Mihu mic chitros sau ma-sa nerezonabila?

Mihu mic creste (mai repede decat estimez/imi convine mie) si ma surprinde...zilele trecute ne-au vizitat Cipica cu Anka si cu tati al lor...eu in gandul meu: sa vezi ce se joaca astia doi, n-avem treaba...da? ia de aici...Mihu nu voia sa dea NICI O JUCARIE!!!! cum punea Cipica manutza pe ceva, se ducea si i-o lua din mana, foarte posesiv...saracul Cipica, rabdator ca intotdeauna, accepta sa-i dau alta...ce sa vezi? Mihu mic si chitros i-o lua si pe aia...in  camera lui, cand Cipica s-a ridica de dulapelul lui pus orizontal, l-a impins...ceva a cazut un pic asa in mine...era prima data cand copilasul meu dulce si inocent dovedea intentii mai putin onorabile decat visasem eu... Anka ii dadea inainte cu : asta e varsta, lasa-l...eu nu si nu: Cipica de ce n-a facut asa cand am fost noi la voi????
A trecut faza, dar ma rodea in continuare...cum? puiul meu drag sa dea dovada de egoism? rautate? nope, problema era a mea...eu il visez ca pe Fat-frumos din povesti, cand el de fapt, e un omulet normal...da, Cipica e mai tolerant si Mihu mai putin...dar la fel se poate spune si despre Anka si mine...si ei totusi sunt copiii nostri, deci ne seamana...
Am mai citit un articol foarte interesant pe care il gasiti aici... si atunci mi-am dat seama ca am cazut in pacat...pacatul de a-l aseza intr-un  tipar si de aproape a-i impune sa stea cumintel in el...si cand n-a stat, sa cred ca ceva e in neregula cu el...de a-mi transpune asteptarile si visele pe umerii lui mici, de a-l cataloga cand nu se ridica la inaltimea lor...cand el de fapt inca nici nu poate...
Deci rewind si erase....nu o sa-l oblig sa imparta, sper doar sa descopere el ca e mai placut sa se joace cu cineva...in acest scop mi-am propus sa ne vedem mai des cu prietenii lui...bine, el e inca mic (sau asa il vad eu) si nu stu daca la varsta asta ei sunt capabili de joaca asta interactiva cu un alt copil de varsta lor...poate ma lamureste si pe mine cineva...cert e ca o sa incercam ...sa-l socializam mai des, sa-i explicam ...dar nu-l vom obliga...si mai important, eu, ma-sa lui, intru in program de rehab in privinta asteptarilor de la copil...asta e spovedania mea acum, merg diseara sa fac cateva matanii (a se citi joaca intensiva cu Mihut) si sper sa nu mai pacatuiesc din nou...de fapt sunt aproape sigura ca o s-o comit din nou, dar poate, poate imi dau seama la timp si reusesc sa evit fenomenul...
Urati-mi succes ca asta e o munca de o viata...dar ma inham la ea cu draga inima si sper la cat mai multe "succesuri"..

Si-am facut un an...

       Da, noi toti la un loc, am facut un an...si celor care o sa-mi povesteasca ca doar copilul a facut un an si e nociv sa vorbesc asa despre noi, le zic urmatoarea treaba: toti am facut anul asta!!! Mihut, ma-sa lui, ta-su lui si buni a lui...a fost treaba de echipa si toti am "supravietuit" primului an care se zice ca-i si cel mai greu..Mihut a crescut ca-n povesti, e ditamai lunganul si cred ca a depasit 10 kile, iar cele trei "mame" ale lui au invatat multe si marunte, au facut nopti albe si zile lungi cateodata...vorba cuiva...zilele sunt lungi, dar anul trece repede...important e ca suntem toti sanatosi, veseli, voiosi..uite-asa

