duminică, 30 noiembrie 2014

Cum sa (nu) motivezi copilul

Pot sa va scriu despre asta din postura copilului care a fost sau n-a fost motivat cu diverse replici...suntem cum suntem..cu abilitati mai mari sau mai mici sau mai lipsa...eu una, am doua manutze stangi...si sunt neatenta...si in general seman nitzelus cu Taz ...un dezastru waiting to happen...de mica am fost asa...daca exista o sansa sa daram ceva, eu reuseam....pare fun, pana ai un copil asa...mama, saraca, mai scapa cate un : mama, dar durna mai esti! durna=neindemanatica...dar na, ce sa faca, eram a ei si ma iubea...asa ca atunci cand bunica mi-a explicat, putin rautacios, ca la cum nu stiu eu sa fiu gospodina, o sa ma altoiasca barbatul dimineata, pranz si seara, aveam deja lectia invatata de acasa : eu o sa invat (ca la asta eram buna, s-a vazut de mica, am acea inteligenta teoretica care-ti permite sa inveti sa citesti la 3 ani si jumatate, "furand" de la fratele tau mai mare, trecand examene cu succes etc, ma laud de-acum... :P) si o sa am un serviciu bun si o sa-mi iau femeie la curatenie...mama deja gasise solutia si mi-o spusese...in felul ei, ma indruma deja spre un drum care sa-mi puna in valoare abilitatile si sa compenseze lipsurile...ca despre asta e vorba...
Acum sunt "ditamai muierea", vorba cuiva...si da, am aceleasi lipsuri...pot eu sa ma ocup de casa non stop, tot nu arata la fel ca dupa ce vine Magda (doamna care ma ajuta cu curatenia)...asa ca eu fac banii si o platesc pe Magda...toata lumea e fericita...cat despre barbat, dupa ce am valsat gratioasa peste o gramajoara de moloz pe care o stransese el dupa ce lucrase in casa ceva, nevazand-o practic, s-a amuzat teribil, ca stia cu cine se insurase...aici , la alegerea barbatului, a mai intervenit un sfat bun de-al mamei: mama, sa stai cu el in casa cel putin un an inainte sa va casatoriti! da, stiu, soc si groaza! majoritatea parintilor nu si-ar indemna fiicele la asa ceva...ar vrea sa le ia barbatul in casa lui, dupa nunta etc...in zilele noastre, nu numai ca nu se aplica, ca barbatul nu avea casa lui, ci ne-am luat-o impreuna in rate, dar e si putin stupid...pey daca pe mine ma calca pe nervi sa gasesc dopul nepus la pasta de dinti si capacul la toaleta ridicat si el o fi facand treaba asta zi de zi? daca el vrea mancare gatita in fiecare zi si eu nu-s dispusa sa fac asta?
Si revenind la motivare...motivarea cu amenintari n-a functionat la mine niciodata...oi fi eu balanta, da-s incapatanata rau...atat iti trebuie sa ma ameninti, ca fac fix contrariul...o suspectez pe mama ca imi zicea cateodata sa fac cate ceva la impuse tocmai ca sa nu fac...sau invers...
Asa ca motivari de genul asta nu vor exista cu Mihut...vor exista indrumari inspre a-si dezvolta abilitatile...vom incerca multe, vom ramane cu ce-i place si ce-l atrage...nu vad sensul sa-l chinui cu lectii de pian daca el n-are ureche muzicala...vom incerca sa invatam si sa ne faca placere, sa-i dau ce-si doreste la capitolul asta...ca se inscrie intr-un curent sau altul, nu conteaza, cat timp il vad invatand ceva si placandu-i...am socat pe cineva spunand ca eu nu am sa-i pretind lui Mihut sa faca facultate...daca va vrea, de bine, daca nu, la fel...dar am sa-i pretind sa faca ceva cu viata lui...ca va fi IT-ist sau va fi bucatar, important e sa faca ceva cu placere...si pentru asta voi incerca sa-l motivez cu laude, da stiu nu sunt in spirit Montessori, dar la mine functioneaza...si la tasu...si el e copilul nostru, deci poate ne mosteneste...il voi lauda cand va face ceva bine, il voi lauda si cand va incerca si nu va reusi din prima...il voi lauda pentru ca se straduieste...pentru ca asa vad eu viata...cu vorba buna, ajungi departe si mai ales, iti tii copilul aproape...eu si mama suntem exemplul viu al acestui mod de educatie..
Si ca fapt divers, pe vremea cand faceam cursuri ACCA(o acreditare internationala contabiliceasca), un curs era despre "Management of the people"..se vorbea despre motivarea pozitiva, cu laude si cea negativa, cu amenintari, in functie de fiecare angajat...exista oameni care performeaza la job doar prin prisma faptului ca ar pierde ceva daca nu o fac..stau si ma intreb, cum i-au educat parintii lor si cum i-au motivat de au ajuns asa? si sunt sigura ca parintii lor nu practicau attachement parentingul...pacat...

