai pui si curcan , fara sare, pentru ca micul nostru print a inceput sa nu mai vrea mancare specifica Bebeluseniei Sale, ci mancare adevarata de la noi din farfurii...drept pentru care ne-am conformat si salata boeuf nu e cu boeuf, ci cu curcan si fara maioneza, legata doar cu niste iaurt si smantana...a avut succes...am facut si racituri mici-mititele din carne de curcan si legume fierte si zeama de la un "buturel" de curcan puse in forme de briose ca sa le poata apuca si manca...a fost foarte interesant tremuriciul rezultat, dar nu s-a dat in vant...sarmalele sunt dupa cum m-am exprimat eu " fade", dupa cum a inteles Buni "naspa" ...adica din curcan si fara sare...deh...sa manance si el cu iaurt...nope, nu i-au placut....
Si totusi...e cel mai fain craciun  de pana acum...ne-au cam tremurat pantalonii pe noi la gandul lui Mihut tragand cu puterea celor aproape 10 kile hotarate ale lui de brad...dar nu..se pare ca bradul nu prezinta interes...ALELUIA!!!!! ca nu concep craciunul fara brad...am fost la "colindat" la Buni, acum pe seara...ocazie cu care Mihu a primit primul puzzle din viata lui...am mai mentionat ca WE LOVE BUNI?...o rata de lemn din 4 piese...maxim interes la ea...
Plimbarea pe seara pana la Buni si inapoi a fost foarte faina...vreo 8 grade, fara vant, Boba, noi trei...fain...
Acasa cica sa-i dam si noi cadoul...cum nu prea ne caracterizeaza impachetatul, am luat cutia din biblioteca, ca oricum el nu vede mai sus de al doilea raft, deci acolo au tronat cadourile...prilej cu care am aflat ca oamenii care produc jucarii nu pun eticheta cu " de la varsta cutare" doar ca sa se acopere in caz de accident...prima data i-a dat tati pista de masinute de lemn de la Lidl pe care scria de la un an si jumatate...nu prea l-a interesat ca e nevoie de motricitate mai fina decat poseda el acum ca sa plasezi masinutele...drept pt care, ca niste laici ce suntem ( ca sa nu zic altcumva) am pus-o inapoi in raft si a aparut borcanul cu biscuiti de la Fisher price...eeeeeeeeee, alta treaba,....interes maxim ca tanti aia care canta nu e asa de brusca/tare/repede ca aia din mingea cantareata (aia l-a facut sa planga, e tot in raft in biblioteca, isi asteapta randul)...cum mai nou e pasionat de potrivit forme, borcanul a venit la fix...cel mai mult ii place sa-i puna capacul si sa-i apese pe nas, dar baga si formele daca i le potrivesti cat de cat....ei si cat  se juca el cu tasu cu borcanul, mi-a trosnit mie ideea...si aici intervine conceptul de  EU NICIODATA NU O SA...
Mihut e in greva foamei de ceva timp...mancatul e o activitate plictisitoare din punctul lui de vedere, pentru ca trebuie sa stai locului in scaunel ca sa mananci...plus ca te dor gingiile ca-ti ies premolarii...plus ca te-ai plictisit de cat ti-a cantat mama diverse...cel mai des Twinkle, twinkle, little star...da, e fain, da totusi, tu ai lucruri mai importante de facut...drept pt care ai mancat azi la 8.30 , apooi firmituri pe la 3 si apoi nimic pana la 9.30 seara...mama e disperata...o mirosi, o cunosti..da tu ai treaba, chiar daca ti-ar fi nitzel foame...
Si brusc...te joci si-ti apare lingurita in fata...ei daca e asa, accepti cu gratie, cat timp nu te deranjeaza din joaca!!!
Dap, am comis-o.. disperata fiind, i-am dat sa pape pe covorasul de joaca din sufra, in timp ce se hlizea la borcanul ala ...si a mancat..TOT...EU NICIODATA NU O SA...!!!! vax albina...poate sa-mi povesteasca doamna de la Diversificare.ro multe si marunte...copilul a mancat cum n-a mancat de muuuuult...si da, nu e ideal...dar nici situatia lui nu e ideala...nu vreau sa fac un obicei din asta, dar uite ca sunt ocazii in care iti incalci mult trambitzatele(inainte de copil) principii...
deci Craciunul a venit si cu premiera mancatului prin casa...ghinion! nu o sa fac un capat de tara din asta...ne-om descurca noi cumva...cat timp n-ajunge sa manace doar cocotat pe gard la 8 si la 4 cand trec oamenii inspre si dinspre fabrica e ok...ca n-avem gard..si nici fabrica in zona...ca altfel sigur ajungeam si la asta....
Concluzia acestui an si acestui Craciun e: iei viata asa cum vine...tu faci planuri, Dumnezeu rade...si-ti da un sprignel de copil frumos si dragalas care n-are stare nici 2 minute cat sa adoarma si ajungi sa-l adormi numai in sling si-ti chiar place pe alocuri...si iti spui ca va dormi in patul lui si te trezesti dormind cu el pe saltea in camera lui amenajata stil Montessori (da, ai aflat si ce-i asta) si e foarte FAIN...si carutul pe care l-ai cautat atat de mult, zace pe post de mobila pentru ca tu ai descoperit purtarea bebelusului...si viata e brusca si da peste tine si tot ce-ai crezut nu e asa, ci mult mai frumos...si mai imprevizibil...si de unde cam urai imprevizibilul, acum te amuza si te distreaza...si ai rabdare...domne, da ai, nu gluma...si ti se pare adorabil si cand urla din toti rarunchii...pentru ca stii ca dupa repriza de urlete, iti va zambi cu ochisorii lui plini de lacramutze si totul va fi bine din nou...pentru ca il iubesti si cand urla si cand zambeste...si asta ii da siguranta...si cand il mai vezi si jucandu-se cu tasu...nu poti sa nu remarci ca ai fost doar mama purtatoare din punctul de vedere al asemanarilor fizice...si te uiti la ei de Craciun...si ti se pare ca nu a mai fost Craciun pana acum...ca ai tot ce iti doresti si mai mult de atat...
Asa ca va urez un Craciun fericit si cel putin la fel de frumos ca al nostru!

miercuri, 3 decembrie 2014

A scapa de...

Mie mi-e clar ca am multe defecte, dar a-mi lua un angajament si a nu-l respecta nu e unul din ele...
De cand am ramas insarcinata cu Mihut , am auzit des replica: vai, trebuie sa scapi de pisoi...de parca ma alergau pisoii si eu nu-i mai voiam...asta e o boala nationala cum ca animalele nu au ce cauta intr-o casa cu copil...
Sa va explic...Puk a fost primul meu copil blanos...desi e feroce de felul ei, numai colti si gheare, ne iubeste si o iubim...am plans ca prostii cand am operat-o a doua oara si doctorul ne-a spus ca nu stie daca rezista la anestezie..a rezistat...cand l-am adus pe al doilea blanos acasa, mic si sfrijit si vai de mama lui, l-a scuipat si l-a sasait ca nu stia ce e...apoi l-a adoptat ca pe puiul ei, inclusiv facand lactatie falsa ca sa-l hraneasca...si acum are grija de el, desi e ditamai motanul...s-a mai imblanzit de cand il are si pe el companion...la toate bucuriile si tristetile mi-a fost aproape...se baga in sufletul meu si-mi torcea sa-mi spuna ca va fi totul bine...toata sarcina mi se lipea de burta si-i torcea lui Mihut...el impingea cu manutza sau cu piciorusul exact unde torcea ea...pentru toate astea, Puk nu iese de la mine din casa decat cand va hotari bunul Dumnezeu ca a fost suficient pentru ea..
Comuniunea copil-blanosi nu e grea, dar nici simpla...da, exista par...se aspira zilnic, se spala...mai exista si incidente acum ca Mihut e mergator si ii fugareste...piticul tarcat se multumeste sa fuga...Puk ii mai intoarce cate o labuta cand o ciufuleste si ea n-are chef...dar de asemenea am surprins-o impingandu-i o jucarie in directia lui, pazindu-ne usa cand dormim sau pazindu-l pe el dormind, daca are acces in camera...el o rasplateste epiland-o de portiuni de blana deoarece momentan nu are controlul asupra manutelor atat de dezvoltat incat sa o poata mangaia cum si-ar dori...
Deci a scapa de ei pentru mine e de neconceput...ar insemna sa nu-i mai vreau...ori eu ii vreau in continuare...sunt parte din familie si il vor invata pe fratiorul lor mai mic si fara blana o multime de lucruri cum ar fi grija pentru altul, compasiunea, responsabilitatea...ii vor fi tovarasi de somn si de joaca si de crestere...
Iar am mai auzit infama replica : trebuia sa scap de sarcina asta...orice femeie care a pierdut o sarcina cred ca face o criza de furie in interior la auzul vorbelor astea...suntem in secolul 21...stiu, unele mijloace de protectie mai dau si erori...dar replica asta mie imi spune ca: persoana nu regreta ce va face, poate nici nu a fost o eroare, ci doar neglijenta...si ultima, dar cea mai importanta: nu are nici un respect pentru viata..sunt pro-alegere..dar ar trebui sa fie rar ajunsul la alegerea asta, nu pe banda rulanta...nu-ti scoti un dinte, intrerupi o viata...
Tot de aparitia lui Mihut generata: nu-l lua in brate/pat, ca nu mai scapi de el...revin cu ideea...cine nu agreeaza un angajament pe viata (a lui, a altora) n-are de ce sa faca copii...a avea un copil inseamna ca tot timpul il vei avea, nu numai cand ai tu chef, iar in restul timpul vei scapa de el...iarasi implica o detasare care ma depaseste si pe care nu o inteleg ca mama...in relatia parinte-copil eu vad cum copilul se va desprinde usor usor de parinte...dar parintele va fi intotdeauna acolo, in cazul in care copilul are nevoie de el...acum e luatul in brate sau dormitul impreuna...mai incolo sunt alte chestiuni de siguranta...siguranta pe care eu vreau sa i-o ofer ca el sa poata explora linistit ...
Deci, inainte sa exprimati idei in care vreti sa scapati de cineva, fie el uman sau nu...ganditi-va...toti avem sentimente...cum v-ati simti sa fiti respins asa? doar pentru ca acum sunteti in postura de putere, de cel care poate respinge, nu inseamna ca veti fi intotdeauna...da, pisicul nu va va arunca in strada...dar copilul s-ar putea sa vrea sa scape de voi cand veti fi batrani si neputinciosi...cum tratati acum persoanele sau animalele, asta va vedea, asta va invata, asta va aplica...deci fara plangeri  de genul: vai, l-am crescut o viata intreaga si acum ma arunca la azil...nope, nu va crede nimeni asa ceva...cum ii crestem, asa ii avem, deci sa-i iubim neconditionat si tot timpul, nu numai cand avem chef...

