Despre 2014

Ca tot a trecut si n-am apucat sa-l bag in seama...
2014 a fost un an cum nu am mai avut...a debutat furtunos cu venirea lui Mihu mic...a continuat cu acomodarea cu viata cu el...a fost frumos, dar al naibii de greu... m-am pierdut pe mine, cea independenta si vesnic in miscare, care facea ce voia cand voia, era mereu pe undeva prin oras, la sala, la cafea, la film, la cumparaturi, dormea cand voia, bucatarea linistita seara, juca Catan cateva ore cu prietenii, avea invitati des pe acasa etc...m-am descoperit pe mine, cea care a avut nevoie de sotul ei in continuu in spital (da, n-as fi crezut vreodata sa fiu dependenta, dar el mi-a dat forta necesara sa trag de mine cand simteam ca nu pot), cea care nu avea forta sa stea in picioare in primele saptamani dupa nastere, dar a reusit sa schimbe copilul pe masuta de infasat cand simtea ca lesina (n-a durat mult, a mi-a parut forever and ever), care a avut rabdarea sa stea 4-5 ore in canapea cu pruncul atasat la san, chiar daca a avut o nevoie acuta de a merge la baie dupa primele 2 ore, cea care uita sa manance pana la 5-6 seara, desi inainte nu concepea sa sara masa de dimineata...mi-am gasit puteri de neimaginat, ca eroii din povesti...m-am vazut pe mine transformandu-ma intr-o persoana mai buna, mai rabdatoare pentru EL...
Comoara mea care m-a schimbat in o mie si unu de moduri, toate mai bune unul decat celalalt...mi-a aratat ce si cum trebuie sa fie...m-a facut sa-mi ating limitele si sa mi le depasesc doar ca sa imi vad rasplata...un zambet, o fluturare de manutza, mirosul inconfundabil de bebelus, ritmul respiratiei lui mici si linistite cand doarme langa mine...
2014 a daramat ce cunoscusem si investigasem in 2013 privind mamicenia si rescris ceva mai bun...in loc sa doarma in patutul lui, Mihu a dormit cu mine...asa l-am admirat in lumina lunii intr-o noapte cand avea 2 luni...batea luna pe un nasuc mic si jur ca ceva mai frumos n-am vazut in viata mea...cred ca am stat si m-am uitat la el vreo ora asa...l-am purtat..in wrap elastic, in sling, in Boba, in wrap tesut...mereu langa mine, cunoscand lumea din siguranta bratelor mele..m-am adaptat la nevoile lui si la ce-mi arata el si ce bine ne-a fost...ne-am jucat, ne-am iubit, ne-am dragalit, ne-am facut selfieuri haioase..
Tot in 2014, gratie grupurilor de babywearing am cunoscut o multime de persoane care au devenit importante si dragi mie...Anka, Cristina cu Pufu si Cristina cu Georgica, Alexandra, Roxana, Catalina, Virginia, Andreea care vrea sa culeaga mere din pom cu slingul pe ea, Maria, Andra, Pam Pam, Dana care m-a botezat Albastra, Ada, Raluca, Sandra si inca multeeeeeeeee, multe Doamne si toate mamici nemaipomenite cu pici frumosi si iubiti...toate m-au invatat cate ceva si mi-au facut 2014 mai frumos...
La sfarsitul lui 2014 ma minunam cand a trecut...da, a fost greu, zilele lungi, nu apucam neam sa fac cate imi propusesem, dar a trecut prea repede...Mihut e deja un copilas, nu mai e bebelusul delicios de care se mirau toate doamnele cand radea la ele...merge, se oftica cand n-are voie ceva si-ti explica clar ca se oftica, face o gramada de chestii...a crescut...mult prea repede pentru gutul meu...dar asta e...
A fot un an minunat si vreau sa multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa trec cu bine prin el...stiti voi, ca la Oscaruri...asa ca multumesc celor doua persoane care mi-au suportat nervii, hormonii de sarcina, mi-au facut un sandvis sau au scos Mihut afara ca sa apuc sa stau jumi de ora in cada.. Saru'mana , mama! si Te iubesc , sotul meu!