Zilele astea se tot discuta
inflacarat despre religia obligatorie/optionala in scoli peste tot..inclusiv pe
un grup care mi-e foarte drag de pe Facebook…bine, obiectul grupului e cu totul
altul, dar discutia alunecase si am avut surpriza sa constat ca exista si
ortodocsi radicali ca sa zic asa…inclusiv cineva a adus in discutie ideea de
gradinita numai pentru copii ortodocsi la care nu sunt admisi copii de alte
religii..
Ca sa incep cu inceputul, noi
suntem ortodocsi…bine a existat un dubiu la inceputuri intrucat sotul din
dotare are un nume unguresc si viitoarea lui soacra mi-a expus ingrijorarea ei
cum ca ar putea fi catolic..Doamna viitoare soacra l-ar fi intrebat mai pe
ocolite, ca sa nu-l jigneasca cumva, ceva de genul: cand e Pastele anul asta?
Ghinion, in anul ala se suprapuneau Pastele ortodox si cel catolic..dar cum
subsemnata e oricum, numai diplomata nu, l-a intrebat fleoshk direct: auzi mai
draga, tu ce natie religioasa esti? La care sotul, tot fleoshk direct: sunt mai
ortodox decat Preafericitul, draga…si aia a fost..
Acum nu va inchipuiti ca batem
carare pe la biserica in fiecare duminica … mergem si noi de Paste, la nunta si
la botez…eu nu le-as fi bifat pe ultimele doua daca nu era musai prezenta
mea..nu ma intrebati de ce, eu sunt credincioasa asa in felul meu, numai
biserica nu ma prea inspira la vizite dese.
Ei si in acest context, se pune
problema ridicata mai sus. Da, ma inscriam in grupul tinta de ortodocsi, adica
Mihut se inscria..dar primul meu gand a fost: e copil in primul rand, nu
conteaza religia!!!! Cum sa-I dai la o parte pe unii doar pentru ca nu
impartasesc “adevarata religie” cum ii spunea cineva? Sunt copii toti, indiferent
in ce religie s-au nascut!!!!
Noi avem si prieteni catolici, la
botezul lui Mihu a participat un prieten foarte drag noua, musulman de altfel,
caruia i-a placut foarte mult slujba (feelingul mai ales, ca nu intelegea asa
bine romana atunci), era foarte interesat de specificul credintei noastre.
Si mie mi se par fascinante detaliile altor credinte, modul
in care fac lucrurile cand vine vorba de inchinat. Mi-a placut enorm Istanbulul
cu amestecul lui de credinte, mi-ar placea sa vizitez si Japonia si China tocmai
pentru aspectele acestea.
Si ajung la
credinta mea majora, pentru care s-ar putea sa-mi iau rosii in freza iar:
exista o entitate superioara (careia i-am simtit prezenta si indrumarea in
cateva momente cruciale, desi n-as fi crezut pana atunci)..ca noi ii spunem
Dumnezeu, altii Allah, altii Budha, altii considera ca-s mai multi, fiecare cum
considera..detaliile intre catolici-ortodocsi deja mi se par mult mai
marunte..in principiu fiecare e liber sa creada ce vrea si sa nu fie
discriminat pentru asta..mai ales COPIII!!!
Iar am
impresia ca ortodoxia e una din cele mai relaxate si mai tolerante religii
(n-am auzit de Ucide-l pe necredincios! pe la noi) si chiar imi placea aspectul
asta, pana cand cineva a zis: sa nu fie primiti la gradi a lui fi-miu/fi-mea si
copii de alta religie… no, unde-I toleranta in treaba asta? Cu alte cuvinte
suntem toleranti doar cu ce ne convine si cum/cand dorim…sunt sigura ca nu
scrie asa la carte si probabil sunt preoti care mi-ar da dreptate..
Si apropo
de preoti, in rarele ocazii in care ma duc la biserica, ma duc la cea din
Bragadiru, unde am botezat un baietel si unde mi-a fost si mie botezat
puiul..pentru ca din cate biserici am batut prin Bucuresti (nu va speriati,
n-au fost asa multe cum suna), acolo e singurul loc unde preotul a fost exact
asta: PREOT, nu popa…intelegeti voi..e genul de preot care la slujba de Florii
a exprimat foarte clar ca, in afara de a indemna enoriasii sa isi “repare”
pacatele, a adaugat: toti suntem oameni, toti gresim, iar eu sunt om si-mi cer
scuze in fata voastra daca v-am gresit cu ceva! La inima mi-a mers!
Acolo m-am dus si acum vreo 2
saptamani sa ma rog pentru o prietena care trecea printr-o situatie
extraordinar de dificila si sa impartasesc Mihut din dotare. Asta pentru ca
mi-a ramas in minte ceva ce mi-a spus mama care e mai dusa pe la biserica decat
mine: mama, energia pozitiva a unui om poate fi mare, dar energia pozitiva a
unei adunari de oameni e imensa! Asa ca m-am dus si m-am rugat pentru prietena
mea, pentru Mihut, pentru familie, pentru toti oamenii mai dragi sau mai putin
dragi mie! Pentru ca in mintea mea, asta e credinta, nu separarea copiilor in
scoli/gradinite sau obligarea lor sa invete religie! Ca orice cu caracter de
obligatie, o vor considera o corvoada si vor fugi de ea. Poate vor fi cativa
norocosi sa aiba un profesor/preot care chiar sa le povesteasca in asa fel
despre religie incat sa le placa, dar stim ca aceste cazuri sunt rarute..sper
ca Mihu sa aiba noroc de asa ceva, daca nu, sunt sigura ca oricum va avea grija
buni sa-l duca la biserica, sa-I povesteasca. pentru ca de fapt, in viziunea
mea, aceste lucruri se invata prin viu exemplu in familie si nu la scoala.
