marți, 20 septembrie 2016

De ce sa mergi la Baby Expo in week-end?

Fiindca al meu copil face acusica 3 ani, mi-am vazut partea de targuri pentru copii pentru viata asta. 
Dar, cum unul in plus sau in minus nu strica, sper sa ajung si la editia de week-end-ul asta a Baby Expo.

Am un motiv special.

Pentru prima data, la acest gen de targ va participa un grup de babywearing. Scopul nu este vanzarea, ci promovarea sistemelor ergonomice de purtare la un eveniment unde, stim cu totii, e plin de proaspete sau viitoare mamici. Direct la sursa cum s-ar spune.

Pe langa vizibilitatea crescuta a purtarii sanatoase, standul grupului de babywearing Bucuresti pe care il gasiti pe Facebook aici va insemna si explicatii despre fiecare tip de sistem, ajutor in reglaje daca aveti un astfel de sistem acasa si vi se pare ca nu reusiti sa vi-l reglati chiar foarte bine, probarea diferitelor tipuri, ce sa mai …meniul complet care pana acum s-a  efectuat la intalnirile grupului.

Grupul acesta e unul foarte special pentru mine de cand am fost prima data la o intalnire. Acolo am vazut eu ce inseamna si cum se pune un sling reglabil, un wrap, am legat prietenii cu foarte multe mamici, am cunoscut oameni deosebiti. Vad ca traditia a continuat si dupa ce, din motive de reintoarcere la job, nu am mai putut ajunge la intalnirile respective. Fiecare membra a grupului doreste sa ajute mai departe pe altcineva, exista si intalniri mai mici pe cartiere, grupul a crescut tare frumos.

Fetele vor aduce si 50 de sisteme din biblioteca grupului , ca wrapuri slinguri, wrap tai, mei tai si ssc-uri. Si cum cred ca la ssc-uri e interesul mare, vor fi Boba, Manduca. Luna standard si toddler si Luna Evo, Tula baby si toddler, Lenny baby si toddler, Emeibaby baby si toddler, Physio Carrier, Isara wrap conversion standard, Radira standard, toddler si preschooler, Radira de ocazie, Ergo Performance, Bumbo standard, Bondolino. Eu o sa ma duc sa le vad si sa le pipai si eu nitzel, macar asa de dragul vremurilor trecute.

Asa ca, daca aveti nevoie de suportul grupului, le gasiti la Baby Expo.


V-as recomanda sa fiti acolo sambata la ora 11, pentru caaaa…… e supriza, nu va pot spune mai mult, va trebui sa veniti sa vedeti.

Si ca sa vedeti de ce sunt nostalgica, va las cu niste poze de-ale noastre din perioada cand Mihu ori nu mergea inca, ori inca mai dorea sa fie purtat.







joi, 15 septembrie 2016

Dormim si noi?

Mihu are aproape 2 ani si 8 luni…teoretic, copiii dorm toata noaptea pe la varsta asta…tot teoretic, ar trebui sa doarma toata noaptea de la : 3luni/6luni/1 an etc, alegeti voi… Mihu a fost mai cu motz si nu a dorit sa se inscrie in aceste categorii, de-abia pe la 2 ani si 2 luni nu a mai cerut lapte noaptea…mno, imi luasem gandul pana atunci, am zis ca daca ajungem asa la 3 ani, deja ii fac sandvisuri de seara si I le pun la nas…
Deci nu mai cere mancare…yeyyyy, dormim toata noaptea…J))))))))))))) gresit..
Programul unei nopti:
Aud ceva si ma smulg intr-un vis cu o plaja…ma uit la el, are ochii inchisi, dar I se misca buzele…ciulesc urechile: Frere Jaques, frere Jaques….mdaaaa, canta prin somn…pun capul inapoi pe perna si inainte sa atipesc din nou aud: ding dang dong! Ma uit la ceas…2.29…adorm..
Aud iar ceva… ciulesc urechea, ochii ii am inca inchisi…o soapta la urechea mea: mami, vreau apaaaaa! Insotita de zgomotul specific al sticlutei de apa goale zdranganite demonstrative…deschid ochii…e infipt in fata mea, cu nasul aproape lipit de al meu, cu ochisorii intredeschisi somnorosi…ma umfla rasul, ii pun apa, il aud cum bea si adoarme la loc…ma uit la ceas 4.30…si ma tot uit la ceas pana pe la 5…
Mda, nopti intregi dormite…ce gluma buna…dar macar nu ma mai dau jos din pat…

Voi dormiti toata noaptea?

vineri, 2 septembrie 2016

Pozitii de putere

Sa te asezi pe pozitii de putere cu cineva nu e niciodata benefic…daca acel cineva mai e si copilul tau, e de-a dreptul inutil, tamp si in general o idee foarte proasta…si totusi..

