O mama fugita de acasa

     Ieri, duminica, a fost botezul Anei-Maria..cum care Ana-Maria? sora mai mica a lui Cipica, o bebelusa frumoasa si dragalasa. Planul era sa mergem in gasca, toti trei. Mno si cum planul de acasa, stiti voi, tasu lui Mihu a primit un email cum ca trebuie sa plece de duminica in delegatia vietii, undeva intr-o tara exotica (nu va ganditi la prostii, masaje thailandeze etc, ci la una in care nu am calatorit eu pana acum, alea sunt tari exotice pentru mine). Buuun, sa ma duc eu cu Mihu. In ultima vreme, Mihu nu e  foarte sociabil. Sau e, dar pentru scurt timp, vreo ora jumatate maxim doua, dupa care se urca la ma-sa in brate si incepe sa faca pa. Daca nu ai plecat in urmatoarele 5 minute, urmeaza un tantrum de toata frumusetea, ceea ce ma bucura. Imi spune ca al meu copil stie sa-si ceara nevoile de odihna si liniste.
    In cazul de fata insa, punea niste probleme, pentru ca nici un botez nu tine 2 ore. Solutia salvatoare a fost ca intotdeuna, BUNI!!! Buni a venit gratioasa ca o floare si l-a preluat pe Mihu, care cand a vazut-o, a zis ca el se duce sa faca nani la pranz cu ea, ca asa e obisnuit. Ma-sa devenise brusc o cantitate neglijabila, dar departe de ea gandul sa se supere. S-a dus sa isi faca si ea o baie cinstita si regulamentara, sa se machieze, imbrace etc...ce face tot omul cand se duce la o ocazie. Si cum in ultima vreme e obisnuita sa le faca ca la armata pe la 12.30 era gata. Deformatie profesionala de mama as zice.

    Bunnn, am timp liber!!! Wow!!!! Ce fac cu el? pai ce sa fac? am niste cumparaturi de facut..ia sa ma duc eu la Sun Plaza ca e in drum spre botez. Evident ca primul magazin in care am intrat a fost Bebetei. Cumpar eu diverse plus un bax de pampersi din ala de plastic cu toarta si plec mai departe. Aveam de gand sa intru si in Cora, dar mi-am amintit eu ca era o cafenea acolo la parter unde m-a parcat o data demuuuult Kerekes cand eram gravida si nu ma mai tineau picioarele sa umblu prin mall. Sa beau o cafea! singura! pe indelete!!!!

    Intru in cafenea si caut cu ochii o masa libera..dau cu privirea de un domn trecut de prima tinerete care-si bea cafeluta cu degetul mic ridicat gratios , deget pe care avea vreo doua ghiuluri asortate discret cu lantul de aur gros cat un deget de al meu.(Apropo, eu stau si ma intreb, oare nu ii doare gatul pe unii de la greutatea blingurilor?) . Domnul in cauza ma masoara, spre cinstea lui, incepand de sus, de la cap (neimpresionant capul meu), coboara in jos (acolo se schimba nitel mimica ca deh, pusesem si eu o rochie pe mine si nu-s chiar defecta), coboara (wait for it!!! deja ma tavaleam de ras pe jos mental) si...ii ies ochii din cap ca veveritei din Ice Age de soc...dap, subsemnata cara cu mandrie prin cafenea baxul de pampersi..sunt destul de sigura ca verigheta mea nu ar fi generat un asemenea soc cum au generat pampersii lui fi-miu...deci daca doriti vreodata sa beti o cafea nederanjate de diversi, cumparati un bax de pampersi si se rezolva.

