Sa crezi? Sau sa nu crezi?

Zilele astea se tot discuta inflacarat despre religia obligatorie/optionala in scoli peste tot..inclusiv pe un grup care mi-e foarte drag de pe Facebook…bine, obiectul grupului e cu totul altul, dar discutia alunecase si am avut surpriza sa constat ca exista si ortodocsi radicali ca sa zic asa…inclusiv cineva a adus in discutie ideea de gradinita numai pentru copii ortodocsi la care nu sunt admisi copii de alte religii..

Ca sa incep cu inceputul, noi suntem ortodocsi…bine a existat un dubiu la inceputuri intrucat sotul din dotare are un nume unguresc si viitoarea lui soacra mi-a expus ingrijorarea ei cum ca ar putea fi catolic..Doamna viitoare soacra l-ar fi intrebat mai pe ocolite, ca sa nu-l jigneasca cumva, ceva de genul: cand e Pastele anul asta? Ghinion, in anul ala se suprapuneau Pastele ortodox si cel catolic..dar cum subsemnata e oricum, numai diplomata nu, l-a intrebat fleoshk direct: auzi mai draga, tu ce natie religioasa esti? La care sotul, tot fleoshk direct: sunt mai ortodox decat Preafericitul, draga…si aia a fost..

Acum nu va inchipuiti ca batem carare pe la biserica in fiecare duminica … mergem si noi de Paste, la nunta si la botez…eu nu le-as fi bifat pe ultimele doua daca nu era musai prezenta mea..nu ma intrebati de ce, eu sunt credincioasa asa in felul meu, numai biserica nu ma prea inspira la vizite dese.

Ei si in acest context, se pune problema ridicata mai sus. Da, ma inscriam in grupul tinta de ortodocsi, adica Mihut se inscria..dar primul meu gand a fost: e copil in primul rand, nu conteaza religia!!!! Cum sa-I dai la o parte pe unii doar pentru ca nu impartasesc “adevarata religie” cum ii spunea cineva? Sunt copii toti, indiferent in ce religie s-au nascut!!!!

Noi avem si prieteni catolici, la botezul lui Mihu a participat un prieten foarte drag noua, musulman de altfel, caruia i-a placut foarte mult slujba (feelingul mai ales, ca nu intelegea asa bine romana atunci), era foarte interesat de specificul credintei noastre.

Si mie mi se par fascinante detaliile altor credinte, modul in care fac lucrurile cand vine vorba de inchinat. Mi-a placut enorm Istanbulul cu amestecul lui de credinte, mi-ar placea sa vizitez si Japonia si China tocmai pentru aspectele acestea.

            Si ajung la credinta mea majora, pentru care s-ar putea sa-mi iau rosii in freza iar: exista o entitate superioara (careia i-am simtit prezenta si indrumarea in cateva momente cruciale, desi n-as fi crezut pana atunci)..ca noi ii spunem Dumnezeu, altii Allah, altii Budha, altii considera ca-s mai multi, fiecare cum considera..detaliile intre catolici-ortodocsi deja mi se par mult mai marunte..in principiu fiecare e liber sa creada ce vrea si sa nu fie discriminat pentru asta..mai ales COPIII!!!

            Iar am impresia ca ortodoxia e una din cele mai relaxate si mai tolerante religii (n-am auzit de Ucide-l pe necredincios! pe la noi) si chiar imi placea aspectul asta, pana cand cineva a zis: sa nu fie primiti la gradi a lui fi-miu/fi-mea si copii de alta religie… no, unde-I toleranta in treaba asta? Cu alte cuvinte suntem toleranti doar cu ce ne convine si cum/cand dorim…sunt sigura ca nu scrie asa la carte si probabil sunt preoti care mi-ar da dreptate..

            Si apropo de preoti, in rarele ocazii in care ma duc la biserica, ma duc la cea din Bragadiru, unde am botezat un baietel si unde mi-a fost si mie botezat puiul..pentru ca din cate biserici am batut prin Bucuresti (nu va speriati, n-au fost asa multe cum suna), acolo e singurul loc unde preotul a fost exact asta: PREOT, nu popa…intelegeti voi..e genul de preot care la slujba de Florii a exprimat foarte clar ca, in afara de a indemna enoriasii sa isi “repare” pacatele, a adaugat: toti suntem oameni, toti gresim, iar eu sunt om si-mi cer scuze in fata voastra daca v-am gresit cu ceva! La inima mi-a mers!

Acolo m-am dus si acum vreo 2 saptamani sa ma rog pentru o prietena care trecea printr-o situatie extraordinar de dificila si sa impartasesc Mihut din dotare. Asta pentru ca mi-a ramas in minte ceva ce mi-a spus mama care e mai dusa pe la biserica decat mine: mama, energia pozitiva a unui om poate fi mare, dar energia pozitiva a unei adunari de oameni e imensa! Asa ca m-am dus si m-am rugat pentru prietena mea, pentru Mihut, pentru familie, pentru toti oamenii mai dragi sau mai putin dragi mie! Pentru ca in mintea mea, asta e credinta, nu separarea copiilor in scoli/gradinite sau obligarea lor sa invete religie! Ca orice cu caracter de obligatie, o vor considera o corvoada si vor fugi de ea. Poate vor fi cativa norocosi sa aiba un profesor/preot care chiar sa le povesteasca in asa fel despre religie incat sa le placa, dar stim ca aceste cazuri sunt rarute..sper ca Mihu sa aiba noroc de asa ceva, daca nu, sunt sigura ca oricum va avea grija buni sa-l duca la biserica, sa-I povesteasca. pentru ca de fapt, in viziunea mea, aceste lucruri se invata prin viu exemplu in familie si nu la scoala.