Dormim si noi?

Mihu are aproape 2 ani si 8 luni…teoretic, copiii dorm toata noaptea pe la varsta asta…tot teoretic, ar trebui sa doarma toata noaptea de la : 3luni/6luni/1 an etc, alegeti voi… Mihu a fost mai cu motz si nu a dorit sa se inscrie in aceste categorii, de-abia pe la 2 ani si 2 luni nu a mai cerut lapte noaptea…mno, imi luasem gandul pana atunci, am zis ca daca ajungem asa la 3 ani, deja ii fac sandvisuri de seara si I le pun la nas…

Deci nu mai cere mancare…yeyyyy, dormim toata noaptea…J))))))))))))) gresit..

Programul unei nopti:

Aud ceva si ma smulg intr-un vis cu o plaja…ma uit la el, are ochii inchisi, dar I se misca buzele…ciulesc urechile: Frere Jaques, frere Jaques….mdaaaa, canta prin somn…pun capul inapoi pe perna si inainte sa atipesc din nou aud: ding dang dong! Ma uit la ceas…2.29…adorm..

Aud iar ceva… ciulesc urechea, ochii ii am inca inchisi…o soapta la urechea mea: mami, vreau apaaaaa! Insotita de zgomotul specific al sticlutei de apa goale zdranganite demonstrative…deschid ochii…e infipt in fata mea, cu nasul aproape lipit de al meu, cu ochisorii intredeschisi somnorosi…ma umfla rasul, ii pun apa, il aud cum bea si adoarme la loc…ma uit la ceas 4.30…si ma tot uit la ceas pana pe la 5…

Mda, nopti intregi dormite…ce gluma buna…dar macar nu ma mai dau jos din pat…

Voi dormiti toata noaptea?

Co-sleeping sau no-sleeping?

Co-sleepingul nostru a inceput intr-o noapte cam pe la o luna a lui Mihu…zic asa ca nu imi mai amintesc exact, dar tasu se intorsese la serviciu si noi doi eram singurei in dormitorul mare, eu in patul mare si el in patutul lui mic, ales cu grija de maica-sa gravida si visatoare..

Ma uitam la el, infasurat cu paturica lui bleu la manute sa nu se sperie prin somn de ele…el se uita la mine cu ochii lui ca margelutele larg deschisi…vedeam ca se straduie sa isi scoata manutele de acolo…dadea din toate cele ca un gandacel rasturnat pe spate , doar ca el era protzapit pe o parte, si se uita la mine o privire de Ajuta-maaaaa!...atunci mi-au zburat pe geam toate ideile destepte si logice de pana atunci cum ca cel mic trebuie sa aiba spatiul lui, sa nu te intorci pe el prin somn etc…l-am luat langa mine, i-am dat jos paturica de pe el si il tineam in brate asa pur si simplu..Mihu avea o mocutza atat de happy , incat mi-a fost clar ca e de bine…totusi se foia in continuare, parca ceva nu-I convenea…l-am dat mai incolo vreo 20 cm , s-a linistit…intorsese capsorul spre mine si in 5 secunde a adormit...revelatie!!! Deci dintr-asta imi esti…vrei cu mine, dar nu chiar cum vreau eu, ci cum vrei tu..mno, cat ti-e bine si esti happy si ai mai si adormit (AAAAALELUIA!!!!!) , eu sunt ok cu asta…

Noaptea aia a fost de vis…el pe mijlocul patului, eu il saream de pe o parte pe cealalta ca sa il alaptez pe rand, deschideam doar un ochi sa vad daca s-a trezit, nu trebuia sa ma mai ridic in fund sa il vad in patutul lui, la fiecare miscare il simteam…chiar am dormit linistita .. asa a continuat povestea cosleepingului pana pe la 6 luni jumatate si eu ma minunam cat de usor ne e, cat de frumos e sa te trezesti cu manutele alea mici pe ochi…mai un piciorus, mai un fundulet pe nasul tau, nu mai conta…in orice dimineata, prima mea imagine era cu ceva din componentele lui Mihu…si asta invita la joaca evident..cam asa ceva ..

La 6 luni si jumatate, s-a intamplat inevitabilul, adica a cazut din patul nostru dupa escaladari si baricadari repetate

..noroc ca eram pregatiti deja…camera lui era deja varuita, salteaua 140*200 cumparata…in seara aia ne-am instalat in camera lui…era straniu ca era goala…incet incet am umplut peretii de stickere haioase, colorate sau fosforescente , au aparut comoda, rafturile, covoarele, Mihu a invatat sa se dea jos controlat de pe saltea..