    Ca sa duc aroganta la maxim, dupa ce mi-am baut linistita cafea discutandu-ma telefonic cu tasu copilului care aterizase pe unde prin tara aia exotica, am intrat intr-un magazin de cosmetice unde chiar m-am discutat cu o domnisoara draguta vreme de vreo jumatate de ora ca sa-mi aleg un fond de ten, un fard si alte chestii.
    Intr-un final ajung si la botez, care a fost foarte frumos si unde m-am distrat de minune. In cazul meu distrat inseamna pus in sling bebelusa mica si dulce, apoi si pe Cipica. Deh, fiecare cu placerea lui.
    Am vazut si eu ce fac ursitoarele la un botez, mi-a placut foarte mult momentul, inainte nu eram foarte lamurita cu aspectul asta.
    Pe la 7.30 m-am carat si eu acasa ca deja ma intinsesem prea mult si cum plecase si tasu in dimineata respectiva, nu voiam sa se sperie Mihu ca nu apare nici mama-sa.Per ansamblu, a fost o pauza necesara si mult savurata de la activitatile mele zilnice, dar mi-a fost dor de Mihu alea cateva ore cat am bananait fara el. Normal as zice, nu?

Doarme singur?

Undeva pe la jumatatea lui iulie, scriam eu pe pagina noastra de FB cum ca pustiul a inceput sa adoarma singur…mi se parea ca prinsesem pe Doamne-Doamne de un picior…ca sa ma intelegeti, ii lua de la jumatate de ora in sus sa adoarma, in care as mai fi facut si eu una si alta…

Colac peste pupaza, incepuse sa nu se mai trezeasca noaptea…ca sa fie tacamul complet, in sambata care a urmat, eu am racit…si uite-asa pe la 12 noaptea ma foiam si ma suceam langa el, ca-mi venea sa tusesc si sa stranut…cand am vazut ca incepe sa se foiasca si el ca-l deranjam, am iesit din camera si m-am dus sa dorm in patul matrimonial pe care l-am parasit acu vreun an si ceva…l-am auzit foindu-se mai tarziu in noapte prin bebefon, m-am dus sa-I dau papa, l-am lasat din nou sa doarma singur…dimineata , m-am trezit cu el, tot un zambet, langa patul meu…il apucasem pe Doamne-Doamne de ambele picioare si eram la milimetru si de o mana..si uite-asa am mers o saptamana si un pic..

Ei si vinerea trecuta, il pun eu la nani pe musiu, ies din camera, imi fac treburile…brusc il aud smiorcaindu-se prin bebefon…ma duc la el…il linistesc, il intreb daca adoarme singurel, el se urca gramada in brate la mine..ok, stau cu tine atunci…fusese o zi mai grea, cu o persoana noua in casa, in fine…dupa ce adoarme ma duc si eu sa dorm in camera cealalta…pe la 12 ma trezesc in urlete…ma duc la el, nimic nu-l consola…a adormit intr-un final pe mine, suspinand…acolo am ramas…zic, lasa ca maine va fi o zi mai linistita…a doua zi, Mihu era un urlet tot, cu mana in gura pana la cot…clar venea o masea, ca atat ne-a mai ramas de produs: 3 masele…ok, seara iar ma solicita sa stau cu el pana adoarme…mda, si ma mananca pe mine intr-un loc nebatut de soare sa intind / calc rufe pana pe la 12.30 noaptea…ma culc linistita..la 5 ma trezesc niste tipete isterice de-am traversat casa val-vartej…ca sa va imaginati: duminica dimineata…ora 5…cred ca l-a auzit jumatate de cartier (nu ca asta e principalul)…incerc tot ce se poate, calgel, papa, sling..se mai calmeaza nitzel in sling, dar cum ma faceam ca-l dau jos, reincepea…pana la 6 asa am dus-o…la 6 ne-am dus noi doi si slingul sa facem o cafea, ca dupa 4 ore jumatate de somn, nu mai prea functionezi fara….

Ei si de atunci, am reluat asistenta la somn…si dormitul impreuna…pentru ca MASELE….dor ca naiba cand ies, asa am mai auzit si pe la altii…nu ca mi-ar parea rau ca am reinceput cosleepingul, imi place sa dorm cu el…si el are nevoie acum de mine…dar e clar ca in viitor, si mai mult de atat, in viitorul nu foarte indepartat, dupa ce vor iesi si restul de masele, copilul meu va adormi si va dormi singur…nu am practicat niciodata Cry-It-Out cu el, i-am raspuns prompt la fiecare cerere (exprimata cum stie el acum, adica cu plans) si uite rezultatul: copil care se simte in siguranta sa adoarma singur si sa doarma singur…

