Undeva pe la jumatatea lui iulie, scriam eu pe pagina
noastra de FB cum ca pustiul a inceput sa adoarma singur…mi se parea ca
prinsesem pe Doamne-Doamne de un picior…ca sa ma intelegeti, ii lua de la
jumatate de ora in sus sa adoarma, in care as mai fi facut si eu una si alta…
Colac peste pupaza, incepuse sa nu se mai trezeasca noaptea…ca
sa fie tacamul complet, in sambata care a urmat, eu am racit…si uite-asa pe la
12 noaptea ma foiam si ma suceam langa el, ca-mi venea sa tusesc si sa stranut…cand
am vazut ca incepe sa se foiasca si el ca-l deranjam, am iesit din camera si
m-am dus sa dorm in patul matrimonial pe care l-am parasit acu vreun an si ceva…l-am
auzit foindu-se mai tarziu in noapte prin bebefon, m-am dus sa-I dau papa, l-am
lasat din nou sa doarma singur…dimineata , m-am trezit cu el, tot un zambet,
langa patul meu…il apucasem pe Doamne-Doamne de ambele picioare si eram la
milimetru si de o mana..si uite-asa am mers o saptamana si un pic..
Ei si vinerea trecuta, il pun eu la nani pe musiu, ies din
camera, imi fac treburile…brusc il aud smiorcaindu-se prin bebefon…ma duc la el…il
linistesc, il intreb daca adoarme singurel, el se urca gramada in brate la
mine..ok, stau cu tine atunci…fusese o zi mai grea, cu o persoana noua in casa,
in fine…dupa ce adoarme ma duc si eu sa dorm in camera cealalta…pe la 12 ma
trezesc in urlete…ma duc la el, nimic nu-l consola…a adormit intr-un final pe
mine, suspinand…acolo am ramas…zic, lasa ca maine va fi o zi mai linistita…a
doua zi, Mihu era un urlet tot, cu mana in gura pana la cot…clar venea o masea,
ca atat ne-a mai ramas de produs: 3 masele…ok, seara iar ma solicita sa stau cu
el pana adoarme…mda, si ma mananca pe mine intr-un loc nebatut de soare sa
intind / calc rufe pana pe la 12.30 noaptea…ma culc linistita..la 5 ma trezesc
niste tipete isterice de-am traversat casa val-vartej…ca sa va imaginati:
duminica dimineata…ora 5…cred ca l-a auzit jumatate de cartier (nu ca asta e
principalul)…incerc tot ce se poate, calgel, papa, sling..se mai calmeaza
nitzel in sling, dar cum ma faceam ca-l dau jos, reincepea…pana la 6 asa am
dus-o…la 6 ne-am dus noi doi si slingul sa facem o cafea, ca dupa 4 ore
jumatate de somn, nu mai prea functionezi fara….
Ei si de atunci, am reluat asistenta la somn…si dormitul
impreuna…pentru ca MASELE….dor ca naiba cand ies, asa am mai auzit si pe la
altii…nu ca mi-ar parea rau ca am reinceput cosleepingul, imi place sa dorm cu
el…si el are nevoie acum de mine…dar e clar ca in viitor, si mai mult de atat,
in viitorul nu foarte indepartat, dupa ce vor iesi si restul de masele, copilul
meu va adormi si va dormi singur…nu am practicat niciodata Cry-It-Out cu el,
i-am raspuns prompt la fiecare cerere (exprimata cum stie el acum, adica cu
plans) si uite rezultatul: copil care se simte in siguranta sa adoarma singur si
sa doarma singur…
Sunt sigura ca la asta a ajutat si faptul ca noi acum dormim
in camera lui si cand ramane singur, nu e un soc pentru el…e camera pe care o
stie si e obisnuit sa doarma acolo, cu lucrurile lui, in mediul lui..nu l-am
mutat in alta camera, ci am plecat eu dintr-a lui…usa e deschisa cand se
trezeste si poate sa plece prin casa sa inceapa sa se joace, ceea ce si face si
ma mai lasa sa mai motzai un pic…
Poveste somnului continua, dar e clar pe un fagas bun as
zice eu…le iau asa cum vin, le rezolvam cu calm si crestem…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dati cu parerile in mine!