Ieri avea sa fie o zi mai grea..stiam asta…dar nu stiam cat
de grea..si iarasi nu stiam cat de minunat se va dovedi omul asta mic din
dotare..
Taica-su a trebuit sa plece in delegatie pentru vreo 2
saptamani, deci pregatisem copilul din timp cu explicatii si planificasem o
dupa amiaza de conectare intre noi la “ parcul cu inghetata mare”, adica la
Carol..zis si facut, mergem, ne distram…o luam pe alta ruta de plimbare decat
de obicei si dam de o terasa care avea si un loc de joaca..Mihu a vrut sa
mearga sa se joace…si cum necum, plonjeaza cu burtica fix peste gardul de mai
jos..
Pe moment nu a zis nimic, nu a parut sa il doara, ne-am
continuat distractia…ajunsi acasa, mi s-a parut ca are burtica tare…in secunda
doi, mi-au trecut prin cap tot soiul de scenarii care mai de care mai
infricosatoare cu organe rupte, perforate si am sunat la Medicover unde avem
abonament…concluzia a fost ca ei nu au pediatru chirurg care sa ii faca
ecografie si ca sa ne ducem la Alexandrescu sau la Budimex.. Dupa experienta de
la Alexandrescu de vara trecuta unde o doctorita tanara s-a uitat cu scarba (da,
ati citit bine) la Mihu si s-a stropsit la noi ca de ce urla el la ora 10
noaptea , mi s-a ridicat parul meu scurt drept in sus… negociez cu doamna
doctor, nu prea amabila ea asa, sa ne trimita ambulanta cu doctor sa il vada…
Citez:
-Pai duceti-l cu masina la doctor specialist…
- Doamna, copilul e
obosit si nu mai vrea sa iasa din casa, as evita sa-l mai car pe drumuri daca
se poate…
-Da’ ce, doamna, e dupa el? Nu va descurcati sa-l luati pe sus?
- Nu doamna, nu fac asa
ceva, va poftesc sa incercati dumneavoastra asta cu copil de 13 kile (s-au
dovedit a fi 14) care nu vrea…va garantez ca nu va iese decat daca aveti forta
unui barbat…
Vina ambulanta, cu doua doamne foarte dragute care imediat
s-au facut placute de copil, copil care a stat foarte linistit la control in
patul lui de acasa.. Doamnele mi-au certificat ca temerile mele sunt valide si
intemeiate si desi nu se simtea nimic la palpare, o ecografie ar fi fost mai
mult decat indicata ca sa nu plangem in pumni ulterior..zis si facut, pornim
inspre Budimex, in ambulanta cu sirenele si tot tacamul…Mihu era in extaz, doar
nu degeaba fugarim noi toate ambulantele prin cartier..
Ajungem la Budimex, suntem preluati imediat la triaj de o
doamna doctor la fel de blanda si empatica cu micutul meu. Colaborare maxima
din partea lui.. M-a intrebat daca mai pot sa il mai car asa si acum cand e asa
mare (aveam Tula, sistemul nostrum de purtare ergonomic cu noi) si i-am povestit
ca el de obicei nu mai vrea, dar cand e obosit sau il doare ceva, ca orice alt
copil se cere in brate si atunci imi fac si eu viata mai usoara. Adunat in
ultimele sase luni nu cred ca a vrut mai mult de 5 ori purtat, deci da, mai e
doar la nevoie. Si a fost nevoie..
Am mers apoi la monitorizare de puls/tensiune ceva, unde
doamna doctor i-a aratat serpisorul de pe ecran (imaginea pulsului/tensiunii)
si el a stat foarte linistit. L-a fascinat un bebe miiiiic pe care il
adusesera. Era atat de mic si slabut si mama lui era evident foarte speriata.
El a simtit situatia si facuse si el ochii mari, si i-am povestit ca asa era si
el cand era mic (bine, a avut el 2.5 kile, dar bebelusul acela cred ca era si
mai mic) si uite ce mare si frumos si sanatos s-a facut. Si ca bebele mic se va
face bine si va creste si el asa
maaaaaare..mama lui se uita la noi cu o privire care spunea multe si imi pare
rau ca doar atat am putut face pentru ea. Cand am plecat de acolo, Mihu i-a
facut pa si i-am urat amandoi multa sanatate.
Urmatoarea oprire a fost la doctora de garda, tanara si
draguta, care nu a avut nici o problema sa ii dea cheile ei sa se joace, ca il
fascinasera. Iarasi el a fost foarte cooperant si a placut-o mult, i-a spus
multumesc si pa.
