De la scutec la chiloti

Vad si aud mereu in jurul meu multe intrebari, nedumeriri, ingrijorari legate de trecutul de la scutec la olita/wc. Asa ca m-am gandit sa va impartasesc experienta noastra.

Dupa cum v-am mai povestit mai demult, noi am avut scutece lavabile cand era Mihu mic. Le-am purtat cu drag si spor, fiind frumoase, sanatoase si economice. Dar pe la 1 an, copilul nostru minunat s-a dovedit a fi ceea ce se numeste heavy wetter, adica bea apa ca o rata si facea pisu pe masura. Cand facea un pisu zdravan, bietul scutec textil nu mai facea fata si isi dadea demisia. Asa ca le-am inlocuit mai intai noaptea si apoi si ziua cu scutece de unica folosinta. Nici cele de unica folosinta nu erau suficiente cateodata, am avut o perioada luuuunga in care, pe la 4 dimineata, schimbam copilul in somn, desi foloseam Huggies, cele mai absorbante intalnite de noi.

Mi-a trecut prin cap pe la 1 an si jumatate ca poate ar fi util sa trecem la folosirea olitei, dar Mihu nu a fost de acord. Se juca cu olita, si-o punea in cap, orice in afara sa o foloseasca in scopul ei predefinit. Nici nu avea rabdare sa stea 3 secunde pe ea, de altfel. Nu am insistat si l-am lasat in pace.

Undeva in Vinerea mare anul trecut ( tin minte, ca radeam cu taica-su ca de Paste se intampla minunile), Mihu nu a mai vrut sa stea imbracat. Ok, nici o problema. Dar nu a mai vrut nici scutec pe el. Iar ok, dar cu explicatii ca nu facem pisu pe jos, ci daca ii vine ne asezam pe olita. Nu a parut prea dumirit.

Prima data cand l-am vazut oprindu-se din ce facea si concentrandu-se, l-am asezat repede pe olita. Olita a inceput sa cante!!! Yep, ii luasem din aia cu senzor,cantacioasa. Ooooo, dar vai , ce minune!!!! Mihu era incantat tot. Dar olita nu se mai oprea din cantat. Stergem la ea, acolo unde avea sezor, uscam cu foenul, nimic, saracia canta in continuare. Scoatem bateria. Isi facuse datoria.

Asta a fost inceputul. De atunci Mihu nu a mai facut asa pur si simplu, ci atunci cand era in fundul gol se ducea la olita si apoi la wc unde ii facuse taica-su un intreg “atelaj” din lemn sa se poate urca singurel.

Yuhuuuu!!!! Ne si vedeam scapati de scutece, ca venea vara…. Daaaaaaa, nu prea….

Cum puneam chiloti sau pantaloni pe fundul lui Mihu mic, ceva nu facea click si jap, dadea drumul pe el.

Mno bun, mai stam asa…

Pe la sfarsitul verii, zic sa mai incercam din nou. Luam Mihu la plimbare cu chiloti. Jap, un pisu. Discutat cu el, ne zice ca ii place senzatia cand face pe el. Ne luam gandul de la treaba asta pe vara respectiva, asta e. Continuam in casa sa il lasam la popoul gol, treaba merge ca inainte. Totusi, ochiul meu detectase o problema: Mihu nu stie sa faca pisu din picioare. Cum sa ii cer eu sa faca pisu undeva unde nu il pot aseza pe wc daca nu l-am invatat sa faca din picioare??

Ma pun pe cercetat si comand doua gadgeturi foarte folositoare la casa omului.

Acesta e un mini pisoar. Se prinde cu ventuze de gresie, iar partea unde se aduna pisu se scoate ca sa poti varsa, cam ca la olita de la ikea. In centru are o morisca, pe care oricine va dori sa o tinteasca ca sa o faca sa se invarta… ingenios, nu? Doi in unu. A avut mare succes in toate felurile. Cateodata face acolo, cateodata scoate partea mobila si vine cu ea in sufragerie si face in ea tinand-o in mana. Mai conteaza? Principalul e ca a invatat sa faca din picioare.

