miercuri, 20 mai 2015

Bubele lui Mihu mic

Recent s-a tot sharuit un articol numit Dati-le copiilor libertatea sa se juleasca! pe care il gasiti aici, care a venit la fix. Mihu a descoperit cataratul pe orice…se avanta, se prinde cu manutele, se trage cu ele, hop un genunchi, hop si celalalt (deja e cu capul in jos pe partea cealalalta –respiratie adanca a mama-sii care il vede deja infipt ca un cui in cap) , se ridica si asteapta aplauze…de fapt, aplauzele nici nu mai conteaza pe langa fericirea lui ca a reusit…
O alta varianta a acestei pasiuni e urcatul scarilor…daca incerci sa-l ajuti (nu eu, ci toti vecinii binevoitori care se uita urat la mine ca: cum lasi cucoana, copilul sa urce scarile in patru labe sau Doamne fereste, sa cada????) isi trage manutza dintr-a ta…se duce langa perete/bara, se apuca hotarat de el/ea si da-i…cu toata viteza inainte…sigur, se mai impiedica, mai ajunge in 4 labe…il las…imi iau priviri urate…si ce daca?
Binenteles, tin in minte tot timpul, faptul ca stie sa cada…stiu ca suna ciudat, dar aceasta abilitate e foarte importanta …el a trecut de la mers in 4 labe la ridicat de mobile si la mers in  doua, neasistat de vreun device modern gen premergator…a avut antemergator care l-a ajutat de-abia dupa ce s-a ridicat singur in 2 picioare tinandu-se de mobile…in felul asta a experimentat cam cum trebuie sa-si tina corpul in echilibru si mai ales, cum trebuie sa cada…foarte rar a cazut sa dea cu fata de podea…lectiile dinainte il invatasera sa puna mainile inainte, iar mainile lui aveau suficienti muschi ca sa-I sustina greutatea, muschi dezvoltati din perioada de 4 labe… singurele accidente pe care le-a avut au fost din prea mare viteza  sau din  cauza ca avea vreun  obiect in  brate cand a cazut si s-a lovit de el …in rest, lectia e intiparita in memoria muschilor…simte dezechilibru, intinde repede mainile si ajunge in pozitie de 4 labe…ceea ce ii confera infinit mai multa siguranta decat o mama care il tine de mana la fiecare pas sau mai rau, un ham din acela trecut pe sub brate..
Asa ca Mihu are vanatai…ma asteptam cand am intrat in perioada asta…cee a ce n-am anticipat a fost numarul lor.. J)) Mihu e vanataie langa vanataie de la glezna pana la genunchi pe toata partea din fata a picioarelor…v-as pune poze, dar nu am reusit sa-l fac sa stea la poza… este epic  cum arata…cine nu a trecut prin perioade de astea ar suspecta ca batem copilul J…doar de la genunchi in jos
Si ele trec, si-si face altele…a venit de-afara si cu o julitura pe obraz..nimic anormal..i-a trecut…sincer, nici nu face prea mult scandal cand se loveste…se ridica, evalueaza nitzel situatia si gata, pleaca in continuare la joaca…si atunci , de ce sa inflamez eu inutil situatia , sa fac din tzantzar armasar si sa sperii copilul? E copil..eu zic mersi ca-s doar din astea minore..
Alta categorie sunt zgarieturile…pe unele si le face singur cand e prin casa la copanele goale si mai escaladeaza un scaun, o masa, un cadru de pat…cu altele in schimb il ajuta prietena lui de nadejde, Puk…el e foarte “prietenos” cu pisoii nostril…a se citi: ii inghesuie prin colturi si le baga cu forta in bot biscuite, banana, sticla lui cu apa…sau le aduce jucarii si ii croieste cu ele pe unde apuca…intentia este buna, realizarea lasa de dorit..ei , si daca tarcatul fuge mancand pamantul si se refugiaza pe biblioteca, Puk il mai taxeaza…ii mai da cate-o laba…si cateodata uita sa retracteze complet gherutzele…altfel ea e foarte mamoasa cu el, il pazeste, ii sta prin preajma, cat am fost insarcinata, statea numai langa burta mea si ii faraia cu spor…acum ii mai impinge jucarii, il tolereaza cat poate ea sa o traga de blana etc, ce-I mai casuna lui…ieri l-a lasat sa-I faca Tiiiit la nas…dar si rabdarea ei are limite..deci il mai pune la respect.
Acum, alte mame posibil ar fi luat matza de coada si i-ar fi facut vant de la etajul 10..eu consider benefic pentru el sa interactioneze cu ei, chiar si asa…sa inteleaga ca exista limite, ca trebuie sa ii respecte..sa se joace, dar sa nu le faca rau..daca mai avea un frate, s-ar fi intamplat cam aceleasi chestii, minus gherutze..deci, liber la interactionat si la invatzat reguli de convietuire..

