Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările

joi, 7 iulie 2016

Ce mai citim noi

Mihu se apropie de 2 ani si jumatate…pe langa faptul ca nu imi vine sa cred catamai omul s-a facut , deja vad ca nu mai sunt suficiente cartile si jucariile de pana acum, mai ales in contextul in care merge si la gradinita. Suntem intr-o etapa curioasa in care incepe sa manifeste interes pentru anumite domenii. Asa ca am cautat idei de carti si jocuri potrivite varstei lui.

La putere acum sunt trenuletele, cel de lemn de la Ikea si cel de Lego, Lego propriu-zis si puzzleuri, dar pasiunea lui sunt cartile.Iubeste cartile cu poezii ale Luciei Muntean, le-a citit de atatea ori cu buni si cu noi ca stie poeziile pe de rost deja. Mai nou, citim povesti din carti pe care le-am cumparat demult si de care nu a fost interesat pana recent.

Totusi, cautam sa ii mai iau carti din care sa ramana cu ceva, sa fie ceva care sa il ajute, sa ii dea informatii si sa ii raspunda la unele intrebari…

Asa am ajuns la cartile Usborne. Ele vin de obicei prin distribuitori cum sunt Citim cu Drag sau Book Store, dar acum am vazut ca sunt si pe Emag cateodata. Mihu a mai avut carti de bebelusi de la Usborne dar nu s-a aratat prea incantat de ele. In schimb cele pentru copii mai mari l-au fascinat.
Avem acum Sticker puzzle train, o carte cu multe stickere si activitati legate de trenuri . Am crezut ca e prea mic pentru activitatile ei, dar le-a facut cu mare interes ajutat de mine. Asa de incantat a fost incat a si adormit cu ea..


O carte care mie mi s-a parut geniala in perioada asta cand apar intrebari legate de corp, traseul mancarii etc este Look inside your body. Are foarte multe flapuri, e desenata foarte frumos si poti ca parinte, sa abordezi subiecte si cu un copil de 2 ani si jumatate, dar si cu cei mai mari de 5-6 ani si chiar mai mult. Mai jos va pun niste poze din interior.








Dar cartea care a avut un success nemaipomenit la noi, si care a venit de la Diverta este aceasta:



Este recomandata de la 5 ani. Ca parinte, poti adapta evident, citind mai pe scurt, sau folosind mimica si gestica care sa atraga copilul. Noi am abordat-o aseara inainte de somn. L-a prins imediat, pentru ca el e destul de des furios pe diverse situatii, a mostenit temperamentul meu destul de vulcanic la care se mai adauga si nerabdarea specifica varstei. 
Am citit diversele situatii date ca exemple despre ce poate declansa furia, cum se manifesta ea (era descrisa furia in care iti bate inima mai repede, l-am chemat sa imi asculte inima mea, te inrosesti la fata, etc si furia in care iti intepeneste corpul, te faci alb la fata si trangi pumnii taaaaaaaare…uite-asa mamiiiii), pentru ca e important sa stie sa recunoasca semnele ei.

Si apoi am ajuns la partea cu : ce putem face? 

Am sarit subtil peste strigatul furiei de la fereastra pentru ca stam la etajul 10 si oricum tipa pe tonuri destul de ridicate ca ii place cum se aude, am trecut la lovit in perna. Instant s-a dus sa probeze si sa imi testeze perna.
Ca o paranteza, noi am aplicat metoda asta, nestiind de ea, cand incepuse sa ne loveasca cu picioarele seara. Am ajuns la solutia ca ar fi mai bine sa loveasca in saltea cu picioarele si sa numaram de cate ori face asta.

O alta metoda prezentata in carte era sa calcam furia in picioare marunt, marunt. Ne-am luat de maini si am tropotit amandoi cu o placere si o pofta , de mai mult ne-am distrat, ca asta era si scopul.
Metoda cu desenat un monstrulet furios nu ni se prea aplica, ca el nu stie inca sa deseneze, nu a manifestat interes pentru asta inca. Dar i-am promis ca ii desenez eu niste monstruleti si el poate sa rupa foile marunt marunt si sa arunce bucatile la gunoi.