Aceasta e o sticluta pentru pipi. Teoretic e pentru camping. Practic, eu nu-s fan facut pisu pe la copaci, garduri etc. Acum o vara, un baietel mai mare facea pisu pe gardul parcului. Doua minute mai tarziu, fix de bucata aia de gard se tinea cu manutele o fetita mica, care abia incepea sa mearga… Nu!  

Sticluta iarasi l-a fascinat foarte tare. E mereu ancorata pe rucsac si face in ea mereu cand plecam prin oras.Are o supapa in interior si nu se varsa continutul. Chiar si cand avem o baie disponibila pe undeva, il rog sa faca in sticla si apoi o golesc in wc. I-am explicat ca nu il asez pe wc-uri straine pentru ca pot fi multi microbi si se poate imbolnavi. Din pacate, i-am demonstrat live chestia asta, cand am suferit vreo sapatamana eu, de infectie urinara. Tocmai experienta mea de lunga durata cu infectiile urinare m-a facut sa adopt aceasta cale, care mi se pare mult mai sigura.

Revenind la procesul nostru:  trece vara, trece toamna, Mihu tot cu scutec. Vine ziua lui, trece ziua lui. Deja avea 3 ani. Am inceput sa il mai testez cu chiloti prin casa si am observat ca incepe sa mai spuna cand face. Mai rata cateodata, asta e.

Intr-o sambata dimineata , il iau la o discutie:

-          Mami, uite, stii cum spui tu ca esti copilas mare?

-          Daaaaa!

-          Pai nu vrei sa incercam sa purtam chiloti tot timpul?

-          Mmmm

-          Auzi, dar la tine la gradi cine mai poarta scutec?

-          Pai X si Y. Bebelusii…

-          Pai da, mami, hai sa incercam si noi sa purtam chiloti. Uite, A, B si C care sunt de o varsta cu tine, poarta chiloti. Eu as zice ca daca pot ei, poti si tu.

-          Da.

Zis si facut, punem chiloti.

Plecam la Carrefour:

-          Mami, trebuie sa mergem la cumparaturi si o sa stam mai mult. Vrei sa iti pun scutec sau chiloti?

-          Chiloti.

Asa facem. Ne intoarcem dupa vreo ora jumate. Mihu uscat. Intram in casa, anunta ca face pipi. Petrecem asa ziua de sambata, fara accidente. Seara il convingem, mai greu, sa ii punem scutec.

Duminica dimineata revenim la chiloti. Mai scapa un pisu, nu e bai.

-          Se mai intampla, mami. Cred ca te-ai luat cu joaca si ai uitat ca aveai chiloti pe tine…

-          Am uitat.

-          Nu-I nimic, uite, dam cu mopul, te schimbi in chiloti uscati si gata. Toata lumea a mai si uitat. Si mami a mai facut pe ea cand era mica, si tati…Se mai intampla..

-          Nu e nici o problema, confirma el…

Duminica seara, ramasa singura cu el, nu l-am mai putut convinge sa ii pun scutec peste noapte.

-          Mami, sunt copilas mare, vreau sa dorm cu chiloti…

-          Ok.

Am pregatit un prosop maaaaaare sa fie in caz de ceva si l-am culcat.

Am dormit ca pe ghimpi, nestiind la ce sa ma astept, framantandu-ma cum sa procedez. Pe la un 1, l-am pus pe olita, s-a declarat suparat de interventia mea, dar a facut. Apoi m-a pocnit un somn profund pana cand pe la 4, il simt foindu-se in  pat si ii soptesc incetisor: Mami, faci pipi?

Nu raspunde nimic, dar se ridica in fund, il iau, il pun pe olita. Asa a ramas, el se foia, eu il auzeam foindu-se si era suficient sa ii soptesc ceva ca sa-l trag din starea de 90% adormit inspre o stare semitreaza in care constientiza ca ii vine sa faca pipi si se ridica sa faca. Aici ne-a ajutat foarte mult faptul ca dormim impreuna. Situatia a evoluat in cateva saptamani, astfel incat cateodata ma trezeam si nu stiam de ce si il vedeam direct pe olita. Se dadea jos singurel si se ducea.

