Lalatiunea - faza doi

Simt nevoia sa pomenesc faza asta aici pe blog, ca poate o gaseste cineva…nu am citit nimic despre ea pe nicaieri (nici nu am cautat, ce-i drept), poate e o faza “inventata” de mine, dar mi se pare prea importanta sa nu o stipulez…

Dupa cum probabil stiti , lalatiunea e faza cand bebelusii se pregatesc sa vorbeasca si repeta silabe : babababababa, mamamamamamam, etc….noi am trecut de mult de ea, desi Mihu a vorbit relativ tarzior, adica nu a inceput pe la un an cu miau, muu etc, cum fac toate animalele, ci pe la 1 an si 7 luni direct cu ce il interesa ( “ abu ‘os” = autobuzul rosu)…dar atunci a progresat rapid, ca asa face el, cand se pune pe o treaba e doar pe aia, alte interese dispar si dezvolta skillul respectiv destul de repejor…

Si uite-asa el vorbeste muuuuuuult si destul de bine, in propozitii, cu cuvinte de legatura etc… de vreo luna, Mihu al nostru a trecut la faza doi a lalatiunii (asa o numesc eu in capul meu, de cand mi-am dat seama despre ce e vorba). In joaca, mai cantand, mai vorbind normal repeta anumite silabe/grupuri de silabe…o data a fost seara gulugugulugulugu…ati inteles voi, numai asta spunea…sau cu alte consoane, dar mereu vocala U..alta zi a fost cu alta vocala/consoane etc…cateodata canta asa repetand silabe pe melodia cu autobuzul, cateodata pe alte melodii…

Se vede ca il distreaza, rade de numa-numa daca repeti si tu cu el, apoi iti zice sa nu mai vorbesti ca un bebelus, ca tu esti om mare… cumva este destul de confuz pentru mine, stiu ca el poate vorbi bine, spune cuvinte destul de complexe, sa il aud asa… dar apoi imi amintesc:

SE JOACA!!!!! E COPIL SI SE JOACA!!!!!

Nu de alta, dar la varsta lui, asta e treaba lui de capatai…job nu are, obligatii ioca…tot ce are de facut e sa se joace! Si evident, nu doar se joaca, ca aici e schepsisul…intotdeauna, in joaca lor, copiii invata ceva, fie ca ne dam noi seama sau nu…

Deci daca v-a exasperat micutul din dotare cu astfel de comportament , luati in seama urmatoarele:

-          De cand a inceput sa faca asta, Mihu vorbeste mai clar, se vede foarte bine evolutia lui R

-          Vorbeste mai rapid, leaga cuvintele altfel

-          Nu isi mai cauta atat de mult cuvintele, deja se vede ca creierasul lui le acceseaza la o viteza superioara…

-          Se exprima mai des, mai clar si mai detaliat cu privire la ce vrea/face/doreste, cu o mai mare siguranta pe ceea ce scoate pe gura

Acestea fiind luate in calcul, eu zic ca este un proces normal, de dorit, care chiar daca macina putin nervii unora din noi, duce inevitabil la ceva bun, la optimizarea vorbirii.

Cat timp nimeni nu e ranit/lovit de joaca lui, eu consider sa il las in pace sa se joace, cu siguranta joaca aceea nevinovata va dezvolta in el ceva…ceva-ul ala pe care noi il avem deja, si il consideram ca garantat pentru ca nu ne mai amintim cand si cum am inceput sa-l facem.

Asa ca : lasati copiii sa se joace..

Sarbatori fericite va uram!
PS: Mihu are aproape 3 ani, ca referinta de varsta despre cand apare aceasta faza.

Un brad , doua caprioare si-un concurs cu lana

Acum ceva  ani, cand Mihu mic nu exista nici in planuri, aveam ceva mai multa viata sociala care o includea frecvent pe Mitzi, prietena de… de nici nu mai stiu cand...de cand eram miiiiici, mici, mici…Eu cu Mitzi (pe care evident ca nu o cheama Mitzi, dar are o slabiciune la pisici) topaiam linistite incoace si incolo des, ca deh, Kerekes era toata saptamana, in fiecare saptamana, pe la Constanta cu jobul..

Intr-o seara de decembrie vorbim noi:

-          Fataaaaah (exagerare intentionata), hai vii la mine la o cafea/suc/bere etc?