Apoi era tratat subiectul Ce imi vine sa fac cand sunt furios? Da, s-ar putea sa vrei sa lovesti pe cineva, dar nu cred ca e bine, pentru ca doare.

A urmat pagina cu ce faci cand te infurie cineva pentru ca : ti-a luat jucaria, rade de tine etc, care incuraja verbalizarea  furiei si a dorintei lui: hei, da-mi jucaria inapoi! E a mea!
Concluzia cartii a fost ca mai suntem si furiosi, dar de cele mai multe ori ne simtim bine.
Per total, cartea a insumat exact ce as fi vrut eu sa ii transmit, si cum pentru el a inceput sa aiba mai multa greutate ce e scris alb pe negru, m-am bucurat tare mult ca am gasit o carte asa utila.

In aceeasti comanda au mai venit si Sunt trist, Pe Rosi o dor dintii, Pe Rosi o doare burta, Erwin tuseste, Banii, Gradinita etc, carti care zic eu ne vor ajuta in gestionarea unor situatii. De abia asteptam sa le citim pe toate.


Creditul pentru alegerea acestor carti merge la Diana de la Gangblog care mereu impartaseste cu noi idei faine de jocuri si carti interesante pentru copii...mereu zic mersi ca Mihu e mai mic cu un an decat fetita ei si ea e inaintea mea cu cartile si jocurile varstei.
Spor la citit!

marți, 30 decembrie 2014

De ce ne crestem copiii dupa carti?

Cineva m-a intrebat la un moment dat : domne, da pe vremea mea nu se cresteau copiii dupa carti.. de ce faceti voi asta acum? Mi-a ramas in minte chestia asta...si tot gandindu-ma, am ajuns la niste concluzii..
Cand a venit Mihut credeam ca suntem informati...citisem multe...ca deh...sa aflam cat mai multe...eram pe nu stiu cate grupuri de FB, citisem nu stiu cate carti, mai bune sau mai pe langa subiect...

Nimic nu ne-a pregatit cu adevarat pentru ce avea sa fie...primele cateva luni au fost cumva o bajbaiala, cu cercetat pe net tot...incetul cu incetul, am invatat sa descoperim informatiile pertinente, grupurile care chiar stiau despre ce vorbeau...cu alte cuvinte, pana nu ai subiectul propozitiei, nu prea te prinzi ce si cum...plus ca subiectul propozitiei e unic si deosebit si reactioneaza doar la ce vrea/poate el, nu totul se potriveste....

Principiile sunt bune la casa omului, am aflat noi, dar practica ne omoara...

Ulterior, am inceput sa ne uitam atent la Mihut, la ce ne "povestea" el...si am pornit de acolo...asta ar fi trebuit sa facem din prima...unul din exemplele graitoare...pe grupul de mamici care nascusera cam in acelasi timp, vedeam evolutia si celorlalti pitici...la un moment dat, majoritatea erau destul de dexteri cu degetelele, apucau, trageau etc...Mihut nu...nu-s vreo impatimita a comparatiilor sau vreo maniaca in a " copilul meu face x mai repede decat..."...nu asta e ideea, fiecare copil se dezvolta in etapele lui....dar, am luat fantasticul O-ball si girafa Sophie, citind despre ele ca ajuta mult in dezvoltarea bebelusului......O-ballul l-a ajutat enorm pe Mihut sa-si dezvolte dexteritatea degetelor...Sophie a fost prima jucarie la care a ras...e inca in voga...

Atunci am constientizat ca jucariile potrivite la varsta potrivita fac minuni...