La ecografie am asteptat muuuult pentru ca doctora era la un
tomograf. In situatia asta am zis mersi ca nu eram urgenta, fiindca am inteles
ca cineva daduse un cap zdravan de asfalt. Cand a venit, desi era trecut de 10
noapte si era evident ca era foarte obosita, a avut toata deschiderea pentru el
, existau jucarii in cabinet, asa ca Mihu a studiat o masinuta cat timp ea i-a
facut ecografia…la un moment dat, el i-a explicat ca il gadila si chicotea si
am vazut-o ca, cu toata oboseala ei, o binedispusese…ne-a spus ca e totul bine
si ne-a trimis inapoi la doctora de garda. Mihu a insistat sa tina el hartiile,
I le-a dat el doctorei si a primit tot el o copie dupa fisa…am facut pa si am
spus multumeeeeeeeesc, de a lesinat-o pe doctora si am plecat.
Iesiti in fata
spitalului, mi-am dat seama ca habar nu aveam unde suntem…ca idee stiam ca
Budimex e prin Berceni, dar cum adrenalina mi se terminase dupa atatea ore de
linistit copil agitat si obosit, nu m-am mai gandit sa folosesc un Waze, gps
etc…l-am rugat sa stea cateva minute pe picioarele lui ca nu mai pot…si atunci
el a zis ca sa mergem de manuta.
Oameni buni, imaginea lui la 11 noaptea mergand cu
piciorusele alea micute si obosite si tinandu-si strans intr-o manutza hartia
de la doctora o sa imi ramana vesnic in cap. Pentru ca el a inteles ca eu nu
mai puteam. Carasem cu intermitente de 5 minute, 14 kile de copil suparat,
agitat si obosit in sistem aproximativ 3
ore. Ma lasau picioarele, ma durea gatul pentru ca in frenezia momentului nu
reglasem Tula bine si aveam cureaua de pe spate fix in ceafa, ma durea un sold
pentru ca iarasi pusesem centura prea jos…nu mai contase, contase doar sa il linistesc cat de cat… si el a
inteles asta..ca mami avea nevoie de o pauza si totul avea sa fie bine..
In drumul nostru, a inteles ca intram intr-un magazin sa
luam si apa pentru ca avusesem doar o sticluta la noi si i-o lasasem lui sa bea
ca nu stiam cat stam pe la spital. El imi oferise si mie, plin de generozitate,
dar am zis ca nu mi-e sete pentru ca nu vazusem automate din alea cu apa si
sucuri si nu stiam de unde sa mai iau alta…la iesire am vazut unul, dar nu m-am
mai oprit…Dupa ce am luat apa, a insistat sa imi dea el sa beau…
Cat am mers sa gasim un taxi, se tot minuna ca e intuneric …pai
da, ca el la 9 maxim e in pat si era 11 noaptea…ce inseamna sa fii copil si sa vezi
intotdeauna partea buna a lucrurilor…
Am gasit taxi, am ajuns acasa, l-am bagat la nani…si stand
asa inainte sa adorm, m-a lovit un gand..
In toate povestea de azi, doar doctorita de la linia de
garda de la Medicover a fost neplacuta. Restul, lucrand la stat de altfel, au
facut tot posibilul sa ne preia cat mai repede, s-a comportat mai mult decat
frumos cu Mihu si cu mine, chiar daca am asteptat mult la ecografie, personalul
medical a fost exemplar, ceea ce nu e usor la 10-11 noaptea. Numele doctoritei
de garda sigur il am scris pe foaia de observatii, dar foaia a ramas acasa. Promit
sa il pun aici. E o doctora de nota zece, cand am vrut sa ii ofer ceva, a
refuzat categoric, desi i-am oferit dupa ce terminase tot ce avea de facut cu
Mihu. Mi-a spus ca i-a facut placere sa cunoasca asa frumusete de copil,
bineinteles ca a crezut in prima faza ca e fetita, din cauza parului lung. :)
Nici o secunda nu mi s-a vorbit repezit sau deplasat. M-am
simtit inteleasa si ajutata in fiecare moment, faceau tot ce puteau, cat de
repede puteau, spre deosebire de episodul Alexandrescu de vara trecuta.
Deci se poate si la stat si da, vorba cu “Omul sfinteste locul” este foarte adevarata.
Asa ca le multumesc pentru intelegere si ajutor si voi reveni si cu numele
doctoritei care ne-a tratat cu atata professionalism si amabilitate.
Pana atunci va urez week-end-uri linistite si fara
peripetii!