Sunt sigura ca la asta a ajutat si faptul ca noi acum dormim in camera lui si cand ramane singur, nu e un soc pentru el…e camera pe care o stie si e obisnuit sa doarma acolo, cu lucrurile lui, in mediul lui..nu l-am mutat in alta camera, ci am plecat eu dintr-a lui…usa e deschisa cand se trezeste si poate sa plece prin casa sa inceapa sa se joace, ceea ce si face si ma mai lasa sa mai motzai un pic…

Poveste somnului continua, dar e clar pe un fagas bun as zice eu…le iau asa cum vin, le rezolvam cu calm si crestem…

Viata la 1 an si 4 luni

Ai zice ca te obisnuiesti…nope…fiecare zi aduce ceva nou, totul e in schimbare…

Aseara , prinrte incercarile lui Mihu de adormire, in cele 2 minute cat a stat linistit, cu fundul pe urechea mea dreapta, un picior peste gatul meu si unul peste frunte, ma gandeam ca nu ne plictisim niciodata…acu ceva timp, ma jeluiam ca nu vrea sa doarma mai aproape de mine, nu musai in brate, dar mai aproape asa…na, apropiere am vrut, apropiere am primit…intre timp se apucase sa-mi cerceteze trasaturile fetei cu degetele…de la picioare…da, alea cu care umblase lipa-lipa descult pe jos prin casa…si-mi faceam probleme odata, demult de praful care mi se lipeste de fata in Bucuresti…acu era doar un motiv sa-I rontzai degetelele si sa-l fac sa chitzaie de fericire…

Au mai trecut 2 minute..aud : APA! Da,mai nou cere apa…ii dau…nu voia sa bea, doar sa traga din sticla si s-o scuipe pe el…activitatea lui favorita de ceva timp…reusesc sa-I  fur sticla…si-mi amintesc de reusita zilei de azi : PA-PA!...domne, acu vreun an, cand se punea pe plans, vorbeam eu cu Kerekes asa: de-abia astept sa creasca sa stie sa ceara apa si mancare, sa zica ce si cum il sacaie…ALELUIA!!!! A venit momentul…pana acum aducea babetica aia cu maneci de la C&A si atunci era clar ca vrea mancare…dar nu tot timpul…

Mari cuvintele astea .. APA, PAPA…acopera niste nevoi majore pe care pana acum le-am dibuit asa, ca chiorii…suspectez ca viata noastra o sa fie un  pic mai usoara de-acum…

Se mai foieste nitzel…de ce nu o adormi? Si-mi amintesc de ziua de ieri cand la 10 dimineata l-am chemat in pat sa facem nani si…soc si groaza!!!!!!!!!!!!a adormit singur…fara sling!!!! Si dupa euforia initiala, nu ma puteam gandi decat la : si eu cu slingurile mele ce fac? Ca doar le folosesc numai in casa, sa-l adorm…ajunsesem la concluzia ca de macul rosu de la Mamagolo nu ma despart nici taiata, o sa las vorba sa mi-l puna cu mine cand m-oi duce intr-o lume mai buna

Intr-un final adoarme…si ma uit la el asa…doarme de –a curmezisul  patului, cat e el de lung…si e …de-abia mai incap si eu in cei 1.40 m latime ai saltelei…ii vad profilul nasucului si genele lungi…si ma uit la el si-l vad pe tasu in el..si pe bunica-sa…pe mine mai putin, trebuie sa fie treaz ca sa-mi semene..si ma mai minunez nitel, ce-oi fi facut eu asa bine in  viata asta de mi-a dat Dumnezeu asa o minune si o fericire?…trag o multumire mare lui Doamne Doamne si ma intorc pe stanga sa ma culc si eu …cand sa adorm aud incetisor: maaaaa-maaaa…e bine ca-s prezenta si eu in visele lui…intind o mana in spatele meu si dibui o labutza de piciorus, il aud oftand si stiu ca in lumea lui e totul bine…