duminică, 30 noiembrie 2014

Cum sa (nu) motivezi copilul

Pot sa va scriu despre asta din postura copilului care a fost sau n-a fost motivat cu diverse replici...suntem cum suntem..cu abilitati mai mari sau mai mici sau mai lipsa...eu una, am doua manutze stangi...si sunt neatenta...si in general seman nitzelus cu Taz ...un dezastru waiting to happen...de mica am fost asa...daca exista o sansa sa daram ceva, eu reuseam....pare fun, pana ai un copil asa...mama, saraca, mai scapa cate un : mama, dar durna mai esti! durna=neindemanatica...dar na, ce sa faca, eram a ei si ma iubea...asa ca atunci cand bunica mi-a explicat, putin rautacios, ca la cum nu stiu eu sa fiu gospodina, o sa ma altoiasca barbatul dimineata, pranz si seara, aveam deja lectia invatata de acasa : eu o sa invat (ca la asta eram buna, s-a vazut de mica, am acea inteligenta teoretica care-ti permite sa inveti sa citesti la 3 ani si jumatate, "furand" de la fratele tau mai mare, trecand examene cu succes etc, ma laud de-acum... :P) si o sa am un serviciu bun si o sa-mi iau femeie la curatenie...mama deja gasise solutia si mi-o spusese...in felul ei, ma indruma deja spre un drum care sa-mi puna in valoare abilitatile si sa compenseze lipsurile...ca despre asta e vorba...
Acum sunt "ditamai muierea", vorba cuiva...si da, am aceleasi lipsuri...pot eu sa ma ocup de casa non stop, tot nu arata la fel ca dupa ce vine Magda (doamna care ma ajuta cu curatenia)...asa ca eu fac banii si o platesc pe Magda...toata lumea e fericita...cat despre barbat, dupa ce am valsat gratioasa peste o gramajoara de moloz pe care o stransese el dupa ce lucrase in casa ceva, nevazand-o practic, s-a amuzat teribil, ca stia cu cine se insurase...aici , la alegerea barbatului, a mai intervenit un sfat bun de-al mamei: mama, sa stai cu el in casa cel putin un an inainte sa va casatoriti! da, stiu, soc si groaza! majoritatea parintilor nu si-ar indemna fiicele la asa ceva...ar vrea sa le ia barbatul in casa lui, dupa nunta etc...in zilele noastre, nu numai ca nu se aplica, ca barbatul nu avea casa lui, ci ne-am luat-o impreuna in rate, dar e si putin stupid...pey daca pe mine ma calca pe nervi sa gasesc dopul nepus la pasta de dinti si capacul la toaleta ridicat si el o fi facand treaba asta zi de zi? daca el vrea mancare gatita in fiecare zi si eu nu-s dispusa sa fac asta?
Si revenind la motivare...motivarea cu amenintari n-a functionat la mine niciodata...oi fi eu balanta, da-s incapatanata rau...atat iti trebuie sa ma ameninti, ca fac fix contrariul...o suspectez pe mama ca imi zicea cateodata sa fac cate ceva la impuse tocmai ca sa nu fac...sau invers...
Asa ca motivari de genul asta nu vor exista cu Mihut...vor exista indrumari inspre a-si dezvolta abilitatile...vom incerca multe, vom ramane cu ce-i place si ce-l atrage...nu vad sensul sa-l chinui cu lectii de pian daca el n-are ureche muzicala...vom incerca sa invatam si sa ne faca placere, sa-i dau ce-si doreste la capitolul asta...ca se inscrie intr-un curent sau altul, nu conteaza, cat timp il vad invatand ceva si placandu-i...am socat pe cineva spunand ca eu nu am sa-i pretind lui Mihut sa faca facultate...daca va vrea, de bine, daca nu, la fel...dar am sa-i pretind sa faca ceva cu viata lui...ca va fi IT-ist sau va fi bucatar, important e sa faca ceva cu placere...si pentru asta voi incerca sa-l motivez cu laude, da stiu nu sunt in spirit Montessori, dar la mine functioneaza...si la tasu...si el e copilul nostru, deci poate ne mosteneste...il voi lauda cand va face ceva bine, il voi lauda si cand va incerca si nu va reusi din prima...il voi lauda pentru ca se straduieste...pentru ca asa vad eu viata...cu vorba buna, ajungi departe si mai ales, iti tii copilul aproape...eu si mama suntem exemplul viu al acestui mod de educatie..
Si ca fapt divers, pe vremea cand faceam cursuri ACCA(o acreditare internationala contabiliceasca), un curs era despre "Management of the people"..se vorbea despre motivarea pozitiva, cu laude si cea negativa, cu amenintari, in functie de fiecare angajat...exista oameni care performeaza la job doar prin prisma faptului ca ar pierde ceva daca nu o fac..stau si ma intreb, cum i-au educat parintii lor si cum i-au motivat de au ajuns asa? si sunt sigura ca parintii lor nu practicau attachement parentingul...pacat...

joi, 27 noiembrie 2014

The No-Cry sleep solution

Ca tot am vazut postari pe tema asta, imi dau si eu cu parerea, aplicat bineinteles pe Mihut si pe noi...are si idei bune cartea si unele nu chiar atat de bune din punctul meu de vedere..
Desi pare de bun simt, noi nu ne-am dat seama ca il suprastimulam pe Mihut seara...adica stateam cu el in sufra, il lasam sa se joace cum vrea el..si el vrea numai agitat, tv-ul mergea, lumina era la cote maxime, zgomotele medii...citind cartea mi-am dat seama ca nu faceam bine..drept pentru care acum incercam sa stam mai mult la el in camera, cu jucarii mai soft, citim carticele seara, am cumparat un cd-player si am pus in functiune cd-urile Somnic in hamac...domnul de la care le-am achizitionat la Babyexpo ne-a spus ca sunt alcatuite special cu melodii care sa "induca" relaxarea si starea de somn...nush Mihut, da mie chiar mi se face somn pe ele...sunt melodii dulci, linistite si vad ca functioneaza...slingul e tot la putere, dar cu durata mai scurta acum ca punem si cd-urile...
Iarasi a fost buna ideea cu culcatul mai devreme...da, are dreptate autoarea...daca adoarme mai repede, Mihut doarme mai bine si mai mult...sunt mult mai atenta la semnele lui de somn si la "fereastra" favorabila adormirii dupa ce i-am citit cartea
Pe de alta parte nu o sa-i introduc niciodata un "lovey"...adica o jucarica/paturica favorita care sa-l linisteasca...pentru ca (acu tineti-va bine, iese momzilla la iveala) consider ca asta e treaba mea...sa-l linistesc de cate ori se sperie de ceva, sa-l calmez si sa-l adorm..mi se pare de neconceput sa ma inlocuiesc pe mine, MA-SA lui cu o chestie neinsufletita...pentru ca asta e treaba mea, nu a unui plus...el are nevoie de mine cand il apuca fricile lui de bebelus, viitor om mic...si acum sunt spaime pe care nici el nu le intelege...mai incolo va avea probleme de genul "daca se termina lumea?/daca moare mama??"...nu radeti...pe masura ce dobandesc cunostinte noi despre lumea care ne inconjoara, pe atat cresc si spaimele lor...de exemplu, invata despre vulcani, da? pey in seara aia poti fi sigur ca o sa viseze vulcani si dezastre...ursuletul lui nu o sa-i explice ca totul e bine, ca stam in zona fara vulcani etc...imi amintesc ca aveam vreo 5 ani si am intrebat-o nedumerita pe mama: daca tot se nasc oameni, nu se umple pamantul? si atunci mama mi-a raspuns calm, dar cu o voce mica: mama, oamenii mai si mor....aham...m-am dus sa rumeg informatia...stiti ca primul gand a fost ca...si mama e om...o sa moara si ea??
Bottom line...lovey is not gonna happen....nu pentru noi..
Alta idee care nu ma incanta e sa-l obisnuiesc sa adoarma la loc singurel...aici oi fi nebuna, dar am de gand sa dorm cu el pana m-o da afara din camera lui...are dati cand se trezeste din diverse motive...si-a pierdut suza prin pat...sunt acolo si i-o dau (am un stash de suze sub perna, dar shhhhh...el nu stie asta)...s-a auzit vreun zgomot...pun mana pe corpusorul lui mic si-i fac shhhhhh linistitor la ureche (cum auzea el in burtica la mine) si adoarme la loc...se foieste pentru ca e pe cale sa se trezeasca sa pape...ma execut cu un bibe inainte sa faca ochi, sa coboare din pat si sa vina 4x4 pana la bucatarie...etc...toate nevoile lui de om mic sunt mai bine intampinate daca eu sunt langa el...inca are mare nevoie de mine noaptea, asa ca nu plec nicaieri momentan...ma astept ca la o varsta, sa nu mai aiba nevoie de mine noaptea si sa ma usuiasca inapoi in dormitorul mare...o sa plec cu inima indoita pentru ca iubesc sunetul pe care il face cand respira si mirosul lui de bebelus...
Nu am nici timp, nici inclinatie sa fac tabele si tabelase cu ore de somn, cat mi-a luat sa-l adorm etc...pentru ca Mihut poate sa aiba o zi buna si sa adoarma repede si linistit, sau sa-l doara dintisorii si sa-i ia ceva sa se calmeze suficient sa poata adormi...iar daca ma uit la ceas mereu cand il plimb in sling o sa mi se para si 5 min o vesnicie...da, nu-s cea mai rabdatoare persoana...insa daca nu cronometrez si ii cant usor si eu la ureche sau ma uit la fetisoara lui si ma scufund in minunea de a imi VEDEA copilul...o ora trece repede...asa ca notatul si cronometratul nu-s de noi...
Ca orice alta informatie, ca-i de pe net, ca-i dintr-o carte, consider ca totul trebuie filtrat prin prisma propriei situatii...nu voi urma niciodata orbeste un sfat...il voi lua in considerare si voi vedea daca ni se potriveste...si ca in orice lucru, voi aplica partile bune pentru noi...pentru ca, nu? fiecare copil e special, fiecare familie diferita...
Somn usor va urez! ca noi intr-o zi ploioasa..

miercuri, 12 noiembrie 2014

Ceapa ei de ceapa!

Ieri am prestat si eu o ciorba de fasole cu afumatura...fasole din conserva ca toate incercarile mele de a fierbe fasol s-au soldat cu oale arse...si ca orice moldoveni sadea, am prestat si o ceapa la ciorba cu pricina...ca deh, merge...daca veniti la noi dupa ce mancam ceapa, s-ar putea sa va tin la usa ca sa nu risc lesinuri prin casa...
No, Mihut e racit zilele astea...muceste, tuseste...tusea i-a mai trecut, dar muciiiiii...mucii sunt epici...si noapte are nasul plin de muci, oricat l-as aspira, dar vrea si suzeta in gura...si cum pe urechi nu poate respira, na belea, conflict de interese soldat cu urlete noaptea, nesomn, oboseala la amandoi etc...azi noapte cand a dat semne de fomica, se duce subsemnata la bucatarie, presteaza un bibe si-i cad ochii pe jumatea de ceapa ramasa...toti am citit treaba aia cu cepa pusa langa pat...in disperare de cauza, iau ceapa si o car cu mine in dormitor...hranesc Mihut, el se intoarce pe o parte, mai muceste un pic, adoarme...ma culc si eu...si eu cu muci, evident...oups, parca respir mai bine...in fine, adorm...ma trezesc speriata peste vreo 2 ore...copilul n-a miscat de pe loc...ca sa va explic mirarea mea, Mihut pleaca prin somn in 4 labe, se foieste mereu in pat, e ca si cum nu doarme...pun mana pe el...respira, n-are febra...eu n-am muci...il ascult...nu muceste deloc...o fi ceapa? ma culc la loc...ma trezesc iar...e lumina afara...ma uit la ceas...8 si 11 minute...Mihut doarme lemn...soc si groaza! el la maxin 8 face ochi...nimic...o aud pe buni intrand in casa...beau o cafea cu ea, fac dus...la 9 face ochi Mihut...linistit, zambaret, ca deh ...a dormit ca ursul...pleacam la Joc de ghemotoc..o sa va scriu si despre asta cand terminam atelierele la ei, dar in principiu dupa primul atelier ne place...ajungem inapoi acasa cu Mihut dormind in Boba...pun Mihut la nani...iar muceste...buni, dupa ce i-am povestit faza cu ceapa...adiu o ceapa! ceapa iar functioneaza, fi-miu inca doarme...linistit din ce-mi dau seama, ca e cu buni in dormitor...deci ceapa ei de ceapa! de ce n-oi fi incercat eu mai devreme cu ceapa?

duminică, 9 noiembrie 2014

De ce n-a venit?