       Si pentru ca a fost prima zi de nastere, am vrut sa facem ceva special...am tinut sa limitam numarul persoanelor invitate ca sa nu-l agitam inutil pe Mihut, dar se pare ca si strictul necesar a fost un pic cam mult pentru el, dar s-a rezolvat...ne-am sarbatorit cu inca 3 copilasi frumosi si voiosi: Cipica, Emma si Diana...a fost joaca generala, copii misunand pe jos in toate directiile...asa agitatie a fost, ca atunci cand am adus tava sa aleaga de pe ea, am uitat sa-i taiem motul...dupa ce ne-au tot amintit cateva persoane, am reusit sa facem si asta, desi Mihut a protestat nitzel: ce facem, domne, cu perisorul lui? noroc ca nasa a taiat cu mila si de la spate, ca n-aveam de gand sa-l tund dupa aceea...da, o sa vedeti Mihut cu plete cat de curand :D
       Daca sunteti curiosi sa vedeti ce a ales, poftim aici de vizionati cum l-a pacalit putin pe taica-sau...
       Cum ma gandeam de mult ce si cum sa facem, am incercat sa avem chestii baby-friendly de mancare...ca atare am avut un "bar de snackuri" de la Organix, dar mai mare succes au avut pateul de casa si crema de branza cu marar tot de casa...tortul l-am prestat tot eu, tot baby-friendly, si dupa cum n-a ramas nimic prin farfurii am tras concluzia ca a fost bunutz... La sfarsit am prestat si pizza de la Presto ca stiam ca e ok, ii mai dadeam lui Mihut pieptul de pui grataruit de pe ea..
        Hitul serii a fost leaganul de la Zulu Zazu, toata lumea a vrut in el...nasica mica cel putin, e mare fan..faceau cu randul ea si Mihut...in  rest, jucarii cu toptanul, ca si avea, si a mai si primit o gramada, si voie buna...mai nou, se joaca si intre ei mai interactiv, apropo de unii parinti care spun ca pana la 4-5 ani nu au nevoie de joaca in colectivitate...cum Mihut nu vrea sa stea calare pe masinuta antemergator, dar Emma da, s-a facut lucru de echipa... Emma pe masinuta si Mihut impingea la ea...toata lumea happy! deci da, copiii au nevoie de alti copii, se joaca frumos si la 1 an sau chiar mai devreme unii cu ceilalti, fara interventii majore din partea parintilor.. Mihut a fost si pupat de Emma, ca deh, era ziua lui si Emma avea pupicii la ea...

        Una peste alta, picii s-au simtit bine, noi la fel, cred ca a fost un succes...la anul speram sa fie si mai bine..
        Si, desi stiu ca am intarziat putin cu postarea, dar in febra pregatirilor n-am avut cand si a doua zi m-am resimtit mai mult decat dupa o noapte de baute in facultate, zic azi:
       La multi ani, puiul meu! nu-mi vine sa cred ca esti cu noi de un anisor...ne faci viata mai frumoasa in fiecare zi, ne-ai facut oameni mai buni si mai rabdatori si de cand te avem pe tine, totul are mai mult sens...sa fii norocos si istet, ca frumos esti deja (cra!cra!), sa ai mult spor la explorat/descoperit/invatat anul asta care vine! Deja esti un omulet care merge, se exprima cum poate si descopera lumea si pe el insusi..tu urmeaza-ti calea si n-avea grija, noi vom fi tot timpul langa tine, doar pentru cazurile in care vei avea nevoie de noi...in rest, esti liber sa cresti cum vrei tu!te iubim si pentru ca te iubim, stim ca nu esti al nostru, ci doar al tau...si-ti vom da libertatea sa alegi, sa gresesti si sa inveti. Te iubim, copil frumos si drag! La multi ani!
     

La multi ani si Saru'mana!

Si din nou cu saru’mana..

Saru’mana mama , care m-ai facut si m-ai crescut...acum vad si eu ce greu, dar si ce frumos e sa cresti un suflet de om...saru’mana ca ti-ai gasit timp sa ma mangai si pe mine cand veneam si ceream, desi faceai mancare cu mana cealalta, crescandu-ma AP chiar daca curentul de Attachment Parenting poate nu exista atunci...saru’mana ca m-ai lasat sa colorez toate careurile de cuvinte incrucisate cand inca nu stiam sa le rezolv...saru’mana ca m-ai invatat sa iubesc cartile si cititul...saru’mana ca m-ai lasat sa ma descurc si nu mi-ai dat totul pe tava...saru’mana ca m-ai stropsit cand mi-o luam in cap si faceam/ziceam chestii nelalocul lor..saru’mana ca m-ai facut omul care sunt azi..

SARU’MANA ca-mi ingrijesti, cresti si cel mai important, iubesti puiul meu de om...

La multi ani, mama draga! Sa ai multi ani fericiti, sanatosi si frumosi in care sa ne bucuram unii de altii, sa-l vedem pe Mihut crescand mare si frumos, poate sa ajungem sa-l vedem si pe el cu un pui al lui.

Azi e ziua ta si-mi amintesc ca in fiecare an cand te intrebam ce-ti doresti, raspunsul era invariabil: doi copii cuminti! Ei, poate n-am fost cuminti, dar cu siguranta am ajuns cu minti…prin truda ta, ai crescut doi oameni care se descurca singuri si sunt pe picioarele lor …stiu ca tot ce ti-as putea da nu egaleaza lucrul asta…dar asta e cadoul pe care ti l-ai facut singura…si chiar daca acum teoretic, fiind om mare, s-ar presupune ca nu mai am nevoie de ajutorul tau, tu tot ma ajuti…si iti multumesc pentru asta…acum inteleg ce mi-ai repetat 30 de ani, ca voi fi copilul tau mereu, chiar si cand voi avea 60 de ani…sa dea Dumnezeu sa prindem momentul ala, sanatoase si in putere..imi doresc sa-ti mai spun La multi ani inca vreo 30 de ani de acum incolo, cat de mult s-o putea …

Iar la anul, s-ar putea sa auzi si un : ‘a muţ an! mic, daca s-o porni Mihut sa vorbeasca…

La multi ani, mama!