Diminetile de pe la 7-8 luni ale lui erau mirifice…chiar daca se dadea jos din pat la o ora la care mie imi era imposibil sa misc, el avea de treaba…avea jucarii la nivelul lui, o lua de-a busilea spre ele si mai ma ingaduia chiar si cate o ora sa mai dorm…

Intotdeauna camera lui va fi asa in mintea mea…salteaua si funduletul lui leganandu-se stanga dreapta cand mergea in 4…sau el ieri luandu-si avant de la calorifer si sarind pe saltea de zici ca s-a uitat la olimpiada de gimnastica..

Pentru ca eu inca dorm cu el..dap, are 2 ani si 7 luni si inca dormim impreuna

In prima faza am zis ca dupa ce nu se va mai trezi noaptea pentru lapte ma car in dormitorul mare…asta s-a intamplat pe la 2 ani si 2 luni (!!!!) spre exasperarea mea…dar sunt si alte motive pentru care el se trezeste…mai viseaza chestii, mai nu-si gaseste cana de apa, face o febra (foarte rar ce-I drept) etc…si atunci sunt acolo…

Cand m-a bantuit o sinuzita de nu mai puteam sta in AC-ul din camera lui care sustine o temperatura suportabila vara, a acceptat sa doarma doar cu taica-su…dar cand tati a plecat in delegatie si l-am intrebat daca vrea sa doarma singurel, a zis ca nu si s-a culcusit mai confortabil in bratele mele…un ghemotoc de baietel care vrea sa fie in bratele maica-sii..pai poti sa refuzi asa ceva? nu poti...iar la somnul de seara se poarta cele mai interesante discutii dupa cum v-am povestit mai devreme pe facebook aici

Acolo raman pana mi-o zice el sa plec..problema e ca dorm mai bine pe salteaua de la el din camera , pusa direct pe jos, decat pe salteaua identica din dormitorul mare, pusa pe cadru de pat…banuiesc ca o sa renuntam la pat…dar cine o sa imi mai foiasca mie prin pat oare? Ca zgomotele alea mici si usoare pe care le face el noaptea pe mine ma fac sa dorm linistita, subconstientul meu e linistit ca il aude pe acolo…

Concluzia mea e ca pentru mine cosleepingul functioneaza perfect, eu sunt mai linistita ca il stiu langa mine si pot sa il aud in caz de ceva.

Evident nu tot ce functioneaza la noi e musai sa functioneze si pentru restul lumii. Ca vreau eu sa concluzionez e faptul ca instinctul de mama te ghideaza inspre o solutie potrivita pentru familie…asa ca aveti incredere in instinctele voastre..exista cu un motiv..

Somn usor va uram!

