Mihu, ambulanta si cooperarea

Ieri avea sa fie o zi mai grea..stiam asta…dar nu stiam cat de grea..si iarasi nu stiam cat de minunat se va dovedi omul asta mic din dotare..

Taica-su a trebuit sa plece in delegatie pentru vreo 2 saptamani, deci pregatisem copilul din timp cu explicatii si planificasem o dupa amiaza de conectare intre noi la “ parcul cu inghetata mare”, adica la Carol..zis si facut, mergem, ne distram…o luam pe alta ruta de plimbare decat de obicei si dam de o terasa care avea si un loc de joaca..Mihu a vrut sa mearga sa se joace…si cum necum, plonjeaza cu burtica fix peste gardul de mai jos..

Pe moment nu a zis nimic, nu a parut sa il doara, ne-am continuat distractia…ajunsi acasa, mi s-a parut ca are burtica tare…in secunda doi, mi-au trecut prin cap tot soiul de scenarii care mai de care mai infricosatoare cu organe rupte, perforate si am sunat la Medicover unde avem abonament…concluzia a fost ca ei nu au pediatru chirurg care sa ii faca ecografie si ca sa ne ducem la Alexandrescu sau la Budimex.. Dupa experienta de la Alexandrescu de vara trecuta unde o doctorita tanara s-a uitat cu scarba (da, ati citit bine) la Mihu si s-a stropsit la noi ca de ce urla el la ora 10 noaptea , mi s-a ridicat parul meu scurt drept in sus… negociez cu doamna doctor, nu prea amabila ea asa, sa ne trimita ambulanta cu doctor sa il vada…

Citez:

-Pai duceti-l cu masina la doctor specialist…

 - Doamna, copilul e obosit si nu mai vrea sa iasa din casa, as evita sa-l mai car pe drumuri daca se poate…

-Da’ ce, doamna, e dupa el? Nu va descurcati sa-l luati pe sus?

 - Nu doamna, nu fac asa ceva, va poftesc sa incercati dumneavoastra asta cu copil de 13 kile (s-au dovedit a fi 14) care nu vrea…va garantez ca nu va iese decat daca aveti forta unui barbat…

Vina ambulanta, cu doua doamne foarte dragute care imediat s-au facut placute de copil, copil care a stat foarte linistit la control in patul lui de acasa.. Doamnele mi-au certificat ca temerile mele sunt valide si intemeiate si desi nu se simtea nimic la palpare, o ecografie ar fi fost mai mult decat indicata ca sa nu plangem in pumni ulterior..zis si facut, pornim inspre Budimex, in ambulanta cu sirenele si tot tacamul…Mihu era in extaz, doar nu degeaba fugarim noi toate ambulantele prin cartier..

Ajungem la Budimex, suntem preluati imediat la triaj de o doamna doctor la fel de blanda si empatica cu micutul meu. Colaborare maxima din partea lui.. M-a intrebat daca mai pot sa il mai car asa si acum cand e asa mare (aveam Tula, sistemul nostrum de purtare ergonomic cu noi) si i-am povestit ca el de obicei nu mai vrea, dar cand e obosit sau il doare ceva, ca orice alt copil se cere in brate si atunci imi fac si eu viata mai usoara. Adunat in ultimele sase luni nu cred ca a vrut mai mult de 5 ori purtat, deci da, mai e doar la nevoie. Si a fost nevoie..

Am mers apoi la monitorizare de puls/tensiune ceva, unde doamna doctor i-a aratat serpisorul de pe ecran (imaginea pulsului/tensiunii) si el a stat foarte linistit. L-a fascinat un bebe miiiiic pe care il adusesera. Era atat de mic si slabut si mama lui era evident foarte speriata. El a simtit situatia si facuse si el ochii mari, si i-am povestit ca asa era si el cand era mic (bine, a avut el 2.5 kile, dar bebelusul acela cred ca era si mai mic) si uite ce mare si frumos si sanatos s-a facut. Si ca bebele mic se va face bine si  va creste si el asa maaaaaare..mama lui se uita la noi cu o privire care spunea multe si imi pare rau ca doar atat am putut face pentru ea. Cand am plecat de acolo, Mihu i-a facut pa si i-am urat amandoi multa sanatate.

Urmatoarea oprire a fost la doctora de garda, tanara si draguta, care nu a avut nici o problema sa ii dea cheile ei sa se joace, ca il fascinasera. Iarasi el a fost foarte cooperant si a placut-o mult, i-a spus multumesc si pa.