Tipare de control

Am in minte mai multe posturi, dar din cauza de virozare totala a casei nu prea am avut timp de ele...asta mi se pare important totusi asa ca am incercat sa-mi fac timp de el...citind cartea Alethei Solter am dat de capitolul cu tiparele de control ale somnului...noi avem chestia ca Mihut nu adoarme decat in sling...hmmm...in continuare o s-o contrazic pe Aletha, desi nu am cum sa nu o apreciez pentru o carte in care propovaduieste attachment parentingul, apropierea de parinti, atentia acordata copilului etc...
Eu, om mare, posed un tipar de control al somnului...adica...seara, dupa ce am adormit Mihutul, ma schimb in pijamale, verific usa de la intrare, verific tot prin bucatarie, gaze inchise, biberoane facute etc...apoi ma asez in pat si in asteptarea lui Mos Ene, imi linistesc mintea...revizuiesc mental evenimentele zilei, le pun frumos in sertarase, mai fac un check mental al chestiilor pe care le aveam de facut...si uite-asa ma calmez si ajung in starea favorabila somnului...
Mihut pe de alta parte, ma indoiesc ca tine minte la varsta lui ce a mancat la pranz, daca i-a placut, ca s-a jucat cu o anumita jucarie, etc...credeam ca slingul e tiparul lui de control...eh, copilul meu minunat mi-a demonstrat ca ma insel...din cauza de hiperactivitate, sau macar tendinte de hiperactivitate (deh, trebuia si ma-sa sa dea ceva mai departe) daca l-ai asezat in pat, in secunda 2, Mihut e deja motorizat pe 4 si pleaca la treaba lui...care momentan e joaca si descoperirea...lui mancatul, spalatul, schimbatul si somnul nu i se par necesare...tot ce e important e explorarea si joaca...ori, ca sa adoarma, ar trebui sa stea locului, zic eu, logic asa....deci se impune calmarea copilului, aducerea lui la starea favorabila adormirii...cat timp are libertate de miscare asta nu o sa se intample in veci...am incercat sa stam la noi in camera cu lumina stinsa, sa ii induc stare de liniste etc...vax...el bantuie in 4 prin camera pana cand e prea obosit si pica, se loveste de ceva si incepe sa planga...atunci il iau in brate si vad ca e agitat in continuare...deci sling....acu doua seri, plimbam Mihut in sling...era linistit, mai molcut asa...dam jos din sling ca sa papam bibe regulamentar de seara...papam, se intoarce cu spatele la mine, nu pleaca nicaieri...bon, tin o mana pe el, pana ce, spre supriza mea, Mihut adoarme....deci slingul e calmarea, nu tiparul de control...posibil suzeta sa fie tiparul de control...da asta e, nu o sa ajunga cu ea la scoala...
Si daca e singura chestie care functioneaza, asta e...ine ca functioneaza ceva...am incercat cam tot ce ne-a dat prin cap...nimic nu functioneaza...calmarea copilului se face in sling...si acolo la inceut da din picioruse, se joaca cu fatza mea...mai imi baga in deget in ochi, mai in gura, etc...dar pana la urma se linisteste si adoarme...
Concluzia mea este ca , in timp ce cartea Alethei este foarte ok, fiecare copil e special si la urma urmei, ma-sa copilului trebuie sa-l adoarma in fiecare seara...teoria e foarte buna, practica ne omoara...cumva, nu cred ca o sa ne prinda vartsa de 2 ani adormind in sling...