Au existat si accidente, cand era foarte obosit. Nu m-am apucat sa schimb patul. Am bagat prosopul cel mare si gros impaturit de cateva ori sub el, i-am schimbat hainele si gata, nici macar nu am aprins lumina.

Ca si concluzii:

1.       Ce am facut bine, chiar daca am constientizat ulterior:

-          Nu l-am pus la program la olita, cum se recomanda de cate unii la 30 minute etc. L-am urmarit cand ii vine si am marsat pe a-l invata pe el sa recunoasca senzatia si sa spuna/faca el pasul inspre. Pentru ca el nu trebuie sa faca la comanda, ci sa stie cum sa procedeze cand ii vine.

-          Accidentele le-am trat ca atare…nu am facut mare caz din ele, am strans, i-am explicat ca nu e nici o problema, nu l-am rusinat sau intimidat. De certat nici nu punem problema. Sunt parte din a invata orice nou.

-          Nu l-am fortat cand voiam eu, ci am avut rabdare pana cand a fost el pregatit

-          Co-sleepingul s-a dovedit inca o data benefic, renuntatul la scutec noapte fiind foarte usor din cauza asta

-          Tinem olita in camera langa pat. Poate treaba asta e greu de digerat pentru unii, dar sa il duc la wc noaptea ar insemna sa aprind lumina, sa-l trezesc complet si ar fi foarte deranjant pentru amandoi. Pentru viitor am de gand sa instalez o lumina mica la wc-ul de langa, sa si-o poata aprinde singur. Dar momentan ne e bine cu formula asta.

-          Daca au fost accidente noaptea, le-am rezolvat cat mai repede, fara tam-tam, fara schimbat pat etc, solutii de compromis pentru ca mi se pare mai important sa nu ii intrerup somnul.

-          Am continuat procesul imediat si la gradinita, chiar daca a mai avut acolo cate un accident, am insistat la doamne sa sustinem trecerea pe toate fronturile. Ele au inteles si ne-au oferit tot suportul si pentru asta le multumesc tare mult.

2.       Ce nu am facut bine:

-          Il intrebam des daca ii vine sa faca pipi…la un moment dat, m-a atentionat taica-su ca devin enervanta si pentru el, darmite pentru copil. Cumva, inca nu aveam incredere ca Mihu va spune cand ii vine. O data ce m-am lamurit ca spune, m-am linistit si nu il mai intreb.

-          Am incercat sa il pun eu pe olita noaptea dupa un “program” (programele astea ne omoara, dupa cum vedeti). Iarasi Mihu mi-a demonstrat ca trebuie sa am incredere in el si organismul lui, ca atunci cand simte ca ii vine sa faca pisu, se foieste, trezeste etc.

-          Nu am renuntat si la scutecul de noapte pentru continuitate imediat, desi el mi-a facut clar ca asta voia, tocmai din frica mea de accidente nocturne…noroc ca am un copil hotarat care nu a cedat si nu mi-a mers cu el decat o noapte asa, deja la a doua si-a spus punctul de vedere cu mai multa tarie.

Ca atare, de la onorabila varsta de 3 ani si o jumatate de luna, Mihu este diaper-free si poarta cei mai faini chiloti cu minioni si camioane.  Nu prea avem accidente tocmai din cauza ca tot procesul a fost condus de el, nu de mine, si s-a bazat pe capacitatile lui, nu pe interventiile mele. Pentru ca de fapt despre asta e vorba: el sa poata si sa vrea . Doar atunci, intreaga schimbare este cu adevarat un succes.

Speram ca v-a ajutat experienta noastra si va uram succes si voua! Iar daca primiti sfaturi din jur care va panicheaza referitor la varsta la care ar trebui sa treaca de la scutec la chiloti, tineti minte, nimeni nu ajunge cu scutece la scoala, toti copiii ajung la chiloti mai devreme sau mai tarziu.

Te iubesc...De ce?