Azi am fost catalogata drept o mama inconstienta...culmea e ca nu de asta sunt suparata...sa va explic..
Am plecat la Bebetei...previzibil, Mihut adoarme in masina...il las cu tati gardian si intru in Bebetei, ma invart pe acolo linistita vreo jumatate de ora si mai bine...vin, pun toate cumparaturile in portbagaj, cand ma urc in masina, se trezeste si el...si vad trecand pe langa masina noastra o doamna care se uita foarte urat la mine si bombanea...zic...ce-o fi avand, tati cu noi? sotul, imi explica ca, atunci cand au parcat, doamna si sotul ei din dotare in fata noastra, l-au vazut pe Mihut sforaind linistit in scaunel, dar pe tati al nostru care sedea in spate, camuflat de scaun, nu...mai avem si folie pe geamurile din spate si nu se vede prin geam daca e cineva sau nu pe bancheta.....si a fost destul de vocala doamna respectiva, comentand ca ce inconstienti!!! cum sa faci asta??? etc....ma gandesc ca m-a vazut si pe mine batzaind ca o floare, linistita, valsand cu cumparaturile inspre masina si ce-o fi zis...ma, da e chiar iresponsabila!!!
Si acu va zic de ce m-am suparat...de ce n-a venit ??? de ce n-a venit sa-mi spuna? daca chiar eram o inconstineta si-mi puneam copilul in pericol asa? de ce n-a venit sa ma scuture? daca ar fi venit, ar fi aflat ca nu era adevarat si se mai linistea si ea, nu statea cu gandurile astea toata ziua...dar daca un copil patea ceva, pentru ca ea s-a multumit sa fie vocala si atat? cred ca ne amintim cu totii intamplarea de la Salina nu stiu care unde un bebe de 5 luni a fost aproape sa moara, lasat sa se coaca in masina de parintii lui...de ce domne sa intorci capul?cand e vorba de un copil, eu zic sa lasam politeturile la o parte si sa ne exprimam...poate nu intotdeauna situatia e cum o vedem noi, dar macar aflam ca nu e asa...pot sa pun pariu ca toata ziua s-a gandit numai la Mihut si l-a cainat...
In alt registru, Bebetei e plin de Manduci si Ergouri si alte sisteme de purtare ergonomice...si Auchan Militari la fel, ceea ce ma bucura enorm

vineri, 24 octombrie 2014

Tipare de control

Am in minte mai multe posturi, dar din cauza de virozare totala a casei nu prea am avut timp de ele...asta mi se pare important totusi asa ca am incercat sa-mi fac timp de el...citind cartea Alethei Solter am dat de capitolul cu tiparele de control ale somnului...noi avem chestia ca Mihut nu adoarme decat in sling...hmmm...in continuare o s-o contrazic pe Aletha, desi nu am cum sa nu o apreciez pentru o carte in care propovaduieste attachment parentingul, apropierea de parinti, atentia acordata copilului etc...
Eu, om mare, posed un tipar de control al somnului...adica...seara, dupa ce am adormit Mihutul, ma schimb in pijamale, verific usa de la intrare, verific tot prin bucatarie, gaze inchise, biberoane facute etc...apoi ma asez in pat si in asteptarea lui Mos Ene, imi linistesc mintea...revizuiesc mental evenimentele zilei, le pun frumos in sertarase, mai fac un check mental al chestiilor pe care le aveam de facut...si uite-asa ma calmez si ajung in starea favorabila somnului...
Mihut pe de alta parte, ma indoiesc ca tine minte la varsta lui ce a mancat la pranz, daca i-a placut, ca s-a jucat cu o anumita jucarie, etc...credeam ca slingul e tiparul lui de control...eh, copilul meu minunat mi-a demonstrat ca ma insel...din cauza de hiperactivitate, sau macar tendinte de hiperactivitate (deh, trebuia si ma-sa sa dea ceva mai departe) daca l-ai asezat in pat, in secunda 2, Mihut e deja motorizat pe 4 si pleaca la treaba lui...care momentan e joaca si descoperirea...lui mancatul, spalatul, schimbatul si somnul nu i se par necesare...tot ce e important e explorarea si joaca...ori, ca sa adoarma, ar trebui sa stea locului, zic eu, logic asa....deci se impune calmarea copilului, aducerea lui la starea favorabila adormirii...cat timp are libertate de miscare asta nu o sa se intample in veci...am incercat sa stam la noi in camera cu lumina stinsa, sa ii induc stare de liniste etc...vax...el bantuie in 4 prin camera pana cand e prea obosit si pica, se loveste de ceva si incepe sa planga...atunci il iau in brate si vad ca e agitat in continuare...deci sling....acu doua seri, plimbam Mihut in sling...era linistit, mai molcut asa...dam jos din sling ca sa papam bibe regulamentar de seara...papam, se intoarce cu spatele la mine, nu pleaca nicaieri...bon, tin o mana pe el, pana ce, spre supriza mea, Mihut adoarme....deci slingul e calmarea, nu tiparul de control...posibil suzeta sa fie tiparul de control...da asta e, nu o sa ajunga cu ea la scoala...
Si daca e singura chestie care functioneaza, asta e...ine ca functioneaza ceva...am incercat cam tot ce ne-a dat prin cap...nimic nu functioneaza...calmarea copilului se face in sling...si acolo la inceut da din picioruse, se joaca cu fatza mea...mai imi baga in deget in ochi, mai in gura, etc...dar pana la urma se linisteste si adoarme...
Concluzia mea este ca , in timp ce cartea Alethei este foarte ok, fiecare copil e special si la urma urmei, ma-sa copilului trebuie sa-l adoarma in fiecare seara...teoria e foarte buna, practica ne omoara...cumva, nu cred ca o sa ne prinda vartsa de 2 ani adormind in sling...

miercuri, 8 octombrie 2014

Saptamana internationala a purtarii bebelusilor

In caz ca nu stiati suntem in plina saptamana internationala a bebelusilor purtati...a debutat neoficial sambata, 4 octombrie, cu evenimentul Jogging in scutecele organizat de Raiffeisen in cadrul Maratonului bucurestean...am cam navalit peste ei ...ei ziceau de carucioare..noi am zis sisteme de purtare...si ne-au primit asa si am facut deliciul publicului si am promovat si purtarea sanatoasa, dupa cum puteti vedea aici...a fost fain si ne-am distrat..uite-asa..


A doua zi, duminica, 5 octombrie, s-a lasat cu zbantuiala...mai exact un flashmob in Afi la ora de varf, 17.00, cu mamicile purtarete...videouri aici si aici si dovezi fotografice de grup

si pentru ca nu se vede foarte clar, precizez ca am avut si tricouri asortate cu sigla..



Luni a fost evenimentului atelierului Poarta-ma...cateva norocoase extrase din participantele la flashmob au fost la showroom si au pipait tot ce se putea pipai pe-acolo..
Ieri a fost evenimentul Pas Pitic in care mamicile purtarete au facut un tur istoric al Bucurestiului..noi n-am participat deoarece Mihut e foarte marait daca nu-si face somnicul si rutina de masa...din acelasi motiv nu vom merge maine la excursia la Busteni, desi ne-ar fi placut tare mult...
Dar azi...azi am fost si eu norocoasa, tot prin extragere la sorti si am fost beneficiara unui serviciu oferit de salonul Yummi Mummy...au o locatie faina pe bulevardul Marasesti unde chiar gasesti loc de parcare...au loc de joaca pentru copii si o persoana dedicata care sa se ingrijeasca de ei cat timp mamicile se aranjeaza...ideea era sa traga fiecare un biletel cu serviciul...se putea manichiura, coafat, machiaj sau masaj..subsemnata are unghii false, par scurt si nu se duce nicaieri azi, deci tare bun ar fi fost masajul ala...si prin amabilitatea fetelor de la babywearing care ca intotdeauna, fac cumva sa fie bine pentru toata lumea, cam toate ne-am ales cu serviciul pe care ni-l doream...deci masaj a fost ...si a fost superb, sigur ma mai duc  sa ma maseze Luiza...am plecat alt om de acolo...drept dovada ca am ajuns acasa si am adormit o data cu copilul...asa ca multumesc fetelor de la salon si, pentru ca s-au deschis curand le urez mult succes si la cat mai multe cliente fericite si aranjate...cine zicea ca daca esti mama nu mai poti face chestii? uite ca datoritra lor, poti...
Saptamana continua...cu evenimentele de mai jos...


Happy babywearing!

si nu uitati... 

Wear all the babies!!!!!!!!!!!!

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Ziua ma-sii lui Mihu mic

Adica a mea..da, ma bag si eu in seama, barem de ziua mea sa fie un pic despre mine...ziua mea de 33 ani nu mai e ca alea 32 dinainte...adica la alea dinainte numaram cu 30 zile inainte...zici ca era o lansare de racheta...AMR 30, AMR 29, ati prins voi ideea...domne era foarte big deal ziua mea...stiam dinainte ce vreau...o gramada de chestii de obicei..uite anul trecut am vrut UGG...nu imitatii, din alea mai originale nitzel..macar de piele adevarata sa fie...asa ca de ziua mea am creat "Fondul UGG" si multumita prietenilor cu care-mi permit sa fac treaba asta (buna inventie " Fondul cutarica" - sora Iuliei are creditul pentru treaba asta)mi le-am si luat...de data asta nici nu mi-am dat seama ca vine ziua mea, decat dupa Saptamana Bebelusilor Purtati care  e de pe 5 pana pe 11 octombrie...5 octombrie..hmmm...suna cunoscut, se intampla ceva atunci....aaaa, e ziua mea!!!!!...anul asta vine buni hotarata si ma anunta ca vrea sa-mi ia cadou...eu nu vreau nik...am tot ce vreau...bine, mai putin somn, da' asta nu se gaseste de cumparat..
Anul asta am copilul meu...creste, e sanatos si asta e cadoul meu in fiecare zi...un cadou blondut, cu ochi de albastrea, cu doi dintisori de iepurasi si un zambet larg...da, e putin hiperactiv, greu de adormit, dar asta e, trecuia sa-i semene si ma-sii la ceva...in fiecare zi ma uit la el cat a crescut din pisicul cat o sticla de Coca cola pe care l-am adus de la maternitate si ma minunez...suntem sanatosi si eu si Kerekesu' din dotare, mama e sanatoasa si ea si in putere si ma ajuta in fiecare zi, pisoii sunt bine si ei, desi cam terorizati de cand Mihut a inceput sa fie motorizat...
Asa ca tot ce-mi doresc e liniste si sanatate...lucrurile nu mai prezinta o importanta prea mare, decat daca sunt pentru Mihut...eu am destule...am avut 32 de ani sa ma preocup de mine, acum el e cel mai important...
Mai multi mi-au sugerat sa-mi iau ziua asta doar pentru mine, sa ma duc la coafor, la sala etc...dar asta ar insemna sa nu fiu cu Mihut si asta e ce-mi doresc cel mai mult...timp cu el...niciodata nu am suficient timp cu el, simt ca-mi scapa bebelusia lui printre degete...si cum din decembrie ma intorc si la munca, sentimentul probabil va fi si mai acut...asa ca ziua mea o sa mi-o petrec cu el, cu buni si cu Kerekesu'...pe dupa masa vom face si ceva special...daca vreti sa vedeti ce, va invit la Afi la ora 17.00, in fata la Zara...