Cateodata las impresia ca la noi totul e roz…nu e…dar stiti, fiecare din noi vrea sa arate lumii ce face bine, ce face frumos, nu esecurile si ratarile…pe alea le tinem pentru noi, le intoarcem pe toate partile in mintea noastra, in ceasuri tarzii din noapte, respirand cu greu sub povara lor si sub un copil de 14 kile care ti-a adormit plangand in brate…si cu putin noroc, invatam ceva din ele.

Saptamana asta am fortat nota cu Mihu..el uraste sa “trebuie” ceva seara..e suficienta dimineata cu constrangerile ei de timp ca fiecare din noi sa ajunga cat de cat rezonabil la gradinita si la serviciu…seara nu mai vrea asa ceva..si are dreptate.

Luni a fost cu trebuie..am observat ca nu i-a placut, desi cat de cat a cooperat initial, din modul in care m-a taxat pentru asta, facand greva cand a fost vorba de urcat in scaunul masinii sa plecam…ca urmare am stat in fata blocului bunica-sii o ora si ceva pana a dorit el sa plece…

Miercuri m-a mancat intr-un loc nebatut de soare sa o comit din nou. As fi putut sa ii explic lui Buni ca uite-asa si pe dincolo, hai sa o lasam pe week-end si ea ar fi inteles cu siguranta, dar am zis ca poate merge. A mers pana nu a mai mers. Conform zilei de luni, Mihu iar a refuzat sa se urce in scaunul de masina, el nu vrea si pace. Cand intr-un final s-a urcat, am zis ca hai poate am trecut peste. Gresit, am comis-o si aveam sa platesc.

Totul in  seara aceea a fost un NU!!! Nu voia sa se descalte, nu voia sa se spele, nu voia nimic din ce-l rugam sa faca. Moment in care frustrarea a inlocuit sentimentele mele mai bune si faptul ca ar fi trebuit sa stiu mai bine de atat si am inceput si eu sa NU!! Ce sa zic? Adultul responsabil si care ar fi trebuit sa stie mai bine…sau nu…

Treaba a culminat cand i-am refuzat suzi…Suzi e iubirea lui fara de care nu poate sa adoarma si oricat mi-as dori sa schimb asta, momentan nu e cale. Cat de curand el urla ca taiat si lovea cu mainile si picioarele in orice prindea, eu ma leganam plangand inainte si inapoi stand in fund pe covor… Nimic din ce ii spuneam nu ajungea la el, evident ca era intr-o stare in care neocortexul lui plecase la plimbare, sistemul limbic intrase in functiune si dezlantuise toate emotiile pe care nu le putea stapani …eu ma indreptam incet si sigur spre aceeasi zona.

 Cumva, cumva, am reusit sa ne linistim, sa vorbim cat de cat despre ce am simtit, despre cum s-a simtit celalalt (a fost cea mai lunga discutie cu el despre emotiile noastre la care el chiar a participat activ…pe principiul : daca tot s-a intamplat, barem sa scoatem partea buna din situatie).
Intr-un final s-a cerut in brate si a adormit asa pe mine, suspinand prin somn…e un sentiment tare urat sa stii ca ai provocat asa ceva…in noaptea aia am stat treaza si am intors pe toata partile tot ce am facut si tot ce generase situatia tensionata si concluzia a fost: EU ERAM DE VINA! Eu l-am impins mai departe decat a putut el, eu i-am cerut mai mult decat avea…si nu ii dadusem si inapoi..

A doua zi de dimineata, la fel, a fost un NU total…deja stiam si mi-o asumasem…am reusit cumva sa ajung cu el la gradinita si i-am promis ca seara mergem unde vrea el si facem ce vrea el, doar noi doi.. m-a luat cu manutele lui mici de gat si m-a pupat..deja se uita altfel la mine si am stiut ca neglijasem cel mai important aspect dintre noi..nu ne mai conectasem cum trebuia, timp unu la unu facand fix ce ii place lui, de prea mult timp..iar acum asta ii promisesem si el stia ca va fi totul mai bine..

Ma lasasem pe o ureche pentru ca in week-end a fost taica-su acasa si el il prefera la joaca. Cand a plecat taica-su , el avea nevoie de mine, iar eu nu numai ca nu am fost disponibila cum ar fi vrut el, ci i-am cerut si mai mult decat a putut el sa dea. Pretul l-am platit amandoi.