Detalii spatio-temporale: undeva pe la 22.30 (dormise mult la pranz deci asumata treaba), in camera lui
Actori:
1.Ma-sa lui Mihu mic, latita pe saltea, motzaind in speranta ca vom adormi inainte de 23.00
2. Mihu mic, protapit comod pe olita lui noua si verde din Ikea pentru care a dezvoltat o mare pasiune.
Actiune:
 - Mami, vino si tine-ma de mana! (pentru ca da, avem nevoie de audienta atenta, nu una care motzaie)
 Ma ridic in capul oaselor, ma asez pe marginea saltelei si ii iau manutele in ale mele si-i spun:
 - Te iubesc.
Raspunsul vine sub forma intrebarii tipice pentru varsta de 3 ani:
 - De ce?
 - Pentru ca esti copilul meu.
 - De ce?
 - Pentru ca eu te-am nascut.
 - De ce?
 - Mno, ma mama, nu puteam sa te tin in burta pana faceai 18 ani..
Sesizeaza din ton ca glumesc si rade...
 - Uite cum sta treaba: esti copilul meu, te-am dorit si te-am asteptat sa vii, te-am purtat in burta 9 luni, te-am nascut si te-am crescut. Si te iubesc si nu stiu sa iti spun de ce. Asa isi iubesc mamele copiii ( in gandul meu: ca daca nu v-am iubi, am o idee ca nu ati supravietui prea multi avand in vedere chestiile la care ne supuneti zilnic). Dar pot sa iti spun cum te iubesc...tu stii cum te iubesc?
 - Mmmmmm, ca un tren? (da, trenurile apar in orice conversatie)
 - Fie , si ca un tren...Uite, tu acum ai vrut sa te tin de manuta, eu as fi vrut sa dorm, dar pentru ca te iubesc, am vrut sa iti indeplinesc dorinta si uite, te tin de manuta...sau ..eu stiu ca tie iti place la muzeul de trenulete...si fiindca te iubesc, incerc sa te duc acolo cat se poate de des...sau la parcul cu inghetata...sau stiu ca iti place sa ne jucam cu trenuletele si ma joc cu tine...
 - mmmm...daaaa, si trenul face uuuu-uuuuuuu!
 - Dar tot pentru ca te iubesc, fac si lucruri impotriva vointei tale..
Privire nedumerita...
 - Stii, cand erai tu mic de tot si de-abia incepusei sa mergi, ai vrut sa mergi la cuptor sa pui mana pe el..
Privire socata..
 - Dar ma ardeaaaaa si faceam bubaaaaa...
 - Da, mami, eu stiam asta, dar tu nu stiai inca..tu doar voiai sa pui mana acolo, iar eu nu am putut sa te las, tocmai fiindca te iubesc si nu puteam sa te las sa te ranesti. In timp ai invatat ca frige si nu ai mai vrut tu sa pui mana. Dar atunci, oricat ti-am explicat eu, tu ai fost foarte suparat si ai plans si ai fost nefericit..
 - Am plans...
 - Da, si s-a mai intalmplat asa si cand ai vrut sa iei cutitul si se va mai intampla si cu alte lucruri despre care tu inca nu stii ca fac rau, dar eu va trebui sa te refuz sau sa merg in contra vointei tale, chiar daca te superi pe moment....
 - Mmmmm
 - Tati ne iubeste....
Imi dau seama ca vrea lamuriri pe fromtul asta.
 - Da, uite tati daca se trezeste mai devreme, imi face cafea, desi el bea direct la serviciu, tocmai pentru ca stie ca mie imi place sa imi beau cafeaua acasa. Si pentru ca ma iubeste, se gandeste la mine si-mi face. Si sta cu tine si se joaca cu trenuletele cat vrei tu tot pentru ca te iubeste...si ai vazut ca atunci cand e acasa sta tot timpul cu tine, ca stie ca ti-e dor de el...si lui ii e dor de tine..nu pleaca nicaieri altundeva...
Privire incurcata...nu cred ca i-a dat prin cap ca tasu ar putea pleca undeva si sa nu-i ofere tot timpul lui...
 - Te iubesc mami! si se repede de gatul meu cu olita lipita de fund....bine ca nu facuse inca nimic in ea...
Mi-a dat prin gand sa il intreb "De ce?"(muhahahaha) dar m-am abtinut cu brio si i-am spus doar:
 - Si eu te iubesc pe tine, copilul meu minunat!