Vorba unei prietene: sa fie astea chestiile cele mai nasoale din viata lor! Deci, rabdare, abtinere de la interjectii care sperie copilui gen: Hiiii! Aoleuuuu! Vaiiiii! Si nervi de otel…

luni, 18 mai 2015

Viata la 1 an si 4 luni

Ai zice ca te obisnuiesti…nope…fiecare zi aduce ceva nou, totul e in schimbare…
Aseara , prinrte incercarile lui Mihu de adormire, in cele 2 minute cat a stat linistit, cu fundul pe urechea mea dreapta, un picior peste gatul meu si unul peste frunte, ma gandeam ca nu ne plictisim niciodata…acu ceva timp, ma jeluiam ca nu vrea sa doarma mai aproape de mine, nu musai in brate, dar mai aproape asa…na, apropiere am vrut, apropiere am primit…intre timp se apucase sa-mi cerceteze trasaturile fetei cu degetele…de la picioare…da, alea cu care umblase lipa-lipa descult pe jos prin casa…si-mi faceam probleme odata, demult de praful care mi se lipeste de fata in Bucuresti…acu era doar un motiv sa-I rontzai degetelele si sa-l fac sa chitzaie de fericire…
Au mai trecut 2 minute..aud : APA! Da,mai nou cere apa…ii dau…nu voia sa bea, doar sa traga din sticla si s-o scuipe pe el…activitatea lui favorita de ceva timp…reusesc sa-I  fur sticla…si-mi amintesc de reusita zilei de azi : PA-PA!...domne, acu vreun an, cand se punea pe plans, vorbeam eu cu Kerekes asa: de-abia astept sa creasca sa stie sa ceara apa si mancare, sa zica ce si cum il sacaie…ALELUIA!!!! A venit momentul…pana acum aducea babetica aia cu maneci de la C&A si atunci era clar ca vrea mancare…dar nu tot timpul…
Mari cuvintele astea .. APA, PAPA…acopera niste nevoi majore pe care pana acum le-am dibuit asa, ca chiorii…suspectez ca viata noastra o sa fie un  pic mai usoara de-acum…
Se mai foieste nitzel…de ce nu o adormi? Si-mi amintesc de ziua de ieri cand la 10 dimineata l-am chemat in pat sa facem nani si…soc si groaza!!!!!!!!!!!!a adormit singur…fara sling!!!! Si dupa euforia initiala, nu ma puteam gandi decat la : si eu cu slingurile mele ce fac? Ca doar le folosesc numai in casa, sa-l adorm…ajunsesem la concluzia ca de macul rosu de la Mamagolo nu ma despart nici taiata, o sa las vorba sa mi-l puna cu mine cand m-oi duce intr-o lume mai buna

Intr-un final adoarme…si ma uit la el asa…doarme de –a curmezisul  patului, cat e el de lung…si e …de-abia mai incap si eu in cei 1.40 m latime ai saltelei…ii vad profilul nasucului si genele lungi…si ma uit la el si-l vad pe tasu in el..si pe bunica-sa…pe mine mai putin, trebuie sa fie treaz ca sa-mi semene..si ma mai minunez nitel, ce-oi fi facut eu asa bine in  viata asta de mi-a dat Dumnezeu asa o minune si o fericire?…trag o multumire mare lui Doamne Doamne si ma intorc pe stanga sa ma culc si eu …cand sa adorm aud incetisor: maaaaa-maaaa…e bine ca-s prezenta si eu in visele lui…intind o mana in spatele meu si dibui o labutza de piciorus, il aud oftand si stiu ca in lumea lui e totul bine…