joi, 27 noiembrie 2014

The No-Cry sleep solution

Ca tot am vazut postari pe tema asta, imi dau si eu cu parerea, aplicat bineinteles pe Mihut si pe noi...are si idei bune cartea si unele nu chiar atat de bune din punctul meu de vedere..
Desi pare de bun simt, noi nu ne-am dat seama ca il suprastimulam pe Mihut seara...adica stateam cu el in sufra, il lasam sa se joace cum vrea el..si el vrea numai agitat, tv-ul mergea, lumina era la cote maxime, zgomotele medii...citind cartea mi-am dat seama ca nu faceam bine..drept pentru care acum incercam sa stam mai mult la el in camera, cu jucarii mai soft, citim carticele seara, am cumparat un cd-player si am pus in functiune cd-urile Somnic in hamac...domnul de la care le-am achizitionat la Babyexpo ne-a spus ca sunt alcatuite special cu melodii care sa "induca" relaxarea si starea de somn...nush Mihut, da mie chiar mi se face somn pe ele...sunt melodii dulci, linistite si vad ca functioneaza...slingul e tot la putere, dar cu durata mai scurta acum ca punem si cd-urile...
Iarasi a fost buna ideea cu culcatul mai devreme...da, are dreptate autoarea...daca adoarme mai repede, Mihut doarme mai bine si mai mult...sunt mult mai atenta la semnele lui de somn si la "fereastra" favorabila adormirii dupa ce i-am citit cartea
Pe de alta parte nu o sa-i introduc niciodata un "lovey"...adica o jucarica/paturica favorita care sa-l linisteasca...pentru ca (acu tineti-va bine, iese momzilla la iveala) consider ca asta e treaba mea...sa-l linistesc de cate ori se sperie de ceva, sa-l calmez si sa-l adorm..mi se pare de neconceput sa ma inlocuiesc pe mine, MA-SA lui cu o chestie neinsufletita...pentru ca asta e treaba mea, nu a unui plus...el are nevoie de mine cand il apuca fricile lui de bebelus, viitor om mic...si acum sunt spaime pe care nici el nu le intelege...mai incolo va avea probleme de genul "daca se termina lumea?/daca moare mama??"...nu radeti...pe masura ce dobandesc cunostinte noi despre lumea care ne inconjoara, pe atat cresc si spaimele lor...de exemplu, invata despre vulcani, da? pey in seara aia poti fi sigur ca o sa viseze vulcani si dezastre...ursuletul lui nu o sa-i explice ca totul e bine, ca stam in zona fara vulcani etc...imi amintesc ca aveam vreo 5 ani si am intrebat-o nedumerita pe mama: daca tot se nasc oameni, nu se umple pamantul? si atunci mama mi-a raspuns calm, dar cu o voce mica: mama, oamenii mai si mor....aham...m-am dus sa rumeg informatia...stiti ca primul gand a fost ca...si mama e om...o sa moara si ea??
Bottom line...lovey is not gonna happen....nu pentru noi..
Alta idee care nu ma incanta e sa-l obisnuiesc sa adoarma la loc singurel...aici oi fi nebuna, dar am de gand sa dorm cu el pana m-o da afara din camera lui...are dati cand se trezeste din diverse motive...si-a pierdut suza prin pat...sunt acolo si i-o dau (am un stash de suze sub perna, dar shhhhh...el nu stie asta)...s-a auzit vreun zgomot...pun mana pe corpusorul lui mic si-i fac shhhhhh linistitor la ureche (cum auzea el in burtica la mine) si adoarme la loc...se foieste pentru ca e pe cale sa se trezeasca sa pape...ma execut cu un bibe inainte sa faca ochi, sa coboare din pat si sa vina 4x4 pana la bucatarie...etc...toate nevoile lui de om mic sunt mai bine intampinate daca eu sunt langa el...inca are mare nevoie de mine noaptea, asa ca nu plec nicaieri momentan...ma astept ca la o varsta, sa nu mai aiba nevoie de mine noaptea si sa ma usuiasca inapoi in dormitorul mare...o sa plec cu inima indoita pentru ca iubesc sunetul pe care il face cand respira si mirosul lui de bebelus...
Nu am nici timp, nici inclinatie sa fac tabele si tabelase cu ore de somn, cat mi-a luat sa-l adorm etc...pentru ca Mihut poate sa aiba o zi buna si sa adoarma repede si linistit, sau sa-l doara dintisorii si sa-i ia ceva sa se calmeze suficient sa poata adormi...iar daca ma uit la ceas mereu cand il plimb in sling o sa mi se para si 5 min o vesnicie...da, nu-s cea mai rabdatoare persoana...insa daca nu cronometrez si ii cant usor si eu la ureche sau ma uit la fetisoara lui si ma scufund in minunea de a imi VEDEA copilul...o ora trece repede...asa ca notatul si cronometratul nu-s de noi...
Ca orice alta informatie, ca-i de pe net, ca-i dintr-o carte, consider ca totul trebuie filtrat prin prisma propriei situatii...nu voi urma niciodata orbeste un sfat...il voi lua in considerare si voi vedea daca ni se potriveste...si ca in orice lucru, voi aplica partile bune pentru noi...pentru ca, nu? fiecare copil e special, fiecare familie diferita...
Somn usor va urez! ca noi intr-o zi ploioasa..

miercuri, 12 noiembrie 2014

Ceapa ei de ceapa!