Dansul iubirii

Dansam...noi doi, lipiti...piele pe piele, mana in mana...dansam veseli pe o melodie saltareata...imi zambeste si lasa capul pe spate...da din picioare fericit...tzopaim impreuna ca unul singur...ne uitam unul in ochii altuia...eu il iubesc, asta e o axioma...si el ma iubeste, sunt sigura, desi nu mi-o spune cu cuvinte...melodia se termina si incepe una mai lenta...incetinim si el ofteaza, isi rezeama incet capul de pieptul meu si se prinde cu o mana de inele...il legan incetisor pe ritm...il simt cum se inmoaie, cum se lipeste tot de mine...are peste 8 kilograme si totusi e asa de placut sa-l port...pornesc usor pe hol leganandu-ma pe ritmul melodiei si uitandu-ma in oglinzile dulapurilor la noi...e perfect...experienta sa traiasca...M-ul picioruselor e perfect, funduletul e lasat mai jos ca genunchii, materialul rosu mulat bine pe spaticul lui, capsorul rezemat dulce de mine...ma uit la el si vad esenta purtarii...il simt parte din mine, ca si cum nu l-as fi nascut inca..l-am purtat 9 luni cu mine minut de minut...si apoi inca 7 luni si jumatate cat de des s-a putut...isi gaseste linistea si siguranta la mine in brate...se calmeaza suficient cat sa poata adormi, pentru ca e un copil hiperactiv si nu adoarme singurel...are nevoie de mine si de dansul nostru...
Ma uit in jos si-i vad chipul frumos si curat...genele lungi care-i fac umbre pe obrajorii bucalati si pentru o secunda ma minunez cat e de frumos de parca l-as vedea prima data...are gurita cu buzele rasfrante si suge prin somn...mai ofteaza din cand in cand...il port pe hol inainte si inapoi si ma uit la noi in oglinda...niciodata nu m-am vazut mai frumoasa decat atunci cand il am in sling...fara el sunt nimeni, cu el sunt totul...il port...l-as purta pana la capatul lumii si ceva mai incolo...a adormit de mult si eu il mai port pentru ca nu ma satur sa-l simt asa...intr-un final, mergem la noi in camera si acolo il las incetisor cu tot cu sling pe saltea...ii scot cu grija manutele si piciorusele din sling, sa nu se incalceasca in el si ma uit la el...aspir cu toate simturile minunea care e el...micron cu micron pana la o fiinta vie, calda, superba...ofteaza si zambeste in acelasi timp prin somn...ma mai uit la el o bucata de timp...nu ma mai satur sa-l privesc...poate sunt o mama nebuna, are toata lumea copii.... dar nebunia e frumoasa si noi ne iubim...noi avem dansul nostru in slingul rosu...noi suntem fericiti...

