Un brad , doua caprioare si-un concurs cu lana

Acum ceva  ani, cand Mihu mic nu exista nici in planuri, aveam ceva mai multa viata sociala care o includea frecvent pe Mitzi, prietena de… de nici nu mai stiu cand...de cand eram miiiiici, mici, mici…Eu cu Mitzi (pe care evident ca nu o cheama Mitzi, dar are o slabiciune la pisici) topaiam linistite incoace si incolo des, ca deh, Kerekes era toata saptamana, in fiecare saptamana, pe la Constanta cu jobul..

Intr-o seara de decembrie vorbim noi:

-          Fataaaaah (exagerare intentionata), hai vii la mine la o cafea/suc/bere etc?

-          Da , fataaaaaaaaaah, vin, da’ dupa job…

Mbon, stiind ca Mitzi muncea pana mai tarziu, ma duc eu sa-mi iau brad , sa fiu eficienta. Ma duc (nu mai stiu unde),aleg un brad frumoooooos si maaaaaaaaaaaaare (am si eu chestia asta cu brazii sa fie frumosi si mari), il iau, mi-l vara nenea ala in masina…nepriceputa fiind in ale practicii, si nenea nesimtit (pardon, neinteresat de binele meu viitor), mi-a bagat bradul cu cotorul inainte…intr-un Fiat Punto..in continuare nu m-am prins de faza..

Buuuun, ajuns la parcarea de domiciliu, ma chinui jumatate de ora sa parchez ca deh, zapada, gheata si loc infim de manevre. Intre timp apare si Mitzi ca o caprioara, ma directioneaza, reusesc.

Dam sa scoatem bradul…na belea, parcasem cu spatele la gard si intre doua masini, regulamentar…scoate subsemnata din nou masina pe straduta, hai sa extragem bradul…ati incercat vreodata sa scoateti un brad imens dintr-o masina mica? Bradul ala fiind bagat cu cotorul inainte? Fara sa ii rupeti cracile? Sper ca nu, pentru binele vostru…eu am incercat…dupa vreo ora am si reusit, cu colaborarea intensa a lui Mitzi si ventilandu-ma prin cuvinte care mai de care mai alese si gingase la adresa omului care mi-a facut pocinogul. Nu stiu daca am mentionat, dar Mitzi e inalta de un metru si un zambet si are 40 kile imbracata si incaltata, dar cumva ii iese sa impinga si masina prin zapada cu tine inauntru.

Lasam noi bradul in mijlocul strazii, da-i si parcheaza din nou. Terminam si  cu asta si reusim sa taraim bradul pana in scara la lift…deja mi se parea mult mai mare bradul meu sau mai bine zis incepusem sa il apreciez la adevaratele lui dimensiuni. Chemam liftul, incercam sa bagam bradul in lift, subsemnata stand la etajul 8… stupoare! Bradul nu intra in lift…cam pe atunci m-a pocnit revelatia ca, domne!!! Asta e chiar foarte mare!!!!!!!

Nu ne pierdem speranta, noi fiind doua fete foarte descurcarete de fel si cugetam… cugetam… cugetam….nimic…nada de nada… sa il urcam pe scari exclus, saracia era imensaaaaa…sa ma duc sa iau ceva sa mai tai din el, NUUUUUU!!!!!!!! Nu taie nimeni din bradul meuuuu!!!!!!

Si in acel moment, intra in bloc salvarea noastra! Nu, nu Kerekes! Domnul de la Jerry’s Pizza!!! Sa-i dea Dumnezeu sanatate, mi-a carat bradul pana la etajul 8, nu voia sa ia nici un leu pentru treaba asta si ne-a mai urat si Sarbatori Fericite! Jur ca cineva acolo sus, mai sus de etajul 8, ne-a vazut asa hotarate si a zis sa ne ajute…Eram asa de lesinate ca nu ne-a mai trebuit nimic in seara aia, era ca si cum am fi fost la sala vreo doua ore..

Trecem peste, vine Kerekes acasa, da sa puna bradul….si constata ca nu incape in casa!!!!! A trebuit sa taie din el cu mine protestand ca NUUUUUU!!! Nu taie nimeni din bradul meu!!!!

Voi aveti ceva povestioare amuzante cu brazii vostri sau de Craciun? Va astept cu ele aici pe pagina de FB a blogului si cine obtine cele mai multe rasete (likeuri adica) pana pe 20 decembrie la ora 12.00 ziua, va primi o pereche de sosete de lana marca Grodo de la www.Littlebandit.ro, marimea la alegere, puteti sa le vedeti aici. Pentru ca intre timp, eu am descoperit lana si ce buna e ea iarna, cand chiar e musai sa stai pe afara mai mult sa cari un brad sau alte chestii de genul. O sa va scriu un articol si despre asta, cat de curand.Pana atunci, daca aveti curiozitatea, bagati un ochi pe siteul fetelor si pe pagina lor de facebook Little Bandit

Photo credit : Shutterstock.com

O zi buna

O zi buna nu e una usoara.....e una in care ai facut fata cu brio unei probleme si ai rezolvat-o astfel încât Mihu sa si învețe ceva din ea..azi a fost o zi buna...

Asta am scris eu pe wallul blogului aseara…sa va si detaliez.

Am avut un week-end tare frumos. Mult asteptat si necesar. Tati s-a intors vineri la noi, Mihu era in culmea fericirii, nu mai lasa din mana masina de pompieri pe care i-o adusese (teoretic, ca practic a scos-o ma-sa de la rezerve :D), o arata tuturor si spunea ca e de la tati.

Sambata si-a petrecut ziua cand cu mine, cand cu tati, ca sa mai rezolvam si noi cate ceva urgent. Dar a fost o zi linistita si frumoasa.