Ieri am prestat si eu o ciorba de fasole cu afumatura...fasole din conserva ca toate incercarile mele de a fierbe fasol s-au soldat cu oale arse...si ca orice moldoveni sadea, am prestat si o ceapa la ciorba cu pricina...ca deh, merge...daca veniti la noi dupa ce mancam ceapa, s-ar putea sa va tin la usa ca sa nu risc lesinuri prin casa...
No, Mihut e racit zilele astea...muceste, tuseste...tusea i-a mai trecut, dar muciiiiii...mucii sunt epici...si noapte are nasul plin de muci, oricat l-as aspira, dar vrea si suzeta in gura...si cum pe urechi nu poate respira, na belea, conflict de interese soldat cu urlete noaptea, nesomn, oboseala la amandoi etc...azi noapte cand a dat semne de fomica, se duce subsemnata la bucatarie, presteaza un bibe si-i cad ochii pe jumatea de ceapa ramasa...toti am citit treaba aia cu cepa pusa langa pat...in disperare de cauza, iau ceapa si o car cu mine in dormitor...hranesc Mihut, el se intoarce pe o parte, mai muceste un pic, adoarme...ma culc si eu...si eu cu muci, evident...oups, parca respir mai bine...in fine, adorm...ma trezesc speriata peste vreo 2 ore...copilul n-a miscat de pe loc...ca sa va explic mirarea mea, Mihut pleaca prin somn in 4 labe, se foieste mereu in pat, e ca si cum nu doarme...pun mana pe el...respira, n-are febra...eu n-am muci...il ascult...nu muceste deloc...o fi ceapa? ma culc la loc...ma trezesc iar...e lumina afara...ma uit la ceas...8 si 11 minute...Mihut doarme lemn...soc si groaza! el la maxin 8 face ochi...nimic...o aud pe buni intrand in casa...beau o cafea cu ea, fac dus...la 9 face ochi Mihut...linistit, zambaret, ca deh ...a dormit ca ursul...pleacam la Joc de ghemotoc..o sa va scriu si despre asta cand terminam atelierele la ei, dar in principiu dupa primul atelier ne place...ajungem inapoi acasa cu Mihut dormind in Boba...pun Mihut la nani...iar muceste...buni, dupa ce i-am povestit faza cu ceapa...adiu o ceapa! ceapa iar functioneaza, fi-miu inca doarme...linistit din ce-mi dau seama, ca e cu buni in dormitor...deci ceapa ei de ceapa! de ce n-oi fi incercat eu mai devreme cu ceapa?

duminică, 9 noiembrie 2014

De ce n-a venit?

Azi am fost catalogata drept o mama inconstienta...culmea e ca nu de asta sunt suparata...sa va explic..
Am plecat la Bebetei...previzibil, Mihut adoarme in masina...il las cu tati gardian si intru in Bebetei, ma invart pe acolo linistita vreo jumatate de ora si mai bine...vin, pun toate cumparaturile in portbagaj, cand ma urc in masina, se trezeste si el...si vad trecand pe langa masina noastra o doamna care se uita foarte urat la mine si bombanea...zic...ce-o fi avand, tati cu noi? sotul, imi explica ca, atunci cand au parcat, doamna si sotul ei din dotare in fata noastra, l-au vazut pe Mihut sforaind linistit in scaunel, dar pe tati al nostru care sedea in spate, camuflat de scaun, nu...mai avem si folie pe geamurile din spate si nu se vede prin geam daca e cineva sau nu pe bancheta.....si a fost destul de vocala doamna respectiva, comentand ca ce inconstienti!!! cum sa faci asta??? etc....ma gandesc ca m-a vazut si pe mine batzaind ca o floare, linistita, valsand cu cumparaturile inspre masina si ce-o fi zis...ma, da e chiar iresponsabila!!!
Si acu va zic de ce m-am suparat...de ce n-a venit ??? de ce n-a venit sa-mi spuna? daca chiar eram o inconstineta si-mi puneam copilul in pericol asa? de ce n-a venit sa ma scuture? daca ar fi venit, ar fi aflat ca nu era adevarat si se mai linistea si ea, nu statea cu gandurile astea toata ziua...dar daca un copil patea ceva, pentru ca ea s-a multumit sa fie vocala si atat? cred ca ne amintim cu totii intamplarea de la Salina nu stiu care unde un bebe de 5 luni a fost aproape sa moara, lasat sa se coaca in masina de parintii lui...de ce domne sa intorci capul?cand e vorba de un copil, eu zic sa lasam politeturile la o parte si sa ne exprimam...poate nu intotdeauna situatia e cum o vedem noi, dar macar aflam ca nu e asa...pot sa pun pariu ca toata ziua s-a gandit numai la Mihut si l-a cainat...
In alt registru, Bebetei e plin de Manduci si Ergouri si alte sisteme de purtare ergonomice...si Auchan Militari la fel, ceea ce ma bucura enorm