Somnul lui Mihu mic

Tot aud incoace si incolo de somnul copiilor...unii adorm la san, unii in patut, unii cu caruselul, altii in brate, fiecare cum poate si cum le da mana parintilor...asa ca am zis sa scriu ceva si pe tema asta...
Mihu mic adormea ziua in leganus (avem unul care merge pana la 18 kile numai ca zilele astea Mihu mic vrea sa evadeze din el, chiar daca e legat cu centura si ne e frica sa nu se rastoarne cu totul, deci nicsam momentan) ...zic ziua, pentru ca atunci cand el era Mihu si mai mic, ne petreceam ziua in sufragerie, el in leganus, in brate etc, dar adormea si dormea dus in leganus...il mai puneam pe picioarele mele, cu capusorul inspre genunchi si cu funduletul la burta mea si sprijineam picioarele pe partea de jos a masutei de cafea ca sa stea practic cu partea de sus mai ridicata...si ne jucam asa, eu mai batzaiam din picioare si o data ma trezeam ca doarme :D...bine, atunci dormea mult mai mult...ori il lasam sa doarma asa, ori il puneam in leganus...foarte bun leganusul, s-a dormit exceptional in el...seara, ne mutam in dormitor si ne culcuseam acolo...mai cu un leganat in brate, mai la san etc, adormea si-l puneam in patut la inceput, apoi in patul nostru (da, patutul are deja un alt proprietar ca devenise depozit)
De pe la 3 luni, somnurile lui Mihu mic au inceput sa se intample numai in dormitor pentru ca a devenit mai sensibil la zgomote...de unde inainte dormea in sufragerie cu televizorul mergand, noi vorbind normal etc, acum tresarea la orice zgomot....asa ca atunci cand era rost de nani, jap cu el in pat...mai leganat mai etc...
Si a venit slingul....stiti ca la noi e mare iubire cu slingul...de ce? pey am descoperit ca Mihu adormea repede, trainic si linistit in sling...slingu-i mama somnurilor lui Mihu....de fapt e mama linistii lui Mihu, pentru ca se pare ca Mihu nu prea reuseste sa se linisteasca de unul singurel suficient incat sa adoarma...daca-l lasi in pat, misuna hotarat in toate directiile si se enerveaza ca nu adoarme asa...da, stiu, e funny :D dar el are multe de facut...smotoceste toate jucariile, le cearta, misuna mai departe, si nu intelege de ce n-adoarme!!!! si evident, devine prea obosit sa mai adoarma...cerc vicios...aici intervine slingul...se ia pruncul, se baga in sling...acolo nu prea mai are incotro sa misune...se ingana ceva un cantecel...Mihu mic e fascinat ...si se uita in jur...lucruri noi nu prea sunt asa ca se plictiseste si da!!!!! se linisteste...si atunci, iar evident, reuseste sa si adoarma...
Nu ma intelegeti gresit...mai da eroare din cand in cand si din greseala adoarme singur cu cate o jucarie...m-am si speriat intr-o dimineata cand se juca linistit in pat si pana m-am dus eu sa intind niste rufe si am venit inapoi, era lat in mijlocul patului si jucaria la subrat...l-am verificat sa respire..dar in general, copilul meu nu poseda aceasta abilitate de a adormi fara asistenta...buni ii pune caruselul si-l tine in brate, sau il plimba si ea in sling...
Wrapul nou se pare ca e dat si el cu praf de somn...somn linistit, cu balutele aferente...:D
Dar am auzit de copii care se linistesc singurei si adorm cu o jucarica in brate...fericiti parinti! sau se discuta cu vreun desen de pe perete sau cu caruselul pana adorm...iar fericiti parinti!
Cum n-am de gand sa practic CIO vreodata cu Mihu, pentru simplul fapt ca somnul e o nevoie de baza si eu sunt datoare sa ii indeplinesc nevoile cat de bine pot, nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca exista slingurile si wrapurile, internetului si Vandei ca am aflat de ele, Csillei ca ne-a trimis slingul mac si cred ca urmeaza la lista de multumiri aia de la Girasol de la care am wrapul si mama finutului care si-a batut capul sa mi-l comande si sa mi-l trimita...
Deci daca posedati vreun copil prea ocupat sa descopere lumea ca sa mai aiba timp si chef de somn si prea batzait sa poate sa adoarma singur, va sugerez sa va cumparati carpe...va vor scoate din belea si va vor face viata mai usoara...
Si carcotasilor care vor opina ca s-a invata asa si de aia nu mai adoarme altfel, le spun ca eu prefer asa decat sa fac kilometri in miez de noapte cu masina prin Bucuresti ca sa-mi doarma pruncul un somn...face ma-sa un kilometru(nici macar) pe holul casei dus-intors si gata...cheltuieli minime, satisfactie garantata..:D