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Mihu mic la Baby Expo

Pana acum nu l-am dus pe Mihu mic la Baby expo...cand a mai fost, adica in martie, el era micut si ne-am gandit ca e cam mare probabilitatea sa culegem vreo viroza din marea de copii si parinti de acolo...dar acum in septembrie, l-am dus...am fost si joi cand am scanat oferta si am mai fost o data azi, sambata...joi am plecat cu trei carticele, pentru ca avem o pasiune pentru carti, el are deja o mica colectie pentru bebelusi si ii plac...si o pereche de pantalonasi cu turul jos (mamele scuteciste stiu de ce) ...erau pentru 18 luni, trei sferturi...dar i se potrivesc perfect lungi si cu suficient spatiu pentru scutecel...
Azi am fost din nou, cu tot cu taticul din dotare...si iar am aruncat cu bani pe urmatoarele:
 - alte trei carticele, evident...:D
 - doua caciulite subtiri de la Z, aveau si reducere 10 % parca...genul ala de caciulita pe care i-o dai cand e rece, dar nu chiar asa de rece, dar nu suficient de cald sa-l lasi cu ciuful pe-afara....
 - pantalonasi de merinooooooooooooooooooooooooooos, evident de la Pufi, ca in Pufushop.ro...sunt subtiri si buni, un vis...voiam si Miofresh dar am uitat de el ca intre timp ii era foame si lui Mihu si ne-am cazat pe-acolo sa-i dam papa...voiam si o cagula de merinos dar mai aveau doar pe marouri (frumoase de altfel, dar noi avem copilutz cu ochisori albastri gri, deci am zis ca ar fi pacat sa nu-i luam ceva sa-i "scoata" okii)asa ca mai asteptam pana le mai vine o tura...la ei ca de obicei am insipirat pe oki minunatiile de scutecele, o protectia foarte faina pentru mamici/tatici purtatori cu un fermoar pe lateral (dar iarasi, am uitat sa intreb de ea)
 - am luat 2 cd-uri cu muzica de somnic(pentru ca da, asta e alta poveste dar devine din ce in ce mai problematic somnicul)
 - tikisori!!!!!! da, am luat prima pereche de papucei a lui Mihut...noi pana acum nu i-am pus nimic in picioruse, in afara de sosetele, ca nu vedeam sensul...acum ca el se ridica in doua si da semne ca ar vrea s-o ia din loc, am zis ca ar fi cazul sa luam ceva...ceva bun adica...si uite-asa avem tikisori albastri marimea M cu trenulet pe ei (deh, sa se asorteze cu jobul lui tati)
 - am comandat un aparat cu aerosoli pe ultrasunete de la Laica, care suprinzator, desi aveau produse scumpe...adica sa fim seriosi, ei nu vind bodyuri si sosete, nu aveau POS...in schimb se pliasera pe situatie si iti trimit cu Fan Curier produsul la acelasi pret undeva marti dupa targ ajunge la tine...iarna trecuta am scapat fara viroze, etc, dar anul asta am zis ca e bine sa avem asa ceva in casa, pentru ca Mihut o sa fie deja motorizat binisor si o sa umble mai multisor pe afara
 - inca o pereche de pantalonasi de la Funky Kids, mai mari un pic, ca sa fiu sigura ca "trecem" iarna si ca avem de schimb...am luat si tricou asortat pentru la vara...
 - de la Vital baby aveam deja castronel cu sistem de fixare de masa (vax, Mihut trage de castron si pleaca cu totul...ori e Mihut vreun fortzosila...) si set de lingurite de silicon foarte bune...am mai luat un set de lingurite pentru varste mai mari...adica siliconul ala sau ce-o fi el, e un pic mai tare si sunt mai adanci...perfecte pentru iaurt, am aflat in seara asta..
 - la un stand de jucarii unde mie mi-era greu sa stau de cate jucarii beculeau/urlau/batzaiau pe acolo (pe bune, era un pic overwhelming, aveai tendinta sa-i ocolesti si nu stiai de ce) am vazut seturi de bile..si am luat si eu unul...repede, ca ma innebuneau de cap jucariile alea...
 - evident ca la iesire, n-am rezistat mirosului imbietor din parcare si am "arestat" un Kurtos Kalac (sper ca asa se scrie, ei asa scriau acolo)...
Din categoria ce-as mai fi vrut:
 - noua protectie de vant/ploaie de la Poarta-ma arata bine (in traducere: avea niste urechi haioase rau pe gluguta copilului :D) as fi vrut sa aiba sistem de buy-back ca noi o avem pe cea de anul trecut..:))
 - in sala mare pe dreapta era un stand cu jucarii foarte frumoase in stil Montessori unele si as fi vrut cateva dar mi s-au parut scumpele si Mihut inca n-are varsta sa se joace cu ele, deci mai asteptam...
 - ne-am uitat la nebulizatorul Omron care o fi el bun dar mie una mi se pare foarte scump, ajungea undeva la 5 mil...deci mi l-as fi dorit doar daca costa cat Laica.. :D
 In rest, multe chestii: carucioare, haine multe si scumpele etc etc...ce stiti ca e de obicei pe la Baby Expo..
Noua ne-a placut...voi ce-ati vazut interesant?

miercuri, 24 septembrie 2014

Mihu mic si capra lui

Nu, nu i-am luat capra...nici chiar asa de nebuna nu-s...in schimb in fiecare miercuri, Mihu mic primeste lapte de capra de la un nene foarte simpatic pe care il gasiti la laptedecaprasibranzabucuresti.ro ...mai e si laptedecaprasibranza.ro, deci fara bucuresti, care ii acuza pe astialalti ca le-au furat ideea si siteul...acu na...eu am testat de la amandoua...cei fara Bucuresti au laptele ambalat frumos in pungi de 1 litru, servesc si gradinitze etc...dar cei cu Bucuresti au laptele mai gras si mai gustos...il aduc in pet de 2 litri, dar e intotdeauna curat, nebotezat cu apa...asa ca luam de la ei...ei si din lapticul asta , muma lui Mihu mic presteaza iaurt la aparatul de facut iaurt si branzica...din experimente, intotdeauna ies mai bine cu "cuib" de smantana..preferabil aia de la Pilos...nu stiu de ce, dar ies mai grase si mai gustoase...aparatul de iaurt nu e cine stie ce, e un Silvercrest luat la promotie de la Lidl...am cautat unul mai acatarii, dar se pare ca nu mai sunt pe piata deloc...iarasi nu stiu de ce, ca lumea cauta...ne facem foarte bine treaba cu asta de la Lidl...are 7 borcanase simpatice de sticla cu capace de diverse culori, care-l entuziasmeaza pe Mihut de fiecare data cand le vede..i le dau sa se joace cu ele, sa le linga de iaurt etc...ar vrea si borcanasul, dar e de sticla si altul nu prea mai am de unde lua...
Ne merge bine cu iaurtul si branzica, Mihu ar manca cantitati industriale...explicatia sta in faptul ca e genetica treaba...strabunica-su pe linie paterna a fost chiar cioban, cu turma regulamentara...e ala de a trecut muntii dupa o moldoveanca si dupa care ne numim noi Kerekes..Dumnezeu sa-l odihneasca ca recent s-a dus intr-o lume mai buna..
Exista studii (nu vi le citez, sunt sigura ca daca dati o cautare le gasiti) care arata clar ca pentru bebelusi, laptele de capra si derivatele lui sunt mult mai sanatoase si hranitoare decat cele de vaca...de fapt dupa laptele de magarita (care nu prea se gaseste), cel de capra ar fi cel mai apropiat ca si compozitie de cel de mama...deci, cu capra inainte, ca tot acus acus vin sarbatorile!
Pofta mare!

luni, 15 septembrie 2014

Iubirea naste iubire

Cred ca majoritatea ati vazut filmuletul de 3 secunde lamuritor in care Mihut e pupat cu mare drag de prietenutza lui...n-am sa ma arunc sa va povestesc cum se iubesc ei, pentru ca in fond ei sunt doi bebelusi..dar am sa va spun de unde vine aceasta afectiune...
Beelusa in cauza este mai mare decat Mihut cu 3 luni...este nascuta pe data magica de 13 octombrie, care ne-a purtat mie si taticului lui Mihut atat noroc pana acum...si o data in plus s-a dovedit cu veselie...cu mama ei m-am cunoscut la posta unde eram cu Mihut in Boba..m-a invitat in fata si i-am multumit..apoi ne-am raintalnit pe la parculetul din fata blocului...atunci am cunoscut si domnisoara...vesela, zambitoare si cu cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut la o fetita...de atunci ne plimbam constant impreuna si am ajuns sa ne cunoastem...parintii domnisoarei sunt doi oameni frumosi si pe dinauntru si pe dinafara care se iubesc frumos...sunt doi parinti AP...isi iubesc si-si respecta copilul si vor sa-i ofere ce-i mai bun in viata...inclusiv o educatie care sa-i permita sa-si faca si ea la randul ei o familie frumoasa...ii ofera un exemplu in fiecare zi, desi ea e inca mica...dar obiceiurile bune sa invata din bebelusie...sunt genul de cuplu care nu tipa, nu fac scandal, nu isi arunca cuvinte...se inteleg frumos, discuta tot...iar fata le seamana...e un copil frumos, senin, vesel, bine dispus...intr-o zi acum putin timp, in care "avea toti pupicii la ea", mamica a intrebat-o: Il pupi si pe Mihu? s-a intins direct la el...stia foarte clar cine e Mihu si da, il simpatiza...si l-a pupat...un pup dulce de bebelusa frumoasa, care imi va ramane in amintire intotdeauna...zilele trecute am fost la ea de ziua ei de 11 lunitze si fiind in elementul ei, l-a mai pupat...atunci am reusit sa si filmez...acum o sa ziceti ca-s mama nebuna, ca pana ajung ei mari cine stie pe cine mai cunosc ...dar ce-si poate dori o mama altceva decat puiul ei sa fie iubit de cineva crescut cu aceeasi afectiune si dragoste? cu aceleasi principii si cu un model de familie de genul asta?  daca nu asa, barem sa fie prieteni, ca stim cu totii cat de rare sunt prieteniile de-o viata...dar eu traiesc cu speranta...ea e frumoasa si dulce si buna, o sa se bata baietii pe ea...dar nici Mihut nu o sa fie de lasat...asa-i?

vineri, 12 septembrie 2014

Preferinte de mama

De cand a venit Mihu mic, ma-sa lui Mihu mic s-a schimbat...radical...inainte imi alegeam prietenii si cunostintele dupa un set de criterii ca tot restul oamenilor...nivel de educatie (nu, nu sunt snoaba, doar ca am mai multe lucruri in comun cu tine daca ai fost de exemplu la ASE), job, varsta etc...ei, de cand a venit Mihu mic, criteriile s-au schimbat...indiferent cine esti, daca il placi sincer pe fi-miu, brusc ai intrat in topul oamenilor mei preferati...asta daca nu incerci sa-i balosesti vreo manuta sau vreun obrajor...in general daca te porti decent, te plac...daca cumva ma si suni si primul lucru ma intrebi ce face Mihu mic, ai mai urcat un loc in clasament...daca imi dai like constant la pozele lui, comentezi de drag la ele si in general vad un interes sincer la tine pentru fi-miu, te plac, desi poate te cunosc doar virtual...daca mai esti si mamica si ai un pui la fel de adorabil cum cred eu ca e fi-miu, me like u o gramada!!!
Reversul medaliei...daca te-am agreat inainte sa apara Mihu mic si acum nu te intereseaza neam de el,  afla ca el e cel mai important in viata mea...si daca suntem prieteni, m-as astepta sa te intereseze ce e important pentru mine...daca nu, nu prea te mai agreez...deci da, toate likeurile si dislikeurile sunt prin prisma lui Mihu mic...cine-l place, il plac...cine nu...eh, sa zicem ca o data la ceva timp mai trebuie si o triere... poate cativa prieteni se vor simti ciufuliti de acest post...dar daca asta e cazul, ii invit sa-si aminteasca cum, daca si cand le-am fost alaturi si am ascultat despre interesele lor...stiu ca unora nu li se par interesanti copiii, cel putin nu astia asa mici ca al meu...dar pentru mine e important...deci, bear with me...va creste mare si atunci voi mai discuta si altceva, in afara de ce-l priveste pe el...dar acum, acum e momentul in care el e centrul universului meu si nimic altceva nu prea mai conteaza...si apreciez tare mult oamenii care inteleg si respecta asta...

