Cand poseta devine prea mica

Ma intreba o mamica draga mie zilele trecute de o poseta incapatoare, stilul postas. I-am pozat-o pe a mea.
Posetele mele de acum, sau mai bine zis poseta, difera foarte mult de cele de dinainte de Mihu. Acelea erau mari, dar cu toarte scute, de purtat pe brat.
Actuala e musai de agatat de tine, pentru ca nu exista mama cu prea multe maini libere. Trebuie sa fie mare si incapatoare, pentru ca nu mai cari doar lucrurile tale, ci si sticla de apa, piese de lego, suzete, masinute, animale de plastic etc.
Avand in vedere toate astea, am incercat sa reduc numarul si dimensiunile articolelor mele din geanta. La portofel m-am impotmolit. De ce? pentru ca eu am portofele mari, cu muuuuulte locuri pentru toate cardurile mele de fidelitate. Care sunt muuuulte: la farmacii, la magazine de copii, la Decathlon, Ikea, Mondex si cate si mai cate.
Am zis ca am facut tot posibilul si totusi..

In dimineata asta, vine seful la noi in birou si ne intreaba daca avem carduri de fidelitate. Facem ochii mari, neintelegand scopul intrebarii. Si ia uite, domne, cum mi-a facut el viata instant mai usoara: Pai voi nu stiti ca exista o aplicatie care iti scaneaza cardurile de fidelitate si nu trebuie sa le mai cari fizic dupa tine??? Colega stia, eu nu.
Ea, mirata: pai ,fetita, e reclama pe toate posturile TV.
Eu: dar eu nu ma mai uit la TV.
Ea: e si pe posturile de copii!
Eu: Duck TV nu are reclame! (slava Domnului)

Iluminarea mea in ale aplicatiei fiind realizata, ma duc pe Google Play s-o caut. Se cheama Virtual Cards in cazul in care va trebuie. Sunt sigura ca e si pe magazinul pentru Iphoneuri sau ce o mai fi avand alti posesori de mobile. Caut, gasesc ,instalez.
Ma informeaza draguta de ea, ca imi fac cont si chiar daca imi pierd/schimb mobilul, imi pastreaza datele si nu trebuie s-o mai iau de la capat.
Incep sa adaug carduri...faaaaain, imi scaneaza in cateva secunde codurile de bare. Doar la Ikea a avut o nedumerire si l-am bagat de mana, ca ai si optiunea asta.

Intr-un cuvant, daca sunteti mai pierduti prin epoca tehnologiei, asa ca mine, e bine sa mai aveti oameni din astia prin preajma,..un sef, o colega care se uita la TV etc.

Mi-am bagat toate cardurile in aplicatie, mai putin cel de Smyk, la el nu am gasit magazinul. Diseara ma duc sa le bag si pe cele care nu au mai incaput in actualul portofel si zac in alt portofel intr-un sertar. Si apoi imi caut un portofel mai mic!!!! Problem solved! sau cel putin o parte din ea..

Semnalul ......sufletului

Acu cateva seri, pe la 8, pun eu tzara la cale telefonic cu mama. Bine, doar ce plecase de la noi pe la 5, dar bineinteles ca tot mai aveam de vorbit una-alta..ca sa ia niste chestii dimineata cand vine la noi etc..Buuuuun, inchidem, imi vad de treaba, hranit Mihut, spalat Mihut, papat si noi , rutina de seara. Eram deja in pijamale cand ma anunta Kerekesu' din dormitorul mare unde aveam pus telefonul la incarcat (din cauza de Mihut care cotrobaie peste tot , trage de toate si le molfaie cu mult entuziasm si cu si mai multe balutze) : vezi ca a sunat mama! zic: nu, am vorbit cu ea mai devreme. Nu, draga, e un apel pierdut.. Ma uit, apel la 9. Hmmm...Kerekesu gaseste si pe telefonul lui apel tot la 9. La fel si pe telefonul cumnatei care rezideaza temporar la noi. O sun inapoi si intepenesc: telefonul inchis! Ca sa va explic, mama are un telefon oldies, but goldies, al carui mare atu e ca tine bateria mult mai mult decat a smartfoanelor noastre si nu pierde semnalul nici in varful muntelui. Niciodata nu are telefonul inchis!
Intru in fibrilatii, iau la masurat sufrageria cu pasi repezi, mai sun o data...tot inchis...vorbesc cu Kerekesu' si concluzionam ca ma duc pana la ea...nu stiu cand m-am imbracat, am coborat, am luat-o printre blocuri cu masina pash-pash (bausem o bere), zic printre dinti de toate cele sfinte, ca iar nu gasesc loc sa parchez la bloc la ea...las masina cumva pe o juma' de bordura si urc...aveam cheile de la interfon si de la ea de la usa...dar mai intai sun si eu...o data, de doua ori, de trei ori..nimic.. ma ia cu fiori pe spate...bag cheia in usa..atunci o aud pe partea cealalta cum deschide usa....apare in usa, nedumerita, si ea in pijamale, si ma intreaba : s-a intamplat ceva? draga de ea, se speriase ca s-a intamplat ceva la noi..
O iau la "rost" ca am sunat la usa si nu raspunde, la care ea, inocenta: pai cine sa ma caute pe mine, mama, la ora asta? nici nu vin la usa sa vad cine e, daca nu bagai cheia in usa, nu veneam sa ma uit....
Mama, ai sunat pe toate telefoanele si acum ai telefonul inchis..Nu, mama, e deschis..se duce in camera si vine cu el.. era deschis!!!!!!!!!!!! sun din nou pe numarul ei, acum suna..nici apeluri pierdute n-avea... acu ca m-am lamurit..: Mama, dar de ce ai sunat asa? Pey voiam sa te intreb daca sa iau si paine maine dimineata cand vin... :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
O las si plec acasa, ma urc in masina si incep sa rad ca proasta de una singura (probabil din cauza stresului acumulat) : voia sa ma intrebe daca sa ia si paine...si ce-a iesit!!!!!!!