Despre purtari si nu numai

Acum ceva timp, o colega de "suferinta" mamica de ianuarie 2014 si ea, nu reusea si pace cu wrapul si eu nu reuseam si pace sa-i explic...fiind in orase diferite era exclusa intalneala live...drept pentru care am facut un filmulet...nu m-am asteptat sa aiba asa un succes..si atunci Adina, tot mamica de ianuarie mi-a zis ca e musai sa fac o postare despre asta...
Purtatul ergonomic este depre multe lucruri...despre o apropiere in parintele purtator si copilul purtat de lunga durata, fara a ajunge la "ranchiuna" (mult zis) de a-ti pica mainile din umeri, pentru dulceata somnului unui bebelus la pieptul tau, rasuflarea lui abia simtita pe pielea ta, despre uimirea noastra ca oameni in societate ca bebelusii au nevoie de atat de putin sa se simta in siguranta...sunt si considerente medicale...un bebelus purtat isi regleaza temperatura ajutandu-se de cea a purtatorului (va rog sa remarcati ca nu zic a mamei, oricine poate purta un bebelus...tati, mami, bunici, frati mai mari...), pozitia tummy to tummy in wrap elastic ajuta la ameliorarea colicilor (Mihut pus in wrap incepea repertoriul: ragaia, partaia, scotea tot ce-l necajea pe o parte sau celalalta )...coloana lui era sustinuta corect, ale noastre nu sufereau...copiii purtati tind sa fie scosi afara mai mult si mai des decat cei in carucior...ganditi-va ca Mihut e nascut pe 17 ianuarie...undeva in jur de 21 au venit viscolele anul acesta...Mihut a iesit cand avea aproximativ o saptamana, invaluit in wrapul elastic, cuibarit comod la pieptul lui tati si cu geaca lui tati trasa deasupra...nu va temeti, avea pe unde sa respire...si l-am scos in fiecare zi...copilul nu a racit pana acum... a "vazut"(impropriu spus ca dormea dus pana il bagam inapoi in casa) si temperaturi de -10 grade...am fost cu el la cumparaturi, am fost in parc, am fost aiurea pe strazile din cartier...la inceput lumea nici nu sesiza ca el era acolo, pui mic asa cum l-am nascut, era protejat si ferit de factori externi de stres...n-avea nevoie nici sa fie prea imbracat (cine are copil stie ce inseamna sa scoti princhindelul afara iarna si sa-l imbraci pentru aceasta iesire)...
Pozitia fiziologica a unui bebelus este cu coloana in C si cu genunchii mai sus decat funduletul, in asa fel incat sa formeze un M..daca va veti lua in brate copilul, observati cum isi tine piciorusele, coloana si cum va imbratiseaza cu picioarele in asa fel incat seamana cu pozitia unei broscute..aceasta pozitie trebuie mentinuta in purtare...pentru ca nu stiu daca am fost foarte explicita si coerenta, va pun si o poza...

Dar mai ales purtatul ergonomic este despre IUBIRE...iubirea neconditionata pentru copilul tau, care te face sa-l tii langa tine, unde ii e locul..si daca se poate sa stea comod si pe tine sa nu te doara nimic...yupiiiii, am gasit solutia magica..
Sa revin...am aflat de wrap nici nu mai stiu de unde...oi fi citit pe la Vanda pe blog, nu mai stiu...cert e ca aveam wrapul elastic cand a venit Mihut...il luasem la baby expo de iarna...Corina de la Poarta-ma se jura ca nu a vazut niciodata pe cineva sa se uite o singura data la o demonstratie si apoi sa-si puna wrapul corect...nu va temeti, nu ma laud...despre domnul sot era vorba...iacata si dovada

Si a venit Mihu...si arata fix asa la prima iesire...

Tati chiar adaptase o legatura de newborn fiindca nu prea aveam ce baga in wrapul ala...si Mihut a crescut si tot umplea mai bine wrapul...si uite-asa am devenit destul de increzatori sa aratam si altora  cum se pune wrapul
Intre timp ma dusesem la Baby Expo de martie sa alegem un SSC(soft structured carrier)...fetele de la poarta-ma nu au ceva care sa mearga sub 6 luni, oricum ele considera ca nu este ergonomic sa folosesti SSC inainte de 6 luni...le respect parerea, cum mi-au respectat si ele decizia de a lua totusi unul pentru simplul motiv ca fiecare copil e diferit, cu o dezvoltare fizica si motrica diferita...la momentul respectiv mi s-a parut ca Mihut sta ok medical si comod intr-un SSC deci am decis eu pentru copilul meu ca e ok...aveam de ales intre Manduca si Marsupi ma gandeam eu...si am ajuns la stand la Pufushop, unde o Cristina Vancsa amabila, draguta si prietenoasa mi-a facut ziua si viata mai frumoase, prezentandu-mi Boba 4G...fiindca are si setari pentru bebei mai mici, am considerat-o potrivita si aici a inceput povestea noastra de dragoste cu Bobutza noastra draga..si ne-am ales si cu prieteni pe langa asta.. :D