Cautand ce sa facem si cum mai departe, am intrat pe grupul de FB dedicat metodei de educatie Montessori....acolo treaba e foarte zen, informatiile sunt foarte bune si organizate...gasesti pe perioade de dezvoltare ce jocuri si cum sa-l atragi...jucarii potrivite etc...ei propovaduiesc jucariile de lemn...am observat ca reactioneaza mai bine la ele, dar nici cele de plastic nu-s de neglijat, daca sunt de buna calitate...

Am mai citit despre cum sa reactionezi tu la diferitele etape, ce s-ar recomanda si ce nu sa faci in functie de copil...de exemplu, cand a inceput sa se taraie cat de cat, am achizitionat un covoras de joaca si l-am lasat pe jos sa exploreze, cu jucarii puse strategic in fata lui...desi multi ne-au spus ca e frig pe jos (asta era in vara), ca chinuim copilul etc...lui Mihut i-a priit...aici studia ce era sub covor...sau mai exact ce era pe partea cealalta de covor...


Cand a inceput sa prinda viteza si a cazut rau din pat pe la 6 luni si ceva, aveam pregatita deja salteaua pentru camera lui (aranjament in stil Montessori)...camera arata asa la vremea respectiva, totul la dispozitia lui, intre timp am mai facut modificari...

A invatat repede sa se dea jos de pe saltea, sa se urce inapoi si tot exercitiul asta l-a ajutat sa mearga 4x4 mai repede, ulterior sa se ridice tinandu-se de corpul de mobila din stanga...

Unele jucarii le-a avut dinainte sa fie pregatit pentru ele...i le mai scoteam, le mai puneam inapoi in raft...ne mai jucam noi cu ele, ca el sa se uite la noi ce facem...si la un moment dat, hop! imita si facea...cand era el pregatit...dar conditiile le avea..

Toate acestea nu le-am fi invatat daca nu ar fi fost informatia gasita pe net....

Unii mai zic ca inveti de la bunici...pai mama saraca, de unde sa stie ea de Montessori...si ea se mai mira cateodata: mama, cate lucruri sunt acum si ce posibilitati! de scutecele textile, nici nu mai zic, ca pe vremea ei erau carpe...acum sunt avioane...

Concluzia e ca informatia e mult mai la indemana si mai multa decat acum 30 de ani...sau chiar decat acum 10 ani...nu mai trebuie sa cauti "Mama si copilul" prin 7 librarii si sa citesti cum iti zice Capraru sa nu atinga tatal copilul in primele x luni de viata...intri pe net, pe grupul X, descarci de la Files si citesti...

Citesti si filtrezi...totul prin filtrul a ceea ce ti se potriveste si a ce i se potriveste copilului tau...noi am cules de peste tot informatii, le-am studiat pe toate partile, le-am discutat intre noi, le-am negociat, le-am mai trecut o data prin filtrul gandirii...unele au trecut, unele nu...unele ni s-au potrivit, altele nu...am avut surpriza sa ajungem la co-sleeping de unde inainte eram hotarati ca nu facem asta....vorba romanului, vazand si facand...dar am "ascultat" copilul, ne-am uitat bine la el si i-am pus la dispozitie ce am putut pentru a-l ajuta sa faca ce-si dorea/voia... cred ca asta e cheia...fiecare copil e diferit, face achizitiile in ce ordine ii vine lui, nu cum scrie la carte...unul merge, altul mananca bucatele si mesteca, al treilea e foarte abil cu manutele...sunt unici si irepetabili si minunati prin asta...si nu trebuie alterati cum vrem noi, ci ajutati in ceea ce vor ei...nici unul nu va ajunge la 18 ani si sa nu stie sa mearga, sa mestece sau sa puna forme la locul lor...asa ca hai sa-i ajutam sa fie cum sunt ei si sa ne bucuram de fiecare progres...

Si intre timp sa mai multumim in gand celui care a inventat internetul, lui Zuckerberg pentru FB-ul lui si multor oameni care au crescut copii si isi impartasesc experientele prin carti scrise, prin moderare de grupuri sau in orice alta forma!