Duminica in schimb am fost impreuna, toti trei, peste tot. Dimineata , la Ferma Animalelor, unde ne-am distrat foarte bine, am hranit tot ce se putea, am vazut tot ce se putea. Ne-am intors acasa, am mancat, am dormit. Cum Mihu s-a trezit devreme din somnul de pranz , am zis noi sa facem o aroganta si sa mergem si la targul de dragobete de la muzeul taranului roman. Ne-am dus si ne-am mai plimbat si pe acolo, si ne-a facut cu ochiul ciocolata de casa. Bineinteles ca nu am scapat sa ii dam si lui Mihu, care ca sa dovedeasca ca ii seamana si mama-sii o voia doar pe cea neagra, aia alba era bleah.

La un moment dat, Mihu a inceput sa chiraie: Acasa!!!! Pe tonul ala: mai usernicilor, mie mi-a ajuns, hai sa mergem si noi acasa o data!!! Ne-am conformat. Ajunsi in fata blocului, am dat sa mergem pana la Mega. Suparare mare pe Mihu: Acasaaaaaaaaaaaa!!!! Bine, mergem la magazinul de la colt ca nu mai aveam paine si mergem acasa..Deja imi dadusem seama ca a fost cam prea mult.

Totul bine, copilul agitat tare. Tasu: ce-o fi avand? Ce-o fi mancat? Aaaaa…ciocolata? Remember that? Mda, uitasem.

Ne ducem la culcare si uite cum isi scoate nasul problema noastra. De ceva timp, are tendinta sa loveasca cu picioarele sau cu mainile si rade. Cred ca am repetat de sute de ori propozitia: Nu lovim pe nimeni, nu facem sa doara pe nimeni!

Mda, Mihu continua, instinctul meu de fight or flight intra in actiune, ma ridic si plec. Vine dupa mine, il duc inapoi. Iar ma carpeste, iar plec..il aud plangand cu tasu: maaaaamiiiiiii!!!

Ma intorc framantandu-mi mintile ce si cum sa fac..ii mai spusesem ca daca vrea, poate da cu picioarele in saltea sau intr-o perna…da, dar perna nu face: Auuuu, nu are haz. Cu ocazia asta i-am si spus ca nu e amuzant sa lovesti pe cineva, pentru ca ma deranja foarte tare ca si radea dupa ce lovea…El repeta: A-muuuuu-zaaaaat!

Si ma loveste o idee, pornind de la pasiunea lui pentru numarat: Mihu, hai tu lovesti cu picioarele in saltea sau in perna , unde vrei tu, si mama numara de cate ori poti! Ching-ching!!!! I s-au aprins toate beculetele. Si uite cum se arcuieste el de spate si-si arunca amandoua picioarele lovind cu toata forta in saltea si spune: Unuuuuu! Si asteapta…Unu! Ii confirm eu..Zbang! Doiiiii! Si eu: doi…etc…cu ocazia asta a numarat singur pana la 6, l-a sarit pe 7 care nu ii place, a trecut la 8, sarit si pe 9 care tot nu ii place, nu ma intrebati de ce si ZEEEEEEECEEEE!!!!! (zece e numarul lui favorit pentru ca noi stam la etajul 10 )

Si de la capat….dupa doua ture s-a mai linistit si am discutat. I-am spus ca il iubesc si inteleg ca a fost o zi grea si ca a fost prea mult sa mergem in doua locuri in loc de doar unul, cum facem de obicei, ca eu am gresit aici. Ca am inteles ca avea nevoie sa se descarce cumva (nu am pomenit termenul ciocolata ca nu voiam sa-mi dau foc la valiza singura, dar mi-am facut o nota mentala) si uite ca impreuna (ii place foarte mult sa facem IMPREUNA..orice) am gasit o solutie buna si ne-am si distrat. El deja era muult mai calm si mai cooperant. Am mai discutat si ce inseamna cuvantul amuzant, care I se lipise de memorie, ca e ceva placut, care te face sa razi, dar musai placut, da?

Phiuu! Si da,mi-a trecut prin minte in momentul critic sa-i lipesc si eu o palma pe copan cu titlul: Vezi cum doare??? , dar stiam ca asta nu e o cale pe care sa vreau sa o apuc, desi e foarte tentanta in momentele de criza.

A adormit, am iesit cu tasu din camera si i-am povestit ca astea-s momentele mele de glorie, nu zilele in care Mihu e linistit si cooperant..sunt momentele cand as da cu el de toti peretii si cand as tipa la el, si nu o fac…si gasesc resurse in mine sa gestionez o situatie cu potential exploziv asa incat sa inteleg de unde vine un comportament nedorit, sa vad cum il fac sa se transforme intr-un comportament acceptabil si cum ii explic. Cand a mai si invatat ceva din situatie, deja ma simt SuperWoman. Pentru ca ii sunt datoare cu asta. El se exprima cum poate si gestioneaza ce poate si la varsta lui, partea asta e destul de limitata. Si da, chiar daca eu i-am spus de sute de ori ca nu lovim pe nimeni, lectia asta e departe de a fi invatata, va mai dura ani intregi, poate si mai mult.

Apreciez totusi ca acest comportament iese la iveala doar cu mine si tasu, dar cu precadere cu mine, ceea ce imi spune ca face parte dintr-o defulare a zilei respective, pe care se simte in siguranta sa o faca doar cu noi, si mai ales cu mine. Pentru ca are incredere absoluta in mine.

Si asta mie imi e suficient, asta imi da mie putere sa aleg in momentele critice, sa nu cedez tentatiei de a alege calea mai usoara pentru mine. Pentru ca intotdeauna calea mai usoara pentru mine, nu este cea buna pentru el.

Amuzant, nu? J