Mihu a circulat aproximativ peste tot cu Boba o perioada...sedea frumos pe insertul de bebe mic, spaticul era sustinut, era la noi in brate, succes garantat...si daca tot ne-a venit ideea cu filmuletul cu wrapul, am facut unul si cu Boba, mai ales ca "inventasem" o metoda de pus Mihu in Boba in spatii restranse, ca in masina de exemplu.. filmuletul il puteti vedea aici..
ei iaca na, Mihu crestea si deja nu mai dormea tot timpul purtat...voia sa intinda manutele si piciorusele, sa vada si sa descopere lumea...deja i-au crescut si piciorusele si insertul de bebe mic nu-si mai avea rostul...da daca nu puneam insertul nu mai vedea din Boba...ingrata perioada...mai venea si vara si Boba noastra e negrutza...noroc ca s-au facut intalnirile mamicilor purtatoare din Bucuresti...va recomand in acest sens un grup foarte fain pe facebook, se numeste Poarta-ma, ajutor in BW ...BW e babywearing, deci purtat de bebe...unde am avut sansa sa probez mai multe, dar m-am indragostit iremediabil de un sling cu inele...Multumesc Roxana Enache, ca m-ai lasat sa-l probez, mi-ai aratat ce si cum...inainte, aveam impresia ca slingul e o chestie foarte greoaie si complicata, incomoda, etc...acu, depinde si de sling...slingul Roxanei era un soare...exact asa il chema pentru ca era de un galben orbitor, superb si naucitor prin frumusetea si simplitatea lui...din bumbac nedublat, materialul este exact damascul de "fata de masa" fina...o placere sa-l simti pe tine si pe copil...drept urmare...tadaaaaaaaaaa!

Pruncul e purtat in sling...Csilla de la bebeinbrate.ro parca l-a dat cu sleepy dust pentru ca atunci cand Mihut e foarte agitat si nu reuseste sa mai adoarma de cat de obosit e, il punem in sling si somnicul e garantat...am fost cu slingul si la Baile Olanesti, l-am plimbat la terasa la Presto, am mancat la restaurant cu el asa...ce sa mai...slingul e dragoste mare!!! si dupa cum mi-a prezis o alta mama purtareata, Cristina...e asa dulce sa-l porti in sling!!!! Cand doarme e cum il vedeti in a doua poza...cu manutele bagat inauntru si capusorul pe pieptul purtatorului...cand se trezeste falfaie din manute si picioruse linistit, isi intoarce capusorul dupa ce i se pare lui interesant pe strada, cerceteaza toate ambalajele in magazine, rade la persoanele care i se par dragute si-i topeste cu zambetul lui stirb...
Mihu e un copil iubit si fericit...eu cred ca tarie ca purtatul l-a facut si mai fericit...iarasi cred cu tarie ca faptul ca sta in fund la 4 luni a fost si din cauza purtarii...am citit un articol in care se explica foarte logic ca in carut, copilul invata sa reactioneaze din punct de vedere al schimbarii echilibrului doar la miscari de inainte inapoi, pe cand un copil purtat reactioneaza la toate miscarile purtatorului, care sunt infinit mai multe, deci isi dezvolta abilitatile motrice mult mai bine si mai devreme...
Nu in ultimul rand, as vrea sa subliniez ca si EBA a fost fotografiata mergand la votare duminica cu fata ei intr-o Manduca...tot SSC si ea...gurile rele au comentat ca era fata pusa prea jos etc...eu zic ca orice expunere de catre persoane publice a mijloacelor de purtare ergonomica e un pas inainte si ii multumesc...n-oi fi eu de acord cu EBA politician si fiica de Basescu, dar o aprob pe EBA mama de copil care s-a documentat si a ales sa-si poarte copilul...acum mai astept sa vad poze cu Ernest de la tradati/inselati/omorati din dragoste, pe care l-am intalnit intamplator in Bebetei (nu l-am recunoscut din prima, ulterior mi-am dat seama cine era) si care s-a aratat interesat, impreuna cu sotia, de slingul nostru...i-am povestit cateva minute despre ce era vorba...am incredere ca voi vedea din ce in ce mai multi purtatori de copii ...pentru ca nu e nimic mai dulce decat sa-ti adoarma odorul in brate si tu sa-i poti oferi siguranta de care are nevoie, in acelasi timp fiind capabil sa-ti duci la indeplinire treburile/nevoile/lucrurile care-ti plac...pentru ca un parinte fericit=un copil si mai fericit..dar despre asta am de gand sa va scriu in alta zi...
Pana atunci...PURTATI-VA copiii, cat inca mai vor sa fie purtati ! :D