miercuri, 3 septembrie 2014

Dansul iubirii

Dansam...noi doi, lipiti...piele pe piele, mana in mana...dansam veseli pe o melodie saltareata...imi zambeste si lasa capul pe spate...da din picioare fericit...tzopaim impreuna ca unul singur...ne uitam unul in ochii altuia...eu il iubesc, asta e o axioma...si el ma iubeste, sunt sigura, desi nu mi-o spune cu cuvinte...melodia se termina si incepe una mai lenta...incetinim si el ofteaza, isi rezeama incet capul de pieptul meu si se prinde cu o mana de inele...il legan incetisor pe ritm...il simt cum se inmoaie, cum se lipeste tot de mine...are peste 8 kilograme si totusi e asa de placut sa-l port...pornesc usor pe hol leganandu-ma pe ritmul melodiei si uitandu-ma in oglinzile dulapurilor la noi...e perfect...experienta sa traiasca...M-ul picioruselor e perfect, funduletul e lasat mai jos ca genunchii, materialul rosu mulat bine pe spaticul lui, capsorul rezemat dulce de mine...ma uit la el si vad esenta purtarii...il simt parte din mine, ca si cum nu l-as fi nascut inca..l-am purtat 9 luni cu mine minut de minut...si apoi inca 7 luni si jumatate cat de des s-a putut...isi gaseste linistea si siguranta la mine in brate...se calmeaza suficient cat sa poata adormi, pentru ca e un copil hiperactiv si nu adoarme singurel...are nevoie de mine si de dansul nostru...
Ma uit in jos si-i vad chipul frumos si curat...genele lungi care-i fac umbre pe obrajorii bucalati si pentru o secunda ma minunez cat e de frumos de parca l-as vedea prima data...are gurita cu buzele rasfrante si suge prin somn...mai ofteaza din cand in cand...il port pe hol inainte si inapoi si ma uit la noi in oglinda...niciodata nu m-am vazut mai frumoasa decat atunci cand il am in sling...fara el sunt nimeni, cu el sunt totul...il port...l-as purta pana la capatul lumii si ceva mai incolo...a adormit de mult si eu il mai port pentru ca nu ma satur sa-l simt asa...intr-un final, mergem la noi in camera si acolo il las incetisor cu tot cu sling pe saltea...ii scot cu grija manutele si piciorusele din sling, sa nu se incalceasca in el si ma uit la el...aspir cu toate simturile minunea care e el...micron cu micron pana la o fiinta vie, calda, superba...ofteaza si zambeste in acelasi timp prin somn...ma mai uit la el o bucata de timp...nu ma mai satur sa-l privesc...poate sunt o mama nebuna, are toata lumea copii.... dar nebunia e frumoasa si noi ne iubim...noi avem dansul nostru in slingul rosu...noi suntem fericiti...

luni, 25 august 2014

Mihu mic la mare

A venit si concediul...in care am facut ce facem noi in fiecare vara...mergem la mare...preferam Grecia ce-i drept, dar anul asta am zis sa nu-l chinuim prea tare pe Mihu cu drumul, drept pentru care ne-am dus in facscinanta Mamaie...nord ce-i drept...cartier nou de vilute cochete, majoritatea pensiuni pentru turisti...testasem deja locatia intr-un week-end si ne declarasem multumiti...am organizat de asa natura sa plecam sambata dimineata, nu vineri pe 15 august cand toata Romania a dat navala la mare si autostrada s-a blocat...eram cateva masini ratacite pe autostrada sambata dimi...Mihu a adormit la iesire din Bucuresti si s-a mai trezit cand am ajuns, peste vreo 3 ore...ne-am cazat si am plecat la plaja mai pe dupa-amiaza...
Noi si inainte aveam program de mosi, ca sa zic asa...eu am o piele alba rau si ma inrosesc imediat daca stau la pranz la soare, deci mergeam dimineata, stateam maxim 11.30 si apoi mai mergeam seara la 4.30-5...
asa ca programul deja era facut...
Am plecat cu catel cu purcel...adica scaun de masa, steamer, blender etc...bine ca nu utilizam carucior ca nu-l mai aveam unde pune si pe ala...
Mihut a inflorit la mare...dupa prima zi de acomodare, noroc ca a fost duminica si a plouat etc, deci nu prea am avut treaba cu plaja, s-a adaptat frumos...se trezea pe la 6-6.30...papa micul dejun, de obicei fructe cu branzica, apoi pleca cu tati la plaja...mami ramanea sa curete in urma dezastrul...venea si mami, gasea pruncul dormind in Boba plimbat de tati prin valuri uite-asa
  si mai pe zi uite-asa...

...si dormea vreo 2-3 ore asa!!!! mai prindea un pic de joaca pe sezlong...sambata seara cand nu am mai gasit sezlong ca deh, toata Romania la mare, am stat pe prosop pe jos...a prins o gura de nisip cinstit dintre prosoape.. :D asta e, diversificarea sa traiasca...
Pe sezlong avea jucariile, da tot mai interesante de rontzait erau prosoapele, boba, rochia si siretul de la slipii lui mami, pachetele de servetele, etc...ati prins voi ideea...
La pranz mergeam la camera si papa legume, steamarite de mami de dimi...da papa domne, copiii la mare!!!!...cred ca si-a dublat cantitatile, nu stiu sigur ca eu nu cantaresc chestii...ma uit ochiometric...a papat, n-a papat...e mai mult pe el si pe jos sau mai putin etc....de lapte nici nu mai zic, seara papa la 2 ore cate un bibe de 180, care acasa ii ajungea vreo 4 ore...a sarit pentru prima data de 1 litru de lapte pe zi...orice i-am dat a papat mult si bine...mai avea inca 2 somnuri zdravene pe zi si apoi cel de seara...intr-o seara ne-a adormit imediat dupa ce a papat...el, care e foarte mofturos la adormit...daca nu era compania mirobolanta a unui grup de turisti de prin Maramu'care s-au simtit mai bine ca acasa si racneau cat ii tineau plamanii pe acolo la orice ora (nu, nu se certau, asa vorbeau ei), cred ca ar fi adormit asa in fiecare seara...
Recapitulare: mancat la greu, somn la fel...normal ca au existat achizitii...a inceput sa se ridice in picioare, seara de duminica si-a petrecut-o strigand in continuuu MAMA!!!!! etc...
Cu apa, n-a fost extaz...cred ca i s-a parut rece si oricum erau multe chestii noi care-l oboseau, deci poate la anul sa fie mai fan balaceala...s-ar fi jucat cred in nisip daca l-am fi lasat, ca tocmai a descoperit ca daca sta in fund poate face chestii interesante...
Cert e ca a meritat...pentru noi a fost obositor, dar si frumos tare...n-are nimeni feblete sa stea sa gateasca in concediu, dar cum eu nu sunt fan borcanase, am facut-o si pe asta si s-a meritat...am putut sa spalam si scutecelele lui la masina in fiecare zi, prin bunavointa celor de la vila..
Iarasi n-are nimeni feblete sa faca ochi in concediu la 6-6.30 dar daca asa a functionat el, cine-s eu sa ma opun?sunt sigura ca s-a lungit si a mai pus ceva pe el, fiindca buni (care a suferit ca un caine de dorul lui 8 zile!!!) s-a minunat ca parca s-a intors alt copil...ca e ceva schimbat la el....dupa cum s-a exprimat ta-su foarte bine intr-o zi cand plimba la el prin valuri de vreo cateva ore si Mihut tot dormea : Il aud cum creste!!!!
Noua ne-a placut la mare cu Mihut, mai important de atat, lui i-a priit cum nici n-am fi banuit noi si asta e ceea ce conteaza...am prins si vant si l-am echipat asa (da ala e tricoul lui tati prins la spate cu clipsul de la siguranta de suzeta)...
si rece si nori...atunci a defilat cu jambierele si sosetele...iar cand era cald fix cu scutecul..body optional...


L-a cunoscut pe finutul nostru si pe verisoara lui care BTW e nascuta cu fix un an inaintea lui  si a si socializat frumos cu ei...

Ce sa mai...un concediu frumos, cu multe achizitii si cel mai important cu distractii majore...fix asa

marți, 12 august 2014

Frustrarea de a fi parinte

La articolul meu cu indemnul la toleranta, s-a gasit cineva sa-mi reproseze ca daca vreau toleranta, sa nu acuz de frustrari pe nimeni...
So, in cazul in care nu v-ati dat seama, toti parintii sunt frustrati!!!! hai pregatiti rosiile cat explic eu ce am in minte...
Viata mea inainte de Mihu mic era un vartej...plecam dimi de acasa si mai veneam seara...intre timp faceam de toate...ce voiam, aia faceam...job (care imi placea), shopping, sala, cappucino cu prietenele, film cu Kerekesu' sau singura...you name it, i did it...nu raspundeam in fata nimanui, n-aveam program, faceam fix ce ma taia capul...dar in general nu prea zaceam in casa, eram cam tot timpul in miscare pe undeva...ma bucuram de o perioada matura a profesiei mele in care munceam, dar mai si traiam sa ma bucur de rezultatele muncii (cine a lucrat prin firme de consultanta stie despre ce vorbesc)...
Si a venit Mihut...stop joc, na belea...chiar daca as fi fost, nu chiar asa de obosita cat sa scot nasul din casa in scop recreativ, ete copil...copil care trebuie schimbat, alaptat, tinut in brate, alintat, vorbit, gagalit etc...trebuie?...nu trebuie, asa am ales noi, referitor la faza cu responsabilitatea...asta am simtit noi ca e de facut...in prima faza, tati a stat cu noi...buni era prezenta mai mereu sa ajute...apoi tati s-a dus la job inapoi, ca deh, e tati , nu mami... si am ramas cu Mihu mic...nu singura, dar oricum...
Domne, in legile lui Murphy cred ca e stipulat asa: vrei un dus? s-a trezit copilul...mananci? s-a trezit copilul...ati inteles voi...nu mai vorbim de chestii pentru placerea sufletului etc...esentialele domne...aveti idee cam cat poate sa cante o mama de pe toaleta (scuzati-mi povestirea, dar sigur a patit-o fiecare la timpul ei) cantecelul preferat pentru ca da, piticii au senzori si la asta...viata mea s-a transformat in asa fel incat ...incat.
Toata lumea mi-a zis ca o sa mi se schimbe viata...in naivitatea mea, ca sa nu zic altfel, credeam ca voi intregra Mihutzul in viata mea...gresit!!! viata mea s-a pliat pe nevoile lui...cum e si normal de altfel, doar ca pana nu le traiesti, nu le crezi...si asta in conditiile in care buni e zilnic la noi, ne ajuta cu tot ce poate...
Din punctul de vedere al lui tati...venea seara de la serviciu, se relaxa si el la TV cu o berica...gresit! ai tu grija de Mihut cat ma duc eu sa fac...n-shpe lucruri, toate necesare...
S-apoi domne, cum sa nu fii frustrat? cine zice ca nu e frustrat, s-avem pardon, dar minte cu nerusinare...e in firea omeneasca sa fim frustrati de schimbari bruste, de amanarea nevoilor etc...diferenta o face cum te adaptezi si cum iti managiuiesti aceste frustrari...
De exemplu, zilele trecute ne-a facut cineva boschetari...de ce? pentru ca seara noi plimbam copilul prin cartier, ca e racoare, placut etc...dar tot seara, am mai vrea sa stam si de vorba cu o bere dinainte...am imbinat utilul cu placutul si ne purtam copilul prin cartier in boba/wrap/sling in timp ce bem o bere din mers, vorbind despre cate in luna si in stele...si da, daca asta ne face boschetari, atunci suntem boschetari...dar niste boschetari fericiti...
Ieri am plimbat Mihut in Kaufland...de ce zic plimbat? pentru ca bietul copil nu mai suporta sa stea in casa, afara era infernal de cald...cum aveam si cumparaturi de facut, iar am imbinat utilul cu placutul si l-am luat in Boba ...a adormit in Kaufland la racoare si noi am studiat toate rafturile si produsele in liniste, pana am avut proasta inspiratie sa intram in Sensiblu pentru o reteta si o casiera amabila m-a intrebat cu o voce tunatoare daca am nevoie de ajutor...m-a speriat si pe mine, a trezit si Mihut...na...riscul somnului in plimbare...
Si-asa mai departe...da, frustrarile o sa continue...nu mai poti face ce vrei, cand vrei, cum vrei... si e ok sa fii frustrat...inseamna ca esti un om normal si sanatos la cap....pe de alta parte, recompensa e majora...exprimata in cifre, "recompensa" suna asa: 7 luni fara 5 zile, 5 kile in plus, 21 cm castigati, doi dinti, un zambet larg si o curiozitate pe masura, abilitati multe si marunte si in  general o bucurie si o iubire care merita orice pe lumea asta...