Elefantii si pana de curent

In seara asta, totul mergea struna la noi in casa: baietii mei se balaceau linistiti in cada, eu ma pregateam de ceva nesanatos fizic, dar sanatos mental pe fereastra bucatariei alaturi de o cana de bere, când zbang! se facu intuneric. Din experientele anterioare, o pana de curent in Rahova nu se rezolva niciodata in mai putin de juma de ora, drept pt care am inceput sa caut lumanari. Mihu deja chiraia din cada ca : Mina! mina! ca in cineva sa dea drumul la lumina, eu nu gaseam o lumanare, situatia devenise tensionata. Intr-un final glorios, iese tasu ud fleasca cu copilul in prosop, il impachetez de seara, ca apucasem sa ii aduc lucrurile in sufra. Face tasu o minune si aprinde o lumanare. Mihu incepe ca apte! apte!
Na belea, microundele nu functioneaza fara curent ca sa incalzesc apa, gasesc cumva o oala, fac lapte.
Buuun, sa il ducem la nani, ca deja ne explica: a nani! desi era 8.15. Ducem Mihu la nani, Mihu iar ridica pretentii: Mu-si-caaa! de obicei punem cd-ul cu Somnic in hamac, e muzica lui de nani..mda, bun...Hai ca iti canta mama! Hai cu elefantii! si incep: Un elefant se legana, stiti voi... Beleaua e ca elefantii, când ajung la 17 nu mai suna ok, adica nu mai au acelasi ritm, mai stau eu, mai cuget, zic hai sa-i dau inapoi. 15 e mai rotund decat 16, deci ma opresc la 15 si o iau inapoi: 15 elefanti se leganau, pe o panza de paianjeeeen/si pentru ca nu incapeau, a mai plecat un elefant.
Toate bune si frumoase, dar logica nu-mi da pace..pai au incaput când i-am pus si acu nu mai incap???
Ajung inapoi la un elefant, o iau inapoi si ii adun din nou pe panza. Intre timp, tot ma manca gândul: de ce pleaca elefantii? si imi pica fisa!!! azi pe un grup drag mie, au fost niste discutii tensionate si chiar speram sa nu se lase cu iesiri din grup, ca acum ceva timp. Asa ca: 15 elefanti se leganau, pe o panza de paianjeeen/si pentru ca se tot certau, a mai plecat un elefant!!!..il simt pe tasu cum se abtina sa nu rada. Ca sa va lamuresc, Mihu mai nou vrea sa adoarma cu noi amândoi, asa ca eu stau de-a lungul saltelei de 1.40 pe 2 si tasu la picioarele noastre, drept pt care eu stau cu picioarele pe el...
Si cant si cânt, adun elefantii pe panza, ei se cearta si se dau jos nici nu mai stiu de cate ori, din ce in ce mai soptit, Mihu e din ce in ce mai moale, când sa zic ca a adormit, zbang! vine lumina. Masina de spalat porneste, se face lumina pe hol si ce e mai grav, porneste cd-playerul din camera de la el pe modul de USB, adica cantecelele de dat in leagan, mai sprintare. Sare tasu sa mute pe CD, too late: Mihu e in fund: Mu-si-caaa!!! aiaiaiai, muzica sufletului, ca ma dor falcile de la atatia elefanti.
Se duce tasu, stinge luminile, mai dureaza un pic si adoarme Mihu, deci elefantii aia certareti au facut si ei o treaba.
Concluzia: din orice negativ, iese si ceva pozitiv, niciodata nu stii in ce forma!
Nota: tre sa invat si cantecul ala cu : Una este luna, pe care i-l canta Emmei parintii ca macar e mai dezvoltat cumva, nu asa monoton ca elefantii..
Noapte buna va uram!

Doarme singur?

Undeva pe la jumatatea lui iulie, scriam eu pe pagina noastra de FB cum ca pustiul a inceput sa adoarma singur…mi se parea ca prinsesem pe Doamne-Doamne de un picior…ca sa ma intelegeti, ii lua de la jumatate de ora in sus sa adoarma, in care as mai fi facut si eu una si alta…

Colac peste pupaza, incepuse sa nu se mai trezeasca noaptea…ca sa fie tacamul complet, in sambata care a urmat, eu am racit…si uite-asa pe la 12 noaptea ma foiam si ma suceam langa el, ca-mi venea sa tusesc si sa stranut…cand am vazut ca incepe sa se foiasca si el ca-l deranjam, am iesit din camera si m-am dus sa dorm in patul matrimonial pe care l-am parasit acu vreun an si ceva…l-am auzit foindu-se mai tarziu in noapte prin bebefon, m-am dus sa-I dau papa, l-am lasat din nou sa doarma singur…dimineata , m-am trezit cu el, tot un zambet, langa patul meu…il apucasem pe Doamne-Doamne de ambele picioare si eram la milimetru si de o mana..si uite-asa am mers o saptamana si un pic..

Ei si vinerea trecuta, il pun eu la nani pe musiu, ies din camera, imi fac treburile…brusc il aud smiorcaindu-se prin bebefon…ma duc la el…il linistesc, il intreb daca adoarme singurel, el se urca gramada in brate la mine..ok, stau cu tine atunci…fusese o zi mai grea, cu o persoana noua in casa, in fine…dupa ce adoarme ma duc si eu sa dorm in camera cealalta…pe la 12 ma trezesc in urlete…ma duc la el, nimic nu-l consola…a adormit intr-un final pe mine, suspinand…acolo am ramas…zic, lasa ca maine va fi o zi mai linistita…a doua zi, Mihu era un urlet tot, cu mana in gura pana la cot…clar venea o masea, ca atat ne-a mai ramas de produs: 3 masele…ok, seara iar ma solicita sa stau cu el pana adoarme…mda, si ma mananca pe mine intr-un loc nebatut de soare sa intind / calc rufe pana pe la 12.30 noaptea…ma culc linistita..la 5 ma trezesc niste tipete isterice de-am traversat casa val-vartej…ca sa va imaginati: duminica dimineata…ora 5…cred ca l-a auzit jumatate de cartier (nu ca asta e principalul)…incerc tot ce se poate, calgel, papa, sling..se mai calmeaza nitzel in sling, dar cum ma faceam ca-l dau jos, reincepea…pana la 6 asa am dus-o…la 6 ne-am dus noi doi si slingul sa facem o cafea, ca dupa 4 ore jumatate de somn, nu mai prea functionezi fara….

