Laica la biserica

Subsemnata laica din titlu nu prea agreeaza dusul la biserica. Nu stiu rugaciuni, exceptand Tatal Nostru la care vad cu stupoare ca de fiecare data cand o zic in gand ca iar s-a deocheat copilul, gasesc alta versiune.

In general tin interactiunile cu biserica la minim, adica exceptand datile cand a fost nevoie de mine – casatoria mea, botezul la care am fost nasa si botezul lui fi-miu, nu prea calc pe acolo. Motivul este ca de fiecare data ies sifonata si cu increderea in mine la pamant ca nu stiu cele necesare, oranduite etc..Trec valsand prin fata/spatele icoanelor/a preotului etc, ies din biserica cum ies din birou, adica cu spatele la cele sfinte, stiti voi, nefacute din astea..Bine ca n-am reusit sa intru in altar incercand sa ies din biserica .

Mno, si zilele trecute, ma duc eu ca o floare , la o biserica sa vorbesc pentru un botez la care o sa fiu din nou nasa. Caut biserica un sfert de ora pe la Universitate, gasesc, intru, imi aduc aminte sa fac o cruce, gasesc o tanti din personalul (cat de ciudat e sa spui asta?) bisericii care imi spune ca preotul spovedeste si sa stau sa astept ca sa intreb si eu de botez. Evident ca l-am numit domnul preot, da?

Cunoscandu-mi obiceiurile, ma asez cuminte intr-un scaunel din ala de lemn incomod si astept, incercand sa ma abtin de la boacane. Dar ce te faci cu mintea???

Stiti senzatia aia cand cari niste plase in ambele maini si nu mai ai nici un deget disponibil sa te scarpini pe varful nasului, unde tocmai a inceput sa te manance? Si imediat simti ca te mananca tot corpul, tocmai fiindca stii ca nu ai cum?

Ei, fix asa eu cu gandurile in biserica. Imi pun in minte sa nu ma gandesc la nepotrivite. Si stau eu cuminte si trag o rugaciune la Doamne Doamne pentru Mihu, pentru buni, pentru Kerekesul meu etc. Asta o fac oriunde  ma apuca de obicei, si in drum spre serviciu.

Si aud un fashait…ca ala de pungi…eu, care nici nu prea indraznesc sa respire des in biserica. Ma uit: o doamna in etate (bineinteles ca am numit-o imediat mamaie in mintea mea) cauta ceva intr-un maldar de pungi…si cauta, si cauta, vreo 5 minute, de imi venea sa ii zic eu ceva sa inceteze. Gaseste intr-un final ce cauta. Isi face un soi de set-up si se pune in genunchi, bate vreo doua matanii cu capul de podea.. la propriu. Ma uit crucis si incerc sa inteleg de ce..adica, stiu ca asa fac unii, dar nu vad sensul. Se potoleste.

Ooooo, ba nu! Se duce si cauta o pernuta. O dureau genunchii. In mintea mea ma tavalesc nitzel de ras. Reincepe datul cu capul de podea stand in genunchi. Si gandul, bata-l vina! Pfaaaaai, Mihu are 2 ani si face asa …sper ca ii trece pana la varsta tanticii respective…iar am sfeclit-o cu gandurile in biserica!!!!

Ma uit ca s-a facut un sfert de ora de cand stau acolo. Itesc un cap curios din scaun si vad ca e aceeasi tanti la spovedit.. ce-o fi facut oare, de are atatea de spovedit, domne? Aoleuuu, Lauro!!! Mai taci din gura, pardon gand, ca nu-I treaba ta…sunt sigura ca si asta e un pacat.

Mhhhm, as fuma o tigara…mda, sunt sigura ca nici asta nu trebuia s-o gandesc aici…

Ma apuc sa fac statistici.. pana acum au intrat 12 femei in biserica, pardon uite-o si pe a treispea…si doar doi barbati..hmmm, una din cele evlavioase asa, mi se pare ca uita lung la mine…ce-oi mai fi facut…bai da ce e toata lumea infofolita asa, toate cu caciuli pe cap, ca nu-I asa frig…aaaaaaa!!!! De asta oare se uita lung? Evident ca nu am nimic pe cap…asta e alta discutie, ca nu mie se pare ca as avea de ce sa-mi acopar capul si sa imi fie rusine sau ceva..ma fac ca nu vad, continui statisticile..

Jumatate de ora…mai nene, si sa fi lucrat in prestari servicii pe centura si nu avea ce sa povesteasca atat!!! Sunt sigura  ca lumea se duce mai des la duhovnic decat la psiholog. Suspectez ca e si din cauza ca-I mai ieftin , dar si din cauza ca e mai bine sa fii catalogat drept  credincios  si nu drept nebun. Hait, iar ma bag unde nu-mi fierbe oala..Iaaaa, uite ca se ridica…

Am reusit sa abtin la timp sa nu rad. Doamna s-a ridicat de ziceai ca suntem in filmele americane unde scot aia raul din cineva si persoana se ridica si se scutura vizibil eliberata…mno, fiecare cu ale ei..Laura, te rog eu, numai nu rade in biserica!!!!

Ia sa ma duc sa intreb…phiiii, ia uite si la biserica sunt unii care se baga in fata…o domnisoara tinerica si sprintena si evident cu caciula pe cap a taiat coada la spovedit.Acu ma infurii si-mi vine sa ma ratzoiesc la ea: femeie, ma asteapta ala micu acasa!!!! Sunt sigura ca am bifat iar cateva pacate…

Tinerica termina repede ce are de zis…fata cuminte… ma ridic si eu si il abordez pe parinte:

-          Buna ziua, aaa, saru’mana, parinte…as vrea sa vorbesc cu dumneavoastra de un botez

-          Da sigur, haideti sa programam.