sâmbătă, 9 august 2014

Dragostea cu vorba si dragostea cu fapta



In viata mea, am cunoscut 3 tipuri de dragoste adevarata...da, stiu, sunt o norocoasa...
Prima a fost dragostea mamei...in afara de replica nefericita, pe care toti parintii o foloseau pe vremea aia: "daca nu esti cuminte mama nu te mai iubeste" pe care mi-a zis-o probabil in disperare de cauza, incercand sa se descurce cu doi copii de crescut, casa, servici etc si incercand sa domoleasca putin taifunul in crestere care eram, mama mi-a facut foarte clar cu precizia unui ceasornic cand am mai crescut: mama te iubeste indiferent ce faci...tata ne iubea cand trebuia sa se laude cu noi...cica ne iubea in felul lui cand nu era troscanit, dar na...eram cam prea mica sa-mi amintesc...ulterior a considerat ca-i greu si s-a carat...da, provin din ceea ce se numea o familie dezbinata...ei, si crescand eu asa cu mama, am simtit nevoia sa rasplatesc dragostea asta neconditionata care cu o mana invartea in oala cu mancare si cu celalalta ma mangaia pe mine pe cap, care se oprea din ce facea si ma alinta cand ceream...ma purtam cat puteam eu de bine, mai tarziu invatam bine sa iau note mari, ca asta se parea ca o facea fericita, ii mai faceam o cafea mai tarziu cand eram mai mare etc...incercam sa-i fac viata mai usoara...asa am invatat eu ca iubirea e cu fapta, nu numai cu vorba, cand iti convine si cand e viata roza..
Ulterior in viata mea adulta, am avut un prieten care ma iubea cand erau lucrurile bune si frumoase...cand dadeam de greu, brusc lucrurile se schimbau....deja mi-era clar ca ceva pute in Danemarca..evident n-a iesit nimic..
Si-am dat de Kerekesu'...cu care m-am lamurit ca dragostea nu vine (cel putin la mine) cu focuri de artificii...nu domne, vine cu :  am spalat eu vasele, ca stiam ca vii tarziu...sau...lasa ca fac eu, ca tu esti obosita...cu grija fata de ala pe care spui ca il iubesti, cu faptul ca il pui inaintea ta si faci lucruri pentru el/ea nu pentru ca ti le cere, ci pentru ca iti pasa si vrei sa-i faci viata mai usoara...da, dragostea mea e rationala si bazata pe fapte...degeaba imi canti serenade si vii cu o duzina de trandafiri, daca gunoiul nu-i dus, vasele nu-s spalate si eu trebuie sa fac asta la 12 noaptea, venita dupa o zi de munca...degeaba imi spui ca ma iubesti la nebunie, daca atunci cand raman fara serviciu imi scoti ochii ca stau pe banii tai, chiar daca eu imi caut cu disperare de lucru...da, replica "la bine si la rau" la asta se refera...asta a fost al doilea tip de dragoste...
Si-a venit Mihu mic...si in noaptea cand l-am nascut, stateam si ma uitam la el si vorbeam cu taica-su... mai draga, da'nu trebuia sa simt si eu asa o strafulgerare, un foc de artificii, un cutremur ceva...oare nu-mi iubesc copilul? nu de alta, da esti bombardat de povestiri de genul ca in prima clipa cand l-ai vazut etc etc...si te simti vinovat si defect,..tu de ce nu? si Kerekesu', sfatos si intelept ca intotdeauna imi spune: ce simtim noi acum e in primul rand responsabilitate...sigur ca-l iubim, doar ca nu suntem melodramatici cu asta...n-avem nevoie de focuri de artificii ca sa-i schimbam chilotii si sa-i dam mancare si sa-l luam in brate...si mare dreptate avea...dupa cateva zile, ma uitam la el si mi-era clar ca-l iubesc, dar mai presus de asta, ca sunt responsabila pentru el..cum altcumva te-ai trezi din 2 in 2 ore si te-ai chinui tu pe  tine in moduri pe care nu ti le-ai imaginat vreodata, daca nu ai iubi fiinta pentru care faci lucrurile astea?si pe deasupra sa gasesti puterea sa te mai si bucuri de asta...da, asta e iubirea de mama...te pui pe tine undeva mai jos si pe primul, al doilea, al treilea loc vine el...botzul de om pe care l-ai nascut...si te simti responsabila pana in maduva oaselor...si iar ajung la aceeasi concluzie...dragostea adevarata e aia responsabila, aia in care iubesti cu fapta, nu cu vorba..catodata e infricosator cand iti dai seama ca o fiinta umana depinde de tine pentru orice, dar in acelasi timp, e maret...iti da aripi, iti da puterea sa faci tot ce e necesar, nu pentru ca e obligatia ta, ci pentru ca il iubesti si vrei sa faci tot ce poti pentru el..si vei continua sa faci asta si cand va fi creste si chiar si cand va fi adult...pentru ca mama esti cat traiesti...si cand va avea 40 ani, tot mama lui vei fi...si tot vei pune nevoile lui in fata nevoilor tale..si-l vei iubi cum te vei pricepe tu mai bine, vei gresi si vei regreta greselile, vei invata din ele, vei face tot ce-ti sta in putinta ca viata lui sa fie mai usoara si mai lina...vei suferi ca un caine cand nu vei putea sa intervii tu sa-i rezolvi problemele, cand se va stropsi la tine ca e mare si sa-l lasi in pace ca stie el mai bine, vei putea sa-i dai cei mult un sfat cand vei considera ca greseste...si il vei iubi ...in momentele cand nu va "merita" sa fie iubit, cand iti va pune nervii la incercare, cand va avea cel mai urat comportament, atunci il vei iubi cel mai mult, pentru ca atunci va avea nevoie...si asta, parerea mea, e dragostea adevarata si responsabila...la bine si la rau, dar mai ales la rau, se alege dragostea cu fapta de dragostea cu vorba...

luni, 4 august 2014

Cum a venit Mihu mic

Da, eram datoare cu o povestire a nasterii lui Mihu mic..si uitasem de asta...mi-am amintit doar fiindca mi-a crapat laptopul de serviciu si am trecut pe al familiei...si acolo troneaza aceasta poza..

si toata lumea mi-a zis: ce fericita esti!!!
Sa va zic toata povestea...
Era joi pe 16 ianuarie...m-am dus eu sa ma fac albastra...la coafor, cat stateam la scafa, am simtit niste contractii, mai zdravene decat ce experimentasem pana atunci...ajung acasa si ii zic lui Kerekes...hai sa mai aruncam 65 de lei pe-o monitorizare ca mi se pare ceva...ce? nush...da mi se pare ceva...mai facusem cateva monitorizari pana atunci la Medicover, de aia stiam tariful...omul meu, linistit...hai...da' sa papa si gura noastra ceva inainte...stiti ca atunci a poftit la cartofi prajiti, nu? am papat noi linistiti, ne-am urcat in fluturasul nostru albastru si hai, ca bagajul oricum era in masina deja...faceam 39 saptamani..
Ajungem, ne hlizeam pe acolo...facem monitorizare...si o aud pe doctora sunand la doctorita mea si zicandu-i ca ea cheama inapoi echipa de operatie ca "nu are tupeul sa ne lase pana dimineata asa"...oamenii din echipa de-abia plecasera si daca s-ar fi putut amana, probabil asa ar fi facut ...Mihut avea bataile inimii incetinite pentru ca, dupa cum s-a dovedit ulterior isi pusese cordonul de gat si se strangula incet si sigur cu el...nici nu s-a mai discutat de nastere naturala etc...direct la sala de operatie cu noi...
Si facem anestezie...subsemnata are fix discul ala deplasat la coloana, deci au cautat unde altundeva sa bage cateterul...asta e amintirea cea mai crunta...momentul cand a intrat acul si mi s-a facut rau...m-au lasat sa revin, anestezista zicea ca daca nu se poate asa imi face celalalt tip , eu ma uitam la doctorita mea si o intrebam ce sa fac, noroc cu ea, ca m-am linistit si s-a putut face...dupa aia n-am mai simtit nimic...Kerekes imi povestea ca le "zburau manutzele" pe acolo cu o viteza uimitoare...ca sa va lamuresc, doctorita mea are un metru si o scama si ar putea trece cu succes drept adolescenta, dar e una din cele mai profi persoane pe care le-am cunoscut vreodata...la cateva minute, fi-miu a iesit...protestand, evident, ca doar era fi-su ma-sii...asta tin minte ca prin vis asa, ca de la anestezie parca eram putin in ceata...cele mai vibrante si clare amintiri ale mele din noaptea aia sunt:
1. mi l-au pus pe Mihut la piept si atunci am realizat cat de mic era...imi incapea in spatiul dintre san si gat...era mic, moale si cald si a tacut instant cand s-a lipit de mine...eu nu-l puteam vedea bine ca nu puteam suci capul suficient si m-am multumit sa-l simt, sa-l miros...
Tin minte tot ca prin ceata ca ma coseau, am simtit miros de ars, glumeam cu doctora ca sa faca un goblenas acolo daca tot coase...o floricica ceva...si m-a pocnit un frig si un clantanit de n-am mai stiut de mine...soc termic au zis...pe urma am aflat ca am sangerat ca porcul de Craciun din cauza unor nebanuite probleme de coagulare...intr-un final m-au dus in salon...si acolo e cea de-a doua amintire clara:
2.m-au dus cu patul in rezerva si acolo erau ei...tati cu puiul lui mic in brate...ce mic era la mine in brate, inchipuiti-va ce mic parea la ta-su in brate...nu plangea, nu zicea nimic, doar statea lipit...i-am zis lui tati sa-si dea jos tricoul si sa-l lipeasca de piele...a parut mai multumit...
Zilele urmatoare au trecut iar ca prin ceata intre calmante, incercari de alaptare, somnuri scurte, invatatul cum sa avem grija de Mihut...tati a fost cu noi acolo, dormind chinuit pe patul de insotitor (tre sa le fac un mail celor de la Medicover despre asta)...toata lumea s-a mirat ca l-am vrut tot timpul pe Mihut cu noi in camera...problema era ca eu nu prea paream sa-mi revin...cu toate calmantele, aveam dureri foarte mari, oriunde aveam o intepatura sau branula eu am avut vanatai imense, nu mai vorbesc de taietura...mi-a fost infernal de greu sa ma dau jos din pat, cu alte cuvinte corpul meu m-a tradat cum nici in cele mai negre cosmaruri n-as fi crezut...noroc de tati, care m-a ajutat/inteles/suportat...ca nu-s cea mai flower power persoana cand sunt pusa in situatii de genul...:D
Si undeva a doua zi, am facut poza asta...sunt sigura ca eram fericita...copilasul meu venise...dar la fel de sigura eram si destul de plina de calmante :D
Morala povestii:
 - intotdeauna sa ai incredere in instinctele tale cand esti gravida/mama...sunt infailibile...dupa cum se poate intelege de mai sus, a existat riscul real ca Mihut sa nu mai fie ok...s-a evitat cu succes pentru ca eu am vrut sa fiu sigura ca e totul ok, chiar daca ma costa 65 lei
 - cezariana e mana lui Dumnezeu in caz de urgenta...nu, nu o recomand nimanui doar asa...eu mi-am revenit foarte greu dupa ea, mi-a luat luni de zile sa revin cat de cat la viteza/tonusul(de miscare, nu va ganditi la burti lasate - alea sunt irelevante)...in spital mi-era greu sa-i tin capusorul lui Mihu mic in palma...si el avea 2.5 kg...deci va dati seama cata slabiciunea am avut...dar in cazuri cum am fost noi, cred cu tarie ca a facut diferenta intre viata si altceva...mi-ar fi placut sa il pot naste natural, dar nu a fost sa fie...important e ca el a fost bine..
Pe 20 ianuarie, ne-am incarcat in fluturas cu totii si am plecat acasa...ne uitam la Mihut si nu ne venea sa credem ca e al nostru si ca chiar il ducem acasa la noi sa ne incepem viata in trei...bine, cinci...sase cu buni :D
Asa arata Mihu la primul lui drum cu masina inspre casa...