Copilul tau de 33 ani, vesnic recunoscator, care te iubeste.

Despre 2014

Ca tot a trecut si n-am apucat sa-l bag in seama...
2014 a fost un an cum nu am mai avut...a debutat furtunos cu venirea lui Mihu mic...a continuat cu acomodarea cu viata cu el...a fost frumos, dar al naibii de greu... m-am pierdut pe mine, cea independenta si vesnic in miscare, care facea ce voia cand voia, era mereu pe undeva prin oras, la sala, la cafea, la film, la cumparaturi, dormea cand voia, bucatarea linistita seara, juca Catan cateva ore cu prietenii, avea invitati des pe acasa etc...m-am descoperit pe mine, cea care a avut nevoie de sotul ei in continuu in spital (da, n-as fi crezut vreodata sa fiu dependenta, dar el mi-a dat forta necesara sa trag de mine cand simteam ca nu pot), cea care nu avea forta sa stea in picioare in primele saptamani dupa nastere, dar a reusit sa schimbe copilul pe masuta de infasat cand simtea ca lesina (n-a durat mult, a mi-a parut forever and ever), care a avut rabdarea sa stea 4-5 ore in canapea cu pruncul atasat la san, chiar daca a avut o nevoie acuta de a merge la baie dupa primele 2 ore, cea care uita sa manance pana la 5-6 seara, desi inainte nu concepea sa sara masa de dimineata...mi-am gasit puteri de neimaginat, ca eroii din povesti...m-am vazut pe mine transformandu-ma intr-o persoana mai buna, mai rabdatoare pentru EL...
Comoara mea care m-a schimbat in o mie si unu de moduri, toate mai bune unul decat celalalt...mi-a aratat ce si cum trebuie sa fie...m-a facut sa-mi ating limitele si sa mi le depasesc doar ca sa imi vad rasplata...un zambet, o fluturare de manutza, mirosul inconfundabil de bebelus, ritmul respiratiei lui mici si linistite cand doarme langa mine...
2014 a daramat ce cunoscusem si investigasem in 2013 privind mamicenia si rescris ceva mai bun...in loc sa doarma in patutul lui, Mihu a dormit cu mine...asa l-am admirat in lumina lunii intr-o noapte cand avea 2 luni...batea luna pe un nasuc mic si jur ca ceva mai frumos n-am vazut in viata mea...cred ca am stat si m-am uitat la el vreo ora asa...l-am purtat..in wrap elastic, in sling, in Boba, in wrap tesut...mereu langa mine, cunoscand lumea din siguranta bratelor mele..m-am adaptat la nevoile lui si la ce-mi arata el si ce bine ne-a fost...ne-am jucat, ne-am iubit, ne-am dragalit, ne-am facut selfieuri haioase..
Tot in 2014, gratie grupurilor de babywearing am cunoscut o multime de persoane care au devenit importante si dragi mie...Anka, Cristina cu Pufu si Cristina cu Georgica, Alexandra, Roxana, Catalina, Virginia, Andreea care vrea sa culeaga mere din pom cu slingul pe ea, Maria, Andra, Pam Pam, Dana care m-a botezat Albastra, Ada, Raluca, Sandra si inca multeeeeeeeee, multe Doamne si toate mamici nemaipomenite cu pici frumosi si iubiti...toate m-au invatat cate ceva si mi-au facut 2014 mai frumos...
La sfarsitul lui 2014 ma minunam cand a trecut...da, a fost greu, zilele lungi, nu apucam neam sa fac cate imi propusesem, dar a trecut prea repede...Mihut e deja un copilas, nu mai e bebelusul delicios de care se mirau toate doamnele cand radea la ele...merge, se oftica cand n-are voie ceva si-ti explica clar ca se oftica, face o gramada de chestii...a crescut...mult prea repede pentru gutul meu...dar asta e...
A fot un an minunat si vreau sa multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa trec cu bine prin el...stiti voi, ca la Oscaruri...asa ca multumesc celor doua persoane care mi-au suportat nervii, hormonii de sarcina, mi-au facut un sandvis sau au scos Mihut afara ca sa apuc sa stau jumi de ora in cada.. Saru'mana , mama! si Te iubesc , sotul meu!