Dansul iubirii

Dansam...noi doi, lipiti...piele pe piele, mana in mana...dansam veseli pe o melodie saltareata...imi zambeste si lasa capul pe spate...da din picioare fericit...tzopaim impreuna ca unul singur...ne uitam unul in ochii altuia...eu il iubesc, asta e o axioma...si el ma iubeste, sunt sigura, desi nu mi-o spune cu cuvinte...melodia se termina si incepe una mai lenta...incetinim si el ofteaza, isi rezeama incet capul de pieptul meu si se prinde cu o mana de inele...il legan incetisor pe ritm...il simt cum se inmoaie, cum se lipeste tot de mine...are peste 8 kilograme si totusi e asa de placut sa-l port...pornesc usor pe hol leganandu-ma pe ritmul melodiei si uitandu-ma in oglinzile dulapurilor la noi...e perfect...experienta sa traiasca...M-ul picioruselor e perfect, funduletul e lasat mai jos ca genunchii, materialul rosu mulat bine pe spaticul lui, capsorul rezemat dulce de mine...ma uit la el si vad esenta purtarii...il simt parte din mine, ca si cum nu l-as fi nascut inca..l-am purtat 9 luni cu mine minut de minut...si apoi inca 7 luni si jumatate cat de des s-a putut...isi gaseste linistea si siguranta la mine in brate...se calmeaza suficient cat sa poata adormi, pentru ca e un copil hiperactiv si nu adoarme singurel...are nevoie de mine si de dansul nostru...
Ma uit in jos si-i vad chipul frumos si curat...genele lungi care-i fac umbre pe obrajorii bucalati si pentru o secunda ma minunez cat e de frumos de parca l-as vedea prima data...are gurita cu buzele rasfrante si suge prin somn...mai ofteaza din cand in cand...il port pe hol inainte si inapoi si ma uit la noi in oglinda...niciodata nu m-am vazut mai frumoasa decat atunci cand il am in sling...fara el sunt nimeni, cu el sunt totul...il port...l-as purta pana la capatul lumii si ceva mai incolo...a adormit de mult si eu il mai port pentru ca nu ma satur sa-l simt asa...intr-un final, mergem la noi in camera si acolo il las incetisor cu tot cu sling pe saltea...ii scot cu grija manutele si piciorusele din sling, sa nu se incalceasca in el si ma uit la el...aspir cu toate simturile minunea care e el...micron cu micron pana la o fiinta vie, calda, superba...ofteaza si zambeste in acelasi timp prin somn...ma mai uit la el o bucata de timp...nu ma mai satur sa-l privesc...poate sunt o mama nebuna, are toata lumea copii.... dar nebunia e frumoasa si noi ne iubim...noi avem dansul nostru in slingul rosu...noi suntem fericiti...