Ei si de atunci, am reluat asistenta la somn…si dormitul impreuna…pentru ca MASELE….dor ca naiba cand ies, asa am mai auzit si pe la altii…nu ca mi-ar parea rau ca am reinceput cosleepingul, imi place sa dorm cu el…si el are nevoie acum de mine…dar e clar ca in viitor, si mai mult de atat, in viitorul nu foarte indepartat, dupa ce vor iesi si restul de masele, copilul meu va adormi si va dormi singur…nu am practicat niciodata Cry-It-Out cu el, i-am raspuns prompt la fiecare cerere (exprimata cum stie el acum, adica cu plans) si uite rezultatul: copil care se simte in siguranta sa adoarma singur si sa doarma singur…

Sunt sigura ca la asta a ajutat si faptul ca noi acum dormim in camera lui si cand ramane singur, nu e un soc pentru el…e camera pe care o stie si e obisnuit sa doarma acolo, cu lucrurile lui, in mediul lui..nu l-am mutat in alta camera, ci am plecat eu dintr-a lui…usa e deschisa cand se trezeste si poate sa plece prin casa sa inceapa sa se joace, ceea ce si face si ma mai lasa sa mai motzai un pic…

Poveste somnului continua, dar e clar pe un fagas bun as zice eu…le iau asa cum vin, le rezolvam cu calm si crestem…