-          Da , fataaaaaaaaaah, vin, da’ dupa job…

Mbon, stiind ca Mitzi muncea pana mai tarziu, ma duc eu sa-mi iau brad , sa fiu eficienta. Ma duc (nu mai stiu unde),aleg un brad frumoooooos si maaaaaaaaaaaaare (am si eu chestia asta cu brazii sa fie frumosi si mari), il iau, mi-l vara nenea ala in masina…nepriceputa fiind in ale practicii, si nenea nesimtit (pardon, neinteresat de binele meu viitor), mi-a bagat bradul cu cotorul inainte…intr-un Fiat Punto..in continuare nu m-am prins de faza..

Buuuun, ajuns la parcarea de domiciliu, ma chinui jumatate de ora sa parchez ca deh, zapada, gheata si loc infim de manevre. Intre timp apare si Mitzi ca o caprioara, ma directioneaza, reusesc.

Dam sa scoatem bradul…na belea, parcasem cu spatele la gard si intre doua masini, regulamentar…scoate subsemnata din nou masina pe straduta, hai sa extragem bradul…ati incercat vreodata sa scoateti un brad imens dintr-o masina mica? Bradul ala fiind bagat cu cotorul inainte? Fara sa ii rupeti cracile? Sper ca nu, pentru binele vostru…eu am incercat…dupa vreo ora am si reusit, cu colaborarea intensa a lui Mitzi si ventilandu-ma prin cuvinte care mai de care mai alese si gingase la adresa omului care mi-a facut pocinogul. Nu stiu daca am mentionat, dar Mitzi e inalta de un metru si un zambet si are 40 kile imbracata si incaltata, dar cumva ii iese sa impinga si masina prin zapada cu tine inauntru.

Lasam noi bradul in mijlocul strazii, da-i si parcheaza din nou. Terminam si  cu asta si reusim sa taraim bradul pana in scara la lift…deja mi se parea mult mai mare bradul meu sau mai bine zis incepusem sa il apreciez la adevaratele lui dimensiuni. Chemam liftul, incercam sa bagam bradul in lift, subsemnata stand la etajul 8… stupoare! Bradul nu intra in lift…cam pe atunci m-a pocnit revelatia ca, domne!!! Asta e chiar foarte mare!!!!!!!

Nu ne pierdem speranta, noi fiind doua fete foarte descurcarete de fel si cugetam… cugetam… cugetam….nimic…nada de nada… sa il urcam pe scari exclus, saracia era imensaaaaa…sa ma duc sa iau ceva sa mai tai din el, NUUUUUU!!!!!!!! Nu taie nimeni din bradul meuuuu!!!!!!

Si in acel moment, intra in bloc salvarea noastra! Nu, nu Kerekes! Domnul de la Jerry’s Pizza!!! Sa-i dea Dumnezeu sanatate, mi-a carat bradul pana la etajul 8, nu voia sa ia nici un leu pentru treaba asta si ne-a mai urat si Sarbatori Fericite! Jur ca cineva acolo sus, mai sus de etajul 8, ne-a vazut asa hotarate si a zis sa ne ajute…Eram asa de lesinate ca nu ne-a mai trebuit nimic in seara aia, era ca si cum am fi fost la sala vreo doua ore..

Trecem peste, vine Kerekes acasa, da sa puna bradul….si constata ca nu incape in casa!!!!! A trebuit sa taie din el cu mine protestand ca NUUUUUU!!! Nu taie nimeni din bradul meu!!!!

Voi aveti ceva povestioare amuzante cu brazii vostri sau de Craciun? Va astept cu ele aici pe pagina de FB a blogului si cine obtine cele mai multe rasete (likeuri adica) pana pe 20 decembrie la ora 12.00 ziua, va primi o pereche de sosete de lana marca Grodo de la www.Littlebandit.ro, marimea la alegere, puteti sa le vedeti aici. Pentru ca intre timp, eu am descoperit lana si ce buna e ea iarna, cand chiar e musai sa stai pe afara mai mult sa cari un brad sau alte chestii de genul. O sa va scriu un articol si despre asta, cat de curand.Pana atunci, daca aveti curiozitatea, bagati un ochi pe siteul fetelor si pe pagina lor de facebook Little Bandit

Photo credit : Shutterstock.com