3 ani de Mihu mic

Maine e si ziua lui… 3 ani face omuletul meu…e miiiic si totusi atat de maaaaare…

Azi dimineata, cand am plecat, se contra cu Buni:

-          Mihu, mic dejunul e cu pateu!

-          Nu, Buni, e cu acadea!! (tusea si voia acadea de tuse)

La 3 ani, Mihu are opiniile proprii destul de bine conturate, stie o gramada de lucruri, face conexiuni de te umfla rasul cateodata si ramai cu gura cascata cateodata. E foarte independent, dar in acelasi timp s-a facut lipicios si iubicios si nu concepe sa doarma fara maica-sa (maica-sa e foarte periata de aceasta chestie, de unde pana acu vo 2 luni exista doar taica-su pentru el).

E tot numai picioare, luuuungi si slabute, iuti si lipaitoare pe parchet. Ca asa vedem noi fericirea la noi in casa, sunete de lipa-lip in  ritm ametitor de repede.

Are prietenii lui deja, la gradinita, cere des sa o vada pe Emma, deja e social adaptat in  lumea lui de copii.

Cat e treaz, intuiesc deja Capricornul din  el in toata splendoarea lui: hotarat, determinat pana in panzele albe, ambitios, suparacios pe alocuri. Cand adoarme, mai seamana cu bebelusul meu ..inca…cat o mai fi si asta.

Vorbeste. Doamne, cat mai vorbeste. Mult, repede, cu propozitii lungi si cuvinte de legatura. Cand vrea. Buni isi aminteste cu nostalgie de vremurile cand eram eu de varsta lui. S-ar putea chiar sa vorbeasca mai mult decat mine…pentru ca are multe de zis, de intrebat, de invatat. .. nu tace nici macar la -14 grade… 

Forteaza limitele, le testeaza pana la epuizarea lor sau a noastra. Perfect normal as zice. Pana cand chiar nu mai pot. Avem mai multe limite ca la 2 ani, pentru ca se cer. Face o gramada de nefacute, experimentand. Apoi isi cere scuze. Te aduce pana in pragul disperarii, ca apoi sa te traga inapoi de pe margine cu un zambet dulce si molipsitor.

Te intreaba de 'jde ori acelasi lucru si asteapta raspuns, asta pana cand il intrebi tu lucrul respectiv. Iti spune , foarte mandru ca stie. Ultima chestie a fost conform sezonului: de ce e zapada galbena???

I-am facut petrecere de ziua lui la Podul lui Sfredelus, un loc de joaca altfel, care noua ne place foarte mult. Nu e cu trambuline si bile, e cu jucarii Montessori, activitati, masa luminoasa siiii cel mai important sine de tren/autostrada de la Ikea/Lidl. Pentru ca epoca trenurilor continua. A fost foarte incantat, desi prin felul lui de a fi, el nu a participat foarte mult la ea.  Dar s-a simtit asa de bine ca nu mai voia sa plece acasa. Si ceilalti copii s-au distrat foarte bine din ce am observat, nu au lipsit distractia asigurata de Ramona de la Pod si jucariile frumoase din lemn care i-au fascinat. Eu doar am adus mancare si bautura. Si nu a trebuit sa fac curat inainte si dupa. Lux, va zic, pentru o mama.

Cateva poze, pentru elucidare:

Are o gramada de jucarii, dar prefera sinele si trenurile. Ma intreaba in fiecare zi de cateva ori pe zi cand mai mergem la muzeul cu trenulete de la Sinaia. Sincer, l-as fi dus maine de ziua lui, dar s-a nimerit sa ia un carcalac si acu e acasa cu Buni, subfebril. Dar o sa ajungem cat de repede se poate si acolo.

E vesel, sanatos in general, istet, iute si vijelios. Fix cum ar trebui sa fie. Totul e bine in lumea noastra. Crestem si suntem fericiti. Si da, vorbesc de noi toti.

La multi ani, copilul meu minunat! Iti spun de cate ori pot in fiecare zi, ca te iubesc intotdeauna si neconditionat! Iti mai spun o data: Te iubesc! Intotdeauna si neconditionat!