-          Pai stiti, inainte de asta, voiam sa va intreb daca aici se poate sa nu bagati bebele cu capul in cristelnita, doar sa ii dati cu apa pe capsor asa…

-          Aaaaa, nu, la noi..

-          Pai, parinte, eu stiam ca se poate..

-          Nuuu, de 15 ani sunt aici si la noi nu..

Replica in capul meu: no, poi sa stiti ca ailalti isi fac de cap si fac fix asta!!!

Cu voce tare:

-          Bine, parinte, multumesc, la revedere!

Ies din  biserica si de-abia la poarta imi amintesc iar ca nu trebuia sa ies asa. Imi aprind o tigara si scanez: mda, iar ma simt mica, proasta si neavenita…. Dar imi revin pana la colt..

O mama fugita de acasa

     Ieri, duminica, a fost botezul Anei-Maria..cum care Ana-Maria? sora mai mica a lui Cipica, o bebelusa frumoasa si dragalasa. Planul era sa mergem in gasca, toti trei. Mno si cum planul de acasa, stiti voi, tasu lui Mihu a primit un email cum ca trebuie sa plece de duminica in delegatia vietii, undeva intr-o tara exotica (nu va ganditi la prostii, masaje thailandeze etc, ci la una in care nu am calatorit eu pana acum, alea sunt tari exotice pentru mine). Buuun, sa ma duc eu cu Mihu. In ultima vreme, Mihu nu e  foarte sociabil. Sau e, dar pentru scurt timp, vreo ora jumatate maxim doua, dupa care se urca la ma-sa in brate si incepe sa faca pa. Daca nu ai plecat in urmatoarele 5 minute, urmeaza un tantrum de toata frumusetea, ceea ce ma bucura. Imi spune ca al meu copil stie sa-si ceara nevoile de odihna si liniste.
    In cazul de fata insa, punea niste probleme, pentru ca nici un botez nu tine 2 ore. Solutia salvatoare a fost ca intotdeuna, BUNI!!! Buni a venit gratioasa ca o floare si l-a preluat pe Mihu, care cand a vazut-o, a zis ca el se duce sa faca nani la pranz cu ea, ca asa e obisnuit. Ma-sa devenise brusc o cantitate neglijabila, dar departe de ea gandul sa se supere. S-a dus sa isi faca si ea o baie cinstita si regulamentara, sa se machieze, imbrace etc...ce face tot omul cand se duce la o ocazie. Si cum in ultima vreme e obisnuita sa le faca ca la armata pe la 12.30 era gata. Deformatie profesionala de mama as zice.

    Bunnn, am timp liber!!! Wow!!!! Ce fac cu el? pai ce sa fac? am niste cumparaturi de facut..ia sa ma duc eu la Sun Plaza ca e in drum spre botez. Evident ca primul magazin in care am intrat a fost Bebetei. Cumpar eu diverse plus un bax de pampersi din ala de plastic cu toarta si plec mai departe. Aveam de gand sa intru si in Cora, dar mi-am amintit eu ca era o cafenea acolo la parter unde m-a parcat o data demuuuult Kerekes cand eram gravida si nu ma mai tineau picioarele sa umblu prin mall. Sa beau o cafea! singura! pe indelete!!!!

    Intru in cafenea si caut cu ochii o masa libera..dau cu privirea de un domn trecut de prima tinerete care-si bea cafeluta cu degetul mic ridicat gratios , deget pe care avea vreo doua ghiuluri asortate discret cu lantul de aur gros cat un deget de al meu.(Apropo, eu stau si ma intreb, oare nu ii doare gatul pe unii de la greutatea blingurilor?) . Domnul in cauza ma masoara, spre cinstea lui, incepand de sus, de la cap (neimpresionant capul meu), coboara in jos (acolo se schimba nitel mimica ca deh, pusesem si eu o rochie pe mine si nu-s chiar defecta), coboara (wait for it!!! deja ma tavaleam de ras pe jos mental) si...ii ies ochii din cap ca veveritei din Ice Age de soc...dap, subsemnata cara cu mandrie prin cafenea baxul de pampersi..sunt destul de sigura ca verigheta mea nu ar fi generat un asemenea soc cum au generat pampersii lui fi-miu...deci daca doriti vreodata sa beti o cafea nederanjate de diversi, cumparati un bax de pampersi si se rezolva.

    Ca sa duc aroganta la maxim, dupa ce mi-am baut linistita cafea discutandu-ma telefonic cu tasu copilului care aterizase pe unde prin tara aia exotica, am intrat intr-un magazin de cosmetice unde chiar m-am discutat cu o domnisoara draguta vreme de vreo jumatate de ora ca sa-mi aleg un fond de ten, un fard si alte chestii.
    Intr-un final ajung si la botez, care a fost foarte frumos si unde m-am distrat de minune. In cazul meu distrat inseamna pus in sling bebelusa mica si dulce, apoi si pe Cipica. Deh, fiecare cu placerea lui.
    Am vazut si eu ce fac ursitoarele la un botez, mi-a placut foarte mult momentul, inainte nu eram foarte lamurita cu aspectul asta.
    Pe la 7.30 m-am carat si eu acasa ca deja ma intinsesem prea mult si cum plecase si tasu in dimineata respectiva, nu voiam sa se sperie Mihu ca nu apare nici mama-sa.Per ansamblu, a fost o pauza necesara si mult savurata de la activitatile mele zilnice, dar mi-a fost dor de Mihu alea cateva ore cat am bananait fara el. Normal as zice, nu?