La ecografie am asteptat muuuult pentru ca doctora era la un tomograf. In situatia asta am zis mersi ca nu eram urgenta, fiindca am inteles ca cineva daduse un cap zdravan de asfalt. Cand a venit, desi era trecut de 10 noapte si era evident ca era foarte obosita, a avut toata deschiderea pentru el , existau jucarii in cabinet, asa ca Mihu a studiat o masinuta cat timp ea i-a facut ecografia…la un moment dat, el i-a explicat ca il gadila si chicotea si am vazut-o ca, cu toata oboseala ei, o binedispusese…ne-a spus ca e totul bine si ne-a trimis inapoi la doctora de garda. Mihu a insistat sa tina el hartiile, I le-a dat el doctorei si a primit tot el o copie dupa fisa…am facut pa si am spus multumeeeeeeeesc, de a lesinat-o pe doctora si am plecat.

Iesiti in  fata spitalului, mi-am dat seama ca habar nu aveam unde suntem…ca idee stiam ca Budimex e prin Berceni, dar cum adrenalina mi se terminase dupa atatea ore de linistit copil agitat si obosit, nu m-am mai gandit sa folosesc un Waze, gps etc…l-am rugat sa stea cateva minute pe picioarele lui ca nu mai pot…si atunci el a zis ca sa mergem de manuta.

Oameni buni, imaginea lui la 11 noaptea mergand cu piciorusele alea micute si obosite si tinandu-si strans intr-o manutza hartia de la doctora o sa imi ramana vesnic in cap. Pentru ca el a inteles ca eu nu mai puteam. Carasem cu intermitente de 5 minute, 14 kile de copil suparat, agitat si obosit in sistem  aproximativ 3 ore. Ma lasau picioarele, ma durea gatul pentru ca in frenezia momentului nu reglasem Tula bine si aveam cureaua de pe spate fix in ceafa, ma durea un sold pentru ca iarasi pusesem centura prea jos…nu mai contase, contase  doar sa il linistesc cat de cat… si el a inteles asta..ca mami avea nevoie de o pauza si totul avea sa fie bine..

In drumul nostru, a inteles ca intram intr-un magazin sa luam si apa pentru ca avusesem doar o sticluta la noi si i-o lasasem lui sa bea ca nu stiam cat stam pe la spital. El imi oferise si mie, plin de generozitate, dar am zis ca nu mi-e sete pentru ca nu vazusem automate din alea cu apa si sucuri si nu stiam de unde sa mai iau alta…la iesire am vazut unul, dar nu m-am mai oprit…Dupa ce am luat apa, a insistat sa imi dea el sa beau…

Cat am mers sa gasim un taxi, se tot minuna ca e intuneric …pai da, ca el la 9 maxim e in pat si era 11 noaptea…ce inseamna sa fii copil si sa vezi intotdeauna partea buna a lucrurilor…

Am gasit taxi, am ajuns acasa, l-am bagat la nani…si stand asa inainte sa adorm, m-a lovit un gand..

In toate povestea de azi, doar doctorita de la linia de garda de la Medicover a fost neplacuta. Restul, lucrand la stat de altfel, au facut tot posibilul sa ne preia cat mai repede, s-a comportat mai mult decat frumos cu Mihu si cu mine, chiar daca am asteptat mult la ecografie, personalul medical a fost exemplar, ceea ce nu e usor la 10-11 noaptea. Numele doctoritei de garda sigur il am scris pe foaia de observatii, dar foaia a ramas acasa. Promit sa il pun aici. E o doctora de nota zece, cand am vrut sa ii ofer ceva, a refuzat categoric, desi i-am oferit dupa ce terminase tot ce avea de facut cu Mihu. Mi-a spus ca i-a facut placere sa cunoasca asa frumusete de copil, bineinteles ca a crezut in prima faza ca e fetita, din cauza parului lung. :)

Nici o secunda nu mi s-a vorbit repezit sau deplasat. M-am simtit inteleasa si ajutata in fiecare moment, faceau tot ce puteau, cat de repede puteau, spre deosebire de episodul Alexandrescu de vara trecuta.

Deci se poate si la stat si da, vorba cu  “Omul sfinteste locul” este foarte adevarata. Asa ca le multumesc pentru intelegere si ajutor si voi reveni si cu numele doctoritei care ne-a tratat cu atata professionalism si amabilitate.

Pana atunci va urez week-end-uri linistite si fara peripetii!