The No-Cry sleep solution

Ca tot am vazut postari pe tema asta, imi dau si eu cu parerea, aplicat bineinteles pe Mihut si pe noi...are si idei bune cartea si unele nu chiar atat de bune din punctul meu de vedere..
Desi pare de bun simt, noi nu ne-am dat seama ca il suprastimulam pe Mihut seara...adica stateam cu el in sufra, il lasam sa se joace cum vrea el..si el vrea numai agitat, tv-ul mergea, lumina era la cote maxime, zgomotele medii...citind cartea mi-am dat seama ca nu faceam bine..drept pentru care acum incercam sa stam mai mult la el in camera, cu jucarii mai soft, citim carticele seara, am cumparat un cd-player si am pus in functiune cd-urile Somnic in hamac...domnul de la care le-am achizitionat la Babyexpo ne-a spus ca sunt alcatuite special cu melodii care sa "induca" relaxarea si starea de somn...nush Mihut, da mie chiar mi se face somn pe ele...sunt melodii dulci, linistite si vad ca functioneaza...slingul e tot la putere, dar cu durata mai scurta acum ca punem si cd-urile...
Iarasi a fost buna ideea cu culcatul mai devreme...da, are dreptate autoarea...daca adoarme mai repede, Mihut doarme mai bine si mai mult...sunt mult mai atenta la semnele lui de somn si la "fereastra" favorabila adormirii dupa ce i-am citit cartea
Pe de alta parte nu o sa-i introduc niciodata un "lovey"...adica o jucarica/paturica favorita care sa-l linisteasca...pentru ca (acu tineti-va bine, iese momzilla la iveala) consider ca asta e treaba mea...sa-l linistesc de cate ori se sperie de ceva, sa-l calmez si sa-l adorm..mi se pare de neconceput sa ma inlocuiesc pe mine, MA-SA lui cu o chestie neinsufletita...pentru ca asta e treaba mea, nu a unui plus...el are nevoie de mine cand il apuca fricile lui de bebelus, viitor om mic...si acum sunt spaime pe care nici el nu le intelege...mai incolo va avea probleme de genul "daca se termina lumea?/daca moare mama??"...nu radeti...pe masura ce dobandesc cunostinte noi despre lumea care ne inconjoara, pe atat cresc si spaimele lor...de exemplu, invata despre vulcani, da? pey in seara aia poti fi sigur ca o sa viseze vulcani si dezastre...ursuletul lui nu o sa-i explice ca totul e bine, ca stam in zona fara vulcani etc...imi amintesc ca aveam vreo 5 ani si am intrebat-o nedumerita pe mama: daca tot se nasc oameni, nu se umple pamantul? si atunci mama mi-a raspuns calm, dar cu o voce mica: mama, oamenii mai si mor....aham...m-am dus sa rumeg informatia...stiti ca primul gand a fost ca...si mama e om...o sa moara si ea??
Bottom line...lovey is not gonna happen....nu pentru noi..
Alta idee care nu ma incanta e sa-l obisnuiesc sa adoarma la loc singurel...aici oi fi nebuna, dar am de gand sa dorm cu el pana m-o da afara din camera lui...are dati cand se trezeste din diverse motive...si-a pierdut suza prin pat...sunt acolo si i-o dau (am un stash de suze sub perna, dar shhhhh...el nu stie asta)...s-a auzit vreun zgomot...pun mana pe corpusorul lui mic si-i fac shhhhhh linistitor la ureche (cum auzea el in burtica la mine) si adoarme la loc...se foieste pentru ca e pe cale sa se trezeasca sa pape...ma execut cu un bibe inainte sa faca ochi, sa coboare din pat si sa vina 4x4 pana la bucatarie...etc...toate nevoile lui de om mic sunt mai bine intampinate daca eu sunt langa el...inca are mare nevoie de mine noaptea, asa ca nu plec nicaieri momentan...ma astept ca la o varsta, sa nu mai aiba nevoie de mine noaptea si sa ma usuiasca inapoi in dormitorul mare...o sa plec cu inima indoita pentru ca iubesc sunetul pe care il face cand respira si mirosul lui de bebelus...
Nu am nici timp, nici inclinatie sa fac tabele si tabelase cu ore de somn, cat mi-a luat sa-l adorm etc...pentru ca Mihut poate sa aiba o zi buna si sa adoarma repede si linistit, sau sa-l doara dintisorii si sa-i ia ceva sa se calmeze suficient sa poata adormi...iar daca ma uit la ceas mereu cand il plimb in sling o sa mi se para si 5 min o vesnicie...da, nu-s cea mai rabdatoare persoana...insa daca nu cronometrez si ii cant usor si eu la ureche sau ma uit la fetisoara lui si ma scufund in minunea de a imi VEDEA copilul...o ora trece repede...asa ca notatul si cronometratul nu-s de noi...
Ca orice alta informatie, ca-i de pe net, ca-i dintr-o carte, consider ca totul trebuie filtrat prin prisma propriei situatii...nu voi urma niciodata orbeste un sfat...il voi lua in considerare si voi vedea daca ni se potriveste...si ca in orice lucru, voi aplica partile bune pentru noi...pentru ca, nu? fiecare copil e special, fiecare familie diferita...
Somn usor va urez! ca noi intr-o zi ploioasa..

Ceapa ei de ceapa!

Ieri am prestat si eu o ciorba de fasole cu afumatura...fasole din conserva ca toate incercarile mele de a fierbe fasol s-au soldat cu oale arse...si ca orice moldoveni sadea, am prestat si o ceapa la ciorba cu pricina...ca deh, merge...daca veniti la noi dupa ce mancam ceapa, s-ar putea sa va tin la usa ca sa nu risc lesinuri prin casa...
No, Mihut e racit zilele astea...muceste, tuseste...tusea i-a mai trecut, dar muciiiiii...mucii sunt epici...si noapte are nasul plin de muci, oricat l-as aspira, dar vrea si suzeta in gura...si cum pe urechi nu poate respira, na belea, conflict de interese soldat cu urlete noaptea, nesomn, oboseala la amandoi etc...azi noapte cand a dat semne de fomica, se duce subsemnata la bucatarie, presteaza un bibe si-i cad ochii pe jumatea de ceapa ramasa...toti am citit treaba aia cu cepa pusa langa pat...in disperare de cauza, iau ceapa si o car cu mine in dormitor...hranesc Mihut, el se intoarce pe o parte, mai muceste un pic, adoarme...ma culc si eu...si eu cu muci, evident...oups, parca respir mai bine...in fine, adorm...ma trezesc speriata peste vreo 2 ore...copilul n-a miscat de pe loc...ca sa va explic mirarea mea, Mihut pleaca prin somn in 4 labe, se foieste mereu in pat, e ca si cum nu doarme...pun mana pe el...respira, n-are febra...eu n-am muci...il ascult...nu muceste deloc...o fi ceapa? ma culc la loc...ma trezesc iar...e lumina afara...ma uit la ceas...8 si 11 minute...Mihut doarme lemn...soc si groaza! el la maxin 8 face ochi...nimic...o aud pe buni intrand in casa...beau o cafea cu ea, fac dus...la 9 face ochi Mihut...linistit, zambaret, ca deh ...a dormit ca ursul...pleacam la Joc de ghemotoc..o sa va scriu si despre asta cand terminam atelierele la ei, dar in principiu dupa primul atelier ne place...ajungem inapoi acasa cu Mihut dormind in Boba...pun Mihut la nani...iar muceste...buni, dupa ce i-am povestit faza cu ceapa...adiu o ceapa! ceapa iar functioneaza, fi-miu inca doarme...linistit din ce-mi dau seama, ca e cu buni in dormitor...deci ceapa ei de ceapa! de ce n-oi fi incercat eu mai devreme cu ceapa?