Situatia asta a fost o lectie pentru mine. Ambitii si pozitii de putere nu trebuie sa existe intr-o familie. Nu fac decat sa raneasca pe toata lumea si la final nimeni nu castiga nimic. Chiar si un copil de 2 ani si jumatate poate, daca vrea, sa reactioneze la o pozitie de forta si te va face sa regreti decizia ta nu pentru ca te va infrange, ci pentru ca vezi cum il afecteaza. Pentru ca suferinta lui din seara aceea, el posibil sa nu o mai tina minte, dar eu o sa o am in fata ochilor de cate ori voi mai fi tentata sa mai abordez situatia asa..pentru ca vreau ca noi sa aratam asa de fericiti ca in poza asta cat de mult timp se poate...




joi, 1 septembrie 2016

Inghetata de mic dejun

Vei inghetata!
Aud replica asta de anul trecut cand ne facusem obicei sa ne ducem in parcul Carol seara sau in we…de cate ori ajungeam acolo, Mihu o lua tropotzind marunt inspre toneta celor de la Betty Ice si tzopaia acolo pana ajungeam si eu, incercand sa vada ce inghetata mai e…ajungeam si eu, cerea in brate si incepea: ciocolata, fructe de padure, etc etc….luam inghetata si manam la poalele statuii…mai stateam si pe banca, dar la statuie era locul nostru unde povesteam verzi si uscate…


Asa a facut el cunostinta cu inghetata…

Anul asta in schimb  s-a prins ca exista inghetata in frigiderele alea mari si colorate de la magazine….mno, cu o inghetata saptamanala luata cand mergeam la parc puteam sa traiesc , dar cu inghetata cumparata de x ori pe zi de la magazinul de la colt nu mai traiesc asa ok din punctul de vedere al cantitatii de zahar si de chimicale inghitite de pruncul meu..

Situatia la ziua de azi se prezinta in felul urmator:
Mihu mananca inghetata la micul dejun sau/si la cina…si eu nu am nici o problema cu asta. Va intrebati cum si de ce? Bineinteles ca exista un spil ca doar nu m-am spalat pe creieri asa subit.

Spilul se cheama aparat de inghetata.

In continuare va prezint in 10 pasi cum se face inghetata:


1.    Se bate din picior la sot ca vrei lada frigorifica…legatura cu inghetata e ca bolul de la aparat trebuie sa stea minim 18 ore la minim vo 15 grade sa inghete lichidul din peretii aparatului. Tot in lada frigorifica se baga si fructe la congelat, la alegere: mure, zmeura, caise, piersici… Tot acolo se arunca si orice banana care ramane si se innegreste. Sotul se arata mirat, ca doar el nu a zis nu, si iti da mana libera, iti iei singura…
2. Se intreaba copilul ce culoare sa fie inghetata…asta in cazul in care cam stiti ca raspunsul e ROZ si aveti ingrediente pentru asta…eram pregatita si pentru VERDE cu niste sirop de menta :D
3. Se scoate o punga de zmeura, se zic niste chestii neortodoxe in gand ca iar am pus prea multe fructe intr-o punga, se baga sub jet de apa, se reuseste sa scot jumatate din cantitate, se arunca in blender.
4. Se scoate o banana innegrita congelata, se baga sub jet de apa ca altfel nu reusiti sa scoateti coaja de pe ea, se arunca in acelasi blender.
5.Se da o raita prin sufragerie in scop de adunare a oricarui rest de fructe pe care Mihu nu mai vrea sa le manance si stau insirate pe acolo pe farfurii, se gaseste niste papaya, se confisca si ajunge tot in blender
6.Se desface borcanul cu miere, se varsa nitel pe tine…cred ca exista un sunet specific al borcanului de miere pentru ca Mihu apare instant in bucatarie …VEI MEIEEEEEEEE! Se indeasa copilului o lingurita in gura, se pun doua linguri in blender.
7. Se blenduieste bine tot asa congelat cum e, ase varsa intr-un bol si se mai amesteca cu smantana lichida/solida/iaurt ce aveti prin frigider
8.Se toarna in aparat si se porneste aparatul...se cer scuze de la Mihu ca nu te-ai gandit sa il lasi pe el sa apese butonul...prea tarziu, deja urla...inchizi aparatul, apasa el pe buton...de cateva ori...pana la urma il convingi cu promisiunea inghetatei sa lase aparatul sa functioneze...
9.Se raspunde din minut in minut la intrebarea: E gata? Nu inca, mami…E gata? Mai are putin, mami… pentru vreo 20 minute




  

10.Se mananca cu lingurite de plastic (ca sa mai puteti folosi aparatul ulterior) direct din bol  cu toata fata si multa veselie. Ce ramane, merge intr-o caserola la aceeasi lada frigorifica de la punctul 1.
Pofta buna!