marți, 29 iulie 2014

Mihu mic si diversificarea

Alerta: articol cu treaba nr 1 si nr 2 de bebelusi..persoanele sensibile le rog sa se abtina din a citi ....
Am ajuns la 6 luni...nu stiu cand au trecut...si de o chestie am reusit sa ma tin...Mihu mic sa fie diversficat la 6 luni...am auzit tot felul de variante...ca la cei cu lapte praf stomacul e pregatit de diversificare la 4 luni, ca oricum se ingrasa de la laptele praf ca tind sa manance mai mult (???? Mihu manca putinel la o masa cred  si fata de cei alaptati) si ca legumele ii mai slabesc...nu e cazul, copilul meu are la 6 luni 70 cm si 7.45 kilograme si e pe stilul suplu...asa e el...asa e genetica lui...mananca, uda scutece, e activ, face tot ce ar trebui sa faca la varsta asta...cu nr 2 stam mai prost, ca el e constipat de felul lui...speram sa se rezolve cu diversificarea...
Sa revin...din ce am citit sunt anumite conditii care trebuie indeplinite pentru a diversfica copilul(asta daca nu sunt conditii speciale, cunosc caz in care varsa tot laptele din cauza de reflux si s-a diversificat  mai devreme ca sa se poata dezvolta totusi..)...printre ele fiind: a sta in fund...nu ore, ca noi, nu ma intelegeti gresit...da voi puteti inghiti culcati pe spate???adica altceva decat lichide..ca fi-miu suge lapte din biberon bine mersi rabatat prin spate si in somn cel mai bine..:D
Si-am inceput cu bucati...autodiversficare...molfait scuipat, molfait scuipat...bine bine, da ideea era sa i inghita ceva...a doua zi, am ncercat cu piure...pastarnac, patrunjel, morcov...placuuuut, papat, vanat lingurita cu manutze si gurita...concluzia mea dupa o sapt aprox de diversificare...piticii trebuie sa priceapa mai intai ce vrem noi de la ei...adica care-i treaba cu linguritza, cu castronelul, cu deschisul gurii cand vine lingurita etc....
Apoi, am tot citit reguli de diversificare...ca in prima zi o lingurita, a doua doua etc...pey fi-miu daca ii luam castronelul din fata incepea sa urle...deci mai vroia...
Dupa primele 2 zile cu piure mai lichid, i l-am facut mai solid...surpriza...papa bine in continuare, dar da cere apa si in timpul mesei si dupa...
Nevoita de imprejurari (adica constipatie de la morcov fiert) am introdus aproape imediat si fructe la masa de dimi...piersica mai intai, apoi pruna...pruna nu si-a facut efectul pana n-am scos morcovul fiert...dar ii plac fructele si le papa tare bine...si seamana cu ta-su iar...dupa fructe i se face foame si papa un bibe intreg de lapte...iar am incalcat regulile care zic ca dupa masa de fructe nu ai voie nu stiu cate ore sa-i dai lapte...doar nu era sa-l las sa urle de foame...
Azi i-am introdus cartof dulce care place majoritatii...surpriza! lui nu-i place...mai incercam maine cu ardei rosu in loc de cartof dulce, ca ardeiul galben i s-a parut amar...
Aaa, si la absolut orice s-a strambat mai intai, ca era gust nou...dar apoi a papat...revenim cu updateuri..pofta buna!!!

luni, 21 iulie 2014

Somnul lui Mihu mic

Tot aud incoace si incolo de somnul copiilor...unii adorm la san, unii in patut, unii cu caruselul, altii in brate, fiecare cum poate si cum le da mana parintilor...asa ca am zis sa scriu ceva si pe tema asta...
Mihu mic adormea ziua in leganus (avem unul care merge pana la 18 kile numai ca zilele astea Mihu mic vrea sa evadeze din el, chiar daca e legat cu centura si ne e frica sa nu se rastoarne cu totul, deci nicsam momentan) ...zic ziua, pentru ca atunci cand el era Mihu si mai mic, ne petreceam ziua in sufragerie, el in leganus, in brate etc, dar adormea si dormea dus in leganus...il mai puneam pe picioarele mele, cu capusorul inspre genunchi si cu funduletul la burta mea si sprijineam picioarele pe partea de jos a masutei de cafea ca sa stea practic cu partea de sus mai ridicata...si ne jucam asa, eu mai batzaiam din picioare si o data ma trezeam ca doarme :D...bine, atunci dormea mult mai mult...ori il lasam sa doarma asa, ori il puneam in leganus...foarte bun leganusul, s-a dormit exceptional in el...seara, ne mutam in dormitor si ne culcuseam acolo...mai cu un leganat in brate, mai la san etc, adormea si-l puneam in patut la inceput, apoi in patul nostru (da, patutul are deja un alt proprietar ca devenise depozit)
De pe la 3 luni, somnurile lui Mihu mic au inceput sa se intample numai in dormitor pentru ca a devenit mai sensibil la zgomote...de unde inainte dormea in sufragerie cu televizorul mergand, noi vorbind normal etc, acum tresarea la orice zgomot....asa ca atunci cand era rost de nani, jap cu el in pat...mai leganat mai etc...
Si a venit slingul....stiti ca la noi e mare iubire cu slingul...de ce? pey am descoperit ca Mihu adormea repede, trainic si linistit in sling...slingu-i mama somnurilor lui Mihu....de fapt e mama linistii lui Mihu, pentru ca se pare ca Mihu nu prea reuseste sa se linisteasca de unul singurel suficient incat sa adoarma...daca-l lasi in pat, misuna hotarat in toate directiile si se enerveaza ca nu adoarme asa...da, stiu, e funny :D dar el are multe de facut...smotoceste toate jucariile, le cearta, misuna mai departe, si nu intelege de ce n-adoarme!!!! si evident, devine prea obosit sa mai adoarma...cerc vicios...aici intervine slingul...se ia pruncul, se baga in sling...acolo nu prea mai are incotro sa misune...se ingana ceva un cantecel...Mihu mic e fascinat ...si se uita in jur...lucruri noi nu prea sunt asa ca se plictiseste si da!!!!! se linisteste...si atunci, iar evident, reuseste sa si adoarma...
Nu ma intelegeti gresit...mai da eroare din cand in cand si din greseala adoarme singur cu cate o jucarie...m-am si speriat intr-o dimineata cand se juca linistit in pat si pana m-am dus eu sa intind niste rufe si am venit inapoi, era lat in mijlocul patului si jucaria la subrat...l-am verificat sa respire..dar in general, copilul meu nu poseda aceasta abilitate de a adormi fara asistenta...buni ii pune caruselul si-l tine in brate, sau il plimba si ea in sling...
Wrapul nou se pare ca e dat si el cu praf de somn...somn linistit, cu balutele aferente...:D
Dar am auzit de copii care se linistesc singurei si adorm cu o jucarica in brate...fericiti parinti! sau se discuta cu vreun desen de pe perete sau cu caruselul pana adorm...iar fericiti parinti!
Cum n-am de gand sa practic CIO vreodata cu Mihu, pentru simplul fapt ca somnul e o nevoie de baza si eu sunt datoare sa ii indeplinesc nevoile cat de bine pot, nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca exista slingurile si wrapurile, internetului si Vandei ca am aflat de ele, Csillei ca ne-a trimis slingul mac si cred ca urmeaza la lista de multumiri aia de la Girasol de la care am wrapul si mama finutului care si-a batut capul sa mi-l comande si sa mi-l trimita...
Deci daca posedati vreun copil prea ocupat sa descopere lumea ca sa mai aiba timp si chef de somn si prea batzait sa poate sa adoarma singur, va sugerez sa va cumparati carpe...va vor scoate din belea si va vor face viata mai usoara...
Si carcotasilor care vor opina ca s-a invata asa si de aia nu mai adoarme altfel, le spun ca eu prefer asa decat sa fac kilometri in miez de noapte cu masina prin Bucuresti ca sa-mi doarma pruncul un somn...face ma-sa un kilometru(nici macar) pe holul casei dus-intors si gata...cheltuieli minime, satisfactie garantata..:D

marți, 8 iulie 2014

De unde a venit Mihu mic

nu, nu va dau detalii anatomice, sunt sigura ca aveti idee cum se fac copiii...
Mihu mic era in plan de cand...nici nu mai stiu de cand...de mica am stiut ca vreau copii...personal mi se pare ca daca nu ai copii, ai cam trait degeaba...in afara de cazurile (stiu personal din astea) in care ai boli genetice pe care nu vrei sa le dai mai departe...da asta e doar parerea mea...iarasi personal, mi se pare ca am ceva gene care ar merge date mai departe in epoca asta...zic in epoca asta, pentru ca la cat de chioara m-a facut mama mea, in era preistorica n-as fi supravietuit prea mult...deh, ca sa fugi de leu/urs, trebuie sa-l mai vezi si venind..de mai departe decat 5 metri...zic eu asa, ca talentul meu cu cifrele si abstractizarea sunt chestii bune la casa omului in zilele noastre...
Sa revenim...stiam ca voi vrea copii...bine, voiam doi, acu s-a schimbat planul...la un moment dat, satula de pupat broaste care nu se transformau in printi, vorbeam cu prietenul meu cel mai bun, Andrei (toata lumea era nelamurita cu noi...cum se poate domne, sa fi astia numai prieteni??? da, chiar asa si eram)care si el era cam dezamagit de damzelele intalnite...ce pana mea ne facem noi? ca eu vreau famelie, copii etc...si-am copt noi planul minune...daca nu gasim cu cine pana la 30 ani ii facem noi doi...cum? nu prea ne-am dus cu gandul pana acolo, avand in vedere ca niciodata n-a fost farama de romantza la noi...da noi aveam un plan, mai conta ? :P Ulterior eu am cunoscut-o pe Natasha...si cu un feeling care mi s-a intamplat doar de doua ori in viata, l-am batut la cap cu ea pe Andrei si pe ea la cap cu el...rezultatul? il cheama Andrei junior si face 3 anisori in decembrie anul asta...sunt o familie frumoasa si mi-e drag de ei...
Si uite-asa se duse planul...da nici nu mi-am batut capul...ca uitasem de el.. :D intre timp pe frontul de vest, apare Kerekesu'...la inceput eram cei 3 muschetari...adica eu cu cei doi vecini...cu Lampa Floricelul (asa se prezenta el) am facut cunostinta mai intai ca el era mai sociabil si mai mult prin camera ca nu lucra in delegatii...Kerekesu' nu e chiar asa sociabil ca Lampa...dar in ceva timp unde era unul, erau si ceilalti doi...mi-a placut de Kerekesu' la nivel calitativ de atunci...om de baza, era in grupul lui ala de zicea hau si toata lumea era de acord...nu de alta, da avea dreptate mai mereu si nu zicea des hau, doar in momentele cheie...era fixerul ca sa zic asa...cam ca mine in grupul meu, ala de punea lucrurile in miscare, le rezolva si-i lua si pe ailalati dupa el...respect total din partea mea...ceea ce-i cam rar...si uite-asa ne ducem toti 3 de manuta la ziua unei prietene, care se uita la el extaziata si zice: vaaaaai, dar ce oki frumosi are baiatul asta!!! nu cu alte intentii ca el saracul, n-avea casa si Mertzan cum ii cauta ea...si atunci m-am uitat si eu la el si l-am vazut cu adevarat...ca stiu eu, ca dupa o vreme raman respectul si stima si intelegerea, dar e musai sa fie si acel ceva la inceput...
pey, oki frumosi avea, om de baza era, cand m-am mai trezit si ca dupa 2-3 luni, facusem pasul final!!! nu, nu ma maritasem inca cu el...aveam banii la comun...cine ma cunoaste, stie ce inseamna asta...eu am muncit pe branci pentru fiecare banut toata viata mea, iar a avea incredere intr-un om la stilul sa avem banii la comun era mai lamuritor decat Da-ul ala de la primarie...si uite-asa am gasit eu omul cu care chiar sa vreau sa-l am pe Mihu mic...7 ani si 2 case mai tarziu, a venit Mihu mic..e o combinatie letala intre aspectul lui tasu (inclusiv okii aia frumosi) si comportamentul ma-sii...restul, o sa fie special si deosebit si complet al lui...