Dansul iubirii

Dansam...noi doi, lipiti...piele pe piele, mana in mana...dansam veseli pe o melodie saltareata...imi zambeste si lasa capul pe spate...da din picioare fericit...tzopaim impreuna ca unul singur...ne uitam unul in ochii altuia...eu il iubesc, asta e o axioma...si el ma iubeste, sunt sigura, desi nu mi-o spune cu cuvinte...melodia se termina si incepe una mai lenta...incetinim si el ofteaza, isi rezeama incet capul de pieptul meu si se prinde cu o mana de inele...il legan incetisor pe ritm...il simt cum se inmoaie, cum se lipeste tot de mine...are peste 8 kilograme si totusi e asa de placut sa-l port...pornesc usor pe hol leganandu-ma pe ritmul melodiei si uitandu-ma in oglinzile dulapurilor la noi...e perfect...experienta sa traiasca...M-ul picioruselor e perfect, funduletul e lasat mai jos ca genunchii, materialul rosu mulat bine pe spaticul lui, capsorul rezemat dulce de mine...ma uit la el si vad esenta purtarii...il simt parte din mine, ca si cum nu l-as fi nascut inca..l-am purtat 9 luni cu mine minut de minut...si apoi inca 7 luni si jumatate cat de des s-a putut...isi gaseste linistea si siguranta la mine in brate...se calmeaza suficient cat sa poata adormi, pentru ca e un copil hiperactiv si nu adoarme singurel...are nevoie de mine si de dansul nostru...
Ma uit in jos si-i vad chipul frumos si curat...genele lungi care-i fac umbre pe obrajorii bucalati si pentru o secunda ma minunez cat e de frumos de parca l-as vedea prima data...are gurita cu buzele rasfrante si suge prin somn...mai ofteaza din cand in cand...il port pe hol inainte si inapoi si ma uit la noi in oglinda...niciodata nu m-am vazut mai frumoasa decat atunci cand il am in sling...fara el sunt nimeni, cu el sunt totul...il port...l-as purta pana la capatul lumii si ceva mai incolo...a adormit de mult si eu il mai port pentru ca nu ma satur sa-l simt asa...intr-un final, mergem la noi in camera si acolo il las incetisor cu tot cu sling pe saltea...ii scot cu grija manutele si piciorusele din sling, sa nu se incalceasca in el si ma uit la el...aspir cu toate simturile minunea care e el...micron cu micron pana la o fiinta vie, calda, superba...ofteaza si zambeste in acelasi timp prin somn...ma mai uit la el o bucata de timp...nu ma mai satur sa-l privesc...poate sunt o mama nebuna, are toata lumea copii.... dar nebunia e frumoasa si noi ne iubim...noi avem dansul nostru in slingul rosu...noi suntem fericiti...