luni, 30 iunie 2014

Judecata de apoi

Zilele trecute, vine mama intr-o dimineata si-mi povesteste ca a vazut la stiri cum doua fetite gemene de 6 luni au fost abandonate la o ghena...si pe ea o afecteaza in ultimul timp stirile de genul asta, ca na...Mihu mic...am simtit cum mi s-a strans stomacul...prima reactia a fost sa judec...ce fel de femeie e aia care naste doi copii perfecti, are grija de ei 6 luni si apoi ii abandoneaza?? cum sa-ti abandonezi copiii asa? barem daca le dadea la protectia copilului...eu una daca cumva am uitat sa deschid bebefonul si Mihu mic se trezeste si plange pana vin eu din coltul alalalt al casei si ma doare sufletul de el ca s-a speriat degeaba si ca puteam sa evit asta...dar cum sa lasi copilul pur si simplu, sa nu mai stii de el? sa nu stii daca e in siguranta sau nu? daca a mancat sau nu? daca a dormit sau nu? sigur plange ca nu e langa mama lui...cum sa-ti rupi bucata de suflet si s-o lasi la ghena? la 6 luni cand sunt adorabili, cand i-ai iubit 9 luni in burta si 6 in afara ei??? si-apoi mi-am amintit o discutie cu o buna prietena...relativ la alt caz unde nu am inteles reactia unei alte mamici si prietena mea mi-a spus clar in fata: nu mai judeca, nu esti in situatia ei, nu stii ce probleme are...DA!!! asa e...eu incerc sa nu judec...incerc, bine spus, ca reactia omului e sa judece...dar ma gandesc ca daca insist in directia asta, la un moment dat imi va deveni o a doua natura...si am stat si m-am gandit...ce probleme o fi avut mamica aceea? e greu cu un copil, pe masura ce cresc te solicita tot mai mult...darmite cu doi...o fi avut vreun ajutor, o fi fost cineva langa ea sa-i dea o pauza de o jumatate de ora? o fi fost ea suficient de norocoasa sa aiba pe cineva cum o am eu pe buni a lui Mihu mic? si am fost sigura ca nu....in seara aia, cand m-am bagat in pat langa Mihu mic care dormea dus, m-am uitat lung la el, la minunea care e...si i-am multumit lui Dumnezeu pentru darul pe care mi l-a facut, pentru oamenii pe care ii am in jur si care ma ajuta si pentru tot restul vietii mele...si m-am rugat si pentru ele...pentru mamica aceea coplesita de disperare si de depresie, pentru copilele ei frumoase si deosebite, m-am rugat sa-si revina, sa-si dea seama pana nu e prea tarziu ce comori are, si sa le ia inapoi...azi am aflat ca asta s-a intamplat si ca asa cum am banuit, mamica respectiva nu are prea mult ajutor...taticul e plecat in strainatate si ii trimite bani...banii nu ajuta cateodata...o vorba buna, o jumatate de ora de respiro ...asta ajuta..pentru ca e al naibii de greu sa fii mama..e solicitant si frustrant (apropo de alta postare a mea, eu nu cunosc mama care sa nu fie frustrata pe ceva...cine zice ca nu e, nu zice adevarul), e frumos, dar cateodata simti ca nu mai poti, ca nu mai ai rabdare, ca explodezi...daca ai noroc, vine buni/tati si il ia pe Mihu mic pentru o jumatate de ora/o ora...dar daca nu ai buni sau tati? daca cererile tale de ajutor nu le aude nimeni? atunci probabil se ajunge la asa ceva...a trebuit femeia aia sa aiba un moment de ratacire de genul asta ca oamenii din jurul ei sa constientizeze ca ea are nevoie de ajutor...eu sunt cu sufletul alaturi de ea...e o mama de copii, o mama singura, obosita si frustrata...nu, nu-si uraste copiii, sunt sigura ca ii iubeste, a facut un gest necugetat pe care probabil o sa-l regrete toata viata ei...dar asta a fost strigatul ei de ajutor...si poate lucrurile vor fi mai altfel de acum...eu o sa ma rog in continuare pentru ele...si o sa-i multumesc Celui de Sus pentru tot ajutorul pe care il am...puteam sa fiu eu in locul ei...sau oricare dintre noi...

sâmbătă, 28 iunie 2014

Mihu mic si cele 3 mame ale lui

Mihu mic stie ca are 3 mame...in fine, 3 adulti care au grija de el...si cum el e prea mic sa faca inca diferenta intre barbat si femeie, respectiv tati si mami, sau bunica si mama, el are 3 mame...asta e situatia noastra, din diverse motive...stiind ce va sa vina, am ales constient de la inceput ca el sa petreaca suficient timp si cu buni si cu tati, si nu numai cu mine, ca atunci cand a trebuit sa ramana doar cu tati sau doar cu buni, el sa nu fie frustrat, suparat, sau sa se simta cumva in nesiguranta..dar asta nu inseamna ca am facut-o cu inima usoara..si totusi, copiii nostri sunt admirabil de destepti..
Mihu mic are chestii pe care le face doar cu buni...buni a noastra a fost "profa"...si atunci are aplecare spre a-l invata diverse, in timp ce-i canta si in struna...orice activitate cu buni este educativa...de la statul la oglinda la taclale cu "baietelul din oglinda", la "cititul" din cartulii miiiiici cu poze maaaaaaaaari, la atinsul de plante etc...pricepeti voi ideea...buni nu a incetat sa fie profesoara doar fiindca nu mai preda la clasa...o suspectez ca e a fost profesoara dinainte sa predea si e undeva in genele ei abilitatea asta...sa va mai zic ca i-a placut sa fie profesoara si la materia Protectia mediului la o ora de practica, le-a pus copiilor (de liceu copiii) "finding Nemo" si apoi au stabilit impreuna ce era adevarat acolo si ce nu in functie de ecosistem? da, eu una sunt mandra de buni a noastra...buni e cool...
Mihu mic iar are chestii pe care le face doar cu tati...stau ca baietii si se cam uita la meciuri in ultima vreme, ca deh, e campionatul...dar inainte de asta, tati il plimba prin casa tinandu-l ca intr-un scaunel, sprijinit de pieptul lui si aratandu-i diverse prin casa...baitza in Tummy Tub era momentul lor de joaca si de dragaleala...tati il plimba si prin cartier in orice sistem de purtare zice subsemnata...si e pur si simplu langa el...tati nu e prea vorbaret, deci...na...dar interactioneaza bine intre ei asa...
Cu subsemnata, Mihu mic face iar o gramada de chestii...dar chestia specifica noua este adormitul in sling...sunt cateva ocazii in care Mihu mic mi-a dat clar de inteles ca, desi si pe ceilalti doi ii iubeste si se simte in siguranta cu ei, ce avem noi e special...ca tocmai citisem un articol de-al Vandei unde vorbea de conectarea 100% cu Vanda mica si ma apucase putin bluesul ca noi nu aveam chestia asta...gresit..ne conectam foarte fain, spontan si in anumite momente suntem numai noi doi in lumea asta in bula noastra de fericire....momentele cand chiar daca e obosit, nu adoarme altfel decat daca il plimb eu in sling, priceless..masuram holul in lung si in lat (sunt 13 pasi de ai mei, da? ca tot suntem cu 13 dupa noi si pisica neagra in casa :D) si eu ii cant pe melodia aia cu toamna de la cutiuta muzicala...nu-i cant mare lucru, doar doua versuri:  da, iubirea mea, da, comoara mea...dar el asa s-a obisnuit si il calmeaza...pot ceilalti doi sa-i faca ce i-or face, cateodata doar asta il linisteste...mai intai isi opreste manutzele si piciorusele din framantat si se uita cu ochisorii lui mari in sus la mine...si eu ii zambesc si-i cant...apoi lasa capusorul usor usor pe pieptul meu...se mai uita o vreme in jur...apoi ii cad pleoapele, ofteaza si inchide de tot ochisorii...eu ma mai plimb si-i mai cant, mult dupa ce a adormit, tocmai fiindca il simt asa aproape...
Mai sunt momentele de fericire treaza...deunazi eram la Mega...asteptam la coada...se auzea o melodie faina, Mihu mic era bine dispus si-mi zambarea cu toata gurita lui stirba, isi scosese manutele pe laturile Bobei...asa ca l-am prins de manute si am inceput sa dansez cu el si sa-i cant...nu, n-am voce, da nici nu ma intereseaza aspectul asta...dupa cum bine a zis cineva...pentru el vocea mea e cea mai frumoasa...si atunci Mihu mic si-a aruncat manutele in aer, s-a lasat pe spate si a inceput sa chiuie si sa rada de s-a uitat tot magazinul la noi...cui i-a pasat? noi dansam si cantam...
La fel facem si in parc...il scot din Boba/sling si -l invart, il ridic, il pun pe genunchi si-i pup obrajorii si manutele si piciorusele(da, in continuare el e cel mai dezbracat prunc din parc si unele persoane se uita urat la mine pe tema asta :D)si el rade si chiuie...e si cel mai fericit prunc din parc, pentru ca are acces el la mine si eu la el nelimitat...asta e babywearingul, oameni buni...sa-l ai intotdeauna suficient de aproape incat sa-l poti pupa pe capusor, obrajori, nasuc...
Zilele trecute am iesit pe ploaie..cu Boba...el statea cuminte in Boba si se uita in sus...aveam o umbrela din aia cu fasii colorate ...era curios in prima faza, ca se auzea ploaia rapaind pe umbrela...eu vedeam umbrela reflectata in ochisorii lui mari si albastri...am inceput s-o rotesc...ochisorii s-au marit de supriza si placere...siii...continuarea o stiti...manute in aer, chiuituri si rasete de clopotel...daca nici asta nu mai e conectarea pura si 100%, nu stiu ce mai e...momentul in care vezi sufletelul mic si curat in ochisorii larg deschisi, iar priceless...in continuare fur momente de fericire...si Mihu creste si parca momentele noastre se inmultesc si devin mai intense...sa va mai zic ca in fiecare zi ma trezesc langa el si primul lucru imi zambeste?PRICELESS!
Concluzia: Mihu mic stie foarte clar cine e mama lui...o cunoaste dupa miros, dupa bataile inimii, ca tot le-a ascultat 9 luni, dupa o mie si unul alte detalii, dar e generos si cu o inima mare si-si iubeste si celelalte doua mame la fel de mult..