Somnul lui Mihu mic

Tot aud incoace si incolo de somnul copiilor...unii adorm la san, unii in patut, unii cu caruselul, altii in brate, fiecare cum poate si cum le da mana parintilor...asa ca am zis sa scriu ceva si pe tema asta...
Mihu mic adormea ziua in leganus (avem unul care merge pana la 18 kile numai ca zilele astea Mihu mic vrea sa evadeze din el, chiar daca e legat cu centura si ne e frica sa nu se rastoarne cu totul, deci nicsam momentan) ...zic ziua, pentru ca atunci cand el era Mihu si mai mic, ne petreceam ziua in sufragerie, el in leganus, in brate etc, dar adormea si dormea dus in leganus...il mai puneam pe picioarele mele, cu capusorul inspre genunchi si cu funduletul la burta mea si sprijineam picioarele pe partea de jos a masutei de cafea ca sa stea practic cu partea de sus mai ridicata...si ne jucam asa, eu mai batzaiam din picioare si o data ma trezeam ca doarme :D...bine, atunci dormea mult mai mult...ori il lasam sa doarma asa, ori il puneam in leganus...foarte bun leganusul, s-a dormit exceptional in el...seara, ne mutam in dormitor si ne culcuseam acolo...mai cu un leganat in brate, mai la san etc, adormea si-l puneam in patut la inceput, apoi in patul nostru (da, patutul are deja un alt proprietar ca devenise depozit)
De pe la 3 luni, somnurile lui Mihu mic au inceput sa se intample numai in dormitor pentru ca a devenit mai sensibil la zgomote...de unde inainte dormea in sufragerie cu televizorul mergand, noi vorbind normal etc, acum tresarea la orice zgomot....asa ca atunci cand era rost de nani, jap cu el in pat...mai leganat mai etc...
Si a venit slingul....stiti ca la noi e mare iubire cu slingul...de ce? pey am descoperit ca Mihu adormea repede, trainic si linistit in sling...slingu-i mama somnurilor lui Mihu....de fapt e mama linistii lui Mihu, pentru ca se pare ca Mihu nu prea reuseste sa se linisteasca de unul singurel suficient incat sa adoarma...daca-l lasi in pat, misuna hotarat in toate directiile si se enerveaza ca nu adoarme asa...da, stiu, e funny :D dar el are multe de facut...smotoceste toate jucariile, le cearta, misuna mai departe, si nu intelege de ce n-adoarme!!!! si evident, devine prea obosit sa mai adoarma...cerc vicios...aici intervine slingul...se ia pruncul, se baga in sling...acolo nu prea mai are incotro sa misune...se ingana ceva un cantecel...Mihu mic e fascinat ...si se uita in jur...lucruri noi nu prea sunt asa ca se plictiseste si da!!!!! se linisteste...si atunci, iar evident, reuseste sa si adoarma...
Nu ma intelegeti gresit...mai da eroare din cand in cand si din greseala adoarme singur cu cate o jucarie...m-am si speriat intr-o dimineata cand se juca linistit in pat si pana m-am dus eu sa intind niste rufe si am venit inapoi, era lat in mijlocul patului si jucaria la subrat...l-am verificat sa respire..dar in general, copilul meu nu poseda aceasta abilitate de a adormi fara asistenta...buni ii pune caruselul si-l tine in brate, sau il plimba si ea in sling...
Wrapul nou se pare ca e dat si el cu praf de somn...somn linistit, cu balutele aferente...:D
Dar am auzit de copii care se linistesc singurei si adorm cu o jucarica in brate...fericiti parinti! sau se discuta cu vreun desen de pe perete sau cu caruselul pana adorm...iar fericiti parinti!
Cum n-am de gand sa practic CIO vreodata cu Mihu, pentru simplul fapt ca somnul e o nevoie de baza si eu sunt datoare sa ii indeplinesc nevoile cat de bine pot, nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca exista slingurile si wrapurile, internetului si Vandei ca am aflat de ele, Csillei ca ne-a trimis slingul mac si cred ca urmeaza la lista de multumiri aia de la Girasol de la care am wrapul si mama finutului care si-a batut capul sa mi-l comande si sa mi-l trimita...
Deci daca posedati vreun copil prea ocupat sa descopere lumea ca sa mai aiba timp si chef de somn si prea batzait sa poate sa adoarma singur, va sugerez sa va cumparati carpe...va vor scoate din belea si va vor face viata mai usoara...
Si carcotasilor care vor opina ca s-a invata asa si de aia nu mai adoarme altfel, le spun ca eu prefer asa decat sa fac kilometri in miez de noapte cu masina prin Bucuresti ca sa-mi doarma pruncul un somn...face ma-sa un kilometru(nici macar) pe holul casei dus-intors si gata...cheltuieli minime, satisfactie garantata..:D