Co-sleeping sau no-sleeping?

Co-sleepingul nostru a inceput intr-o noapte cam pe la o luna a lui Mihu…zic asa ca nu imi mai amintesc exact, dar tasu se intorsese la serviciu si noi doi eram singurei in dormitorul mare, eu in patul mare si el in patutul lui mic, ales cu grija de maica-sa gravida si visatoare..

Ma uitam la el, infasurat cu paturica lui bleu la manute sa nu se sperie prin somn de ele…el se uita la mine cu ochii lui ca margelutele larg deschisi…vedeam ca se straduie sa isi scoata manutele de acolo…dadea din toate cele ca un gandacel rasturnat pe spate , doar ca el era protzapit pe o parte, si se uita la mine o privire de Ajuta-maaaaa!...atunci mi-au zburat pe geam toate ideile destepte si logice de pana atunci cum ca cel mic trebuie sa aiba spatiul lui, sa nu te intorci pe el prin somn etc…l-am luat langa mine, i-am dat jos paturica de pe el si il tineam in brate asa pur si simplu..Mihu avea o mocutza atat de happy , incat mi-a fost clar ca e de bine…totusi se foia in continuare, parca ceva nu-I convenea…l-am dat mai incolo vreo 20 cm , s-a linistit…intorsese capsorul spre mine si in 5 secunde a adormit...revelatie!!! Deci dintr-asta imi esti…vrei cu mine, dar nu chiar cum vreau eu, ci cum vrei tu..mno, cat ti-e bine si esti happy si ai mai si adormit (AAAAALELUIA!!!!!) , eu sunt ok cu asta…

Noaptea aia a fost de vis…el pe mijlocul patului, eu il saream de pe o parte pe cealalta ca sa il alaptez pe rand, deschideam doar un ochi sa vad daca s-a trezit, nu trebuia sa ma mai ridic in fund sa il vad in patutul lui, la fiecare miscare il simteam…chiar am dormit linistita .. asa a continuat povestea cosleepingului pana pe la 6 luni jumatate si eu ma minunam cat de usor ne e, cat de frumos e sa te trezesti cu manutele alea mici pe ochi…mai un piciorus, mai un fundulet pe nasul tau, nu mai conta…in orice dimineata, prima mea imagine era cu ceva din componentele lui Mihu…si asta invita la joaca evident..cam asa ceva ..

La 6 luni si jumatate, s-a intamplat inevitabilul, adica a cazut din patul nostru dupa escaladari si baricadari repetate

..noroc ca eram pregatiti deja…camera lui era deja varuita, salteaua 140*200 cumparata…in seara aia ne-am instalat in camera lui…era straniu ca era goala…incet incet am umplut peretii de stickere haioase, colorate sau fosforescente , au aparut comoda, rafturile, covoarele, Mihu a invatat sa se dea jos controlat de pe saltea..

Diminetile de pe la 7-8 luni ale lui erau mirifice…chiar daca se dadea jos din pat la o ora la care mie imi era imposibil sa misc, el avea de treaba…avea jucarii la nivelul lui, o lua de-a busilea spre ele si mai ma ingaduia chiar si cate o ora sa mai dorm…

Intotdeauna camera lui va fi asa in mintea mea…salteaua si funduletul lui leganandu-se stanga dreapta cand mergea in 4…sau el ieri luandu-si avant de la calorifer si sarind pe saltea de zici ca s-a uitat la olimpiada de gimnastica..

Pentru ca eu inca dorm cu el..dap, are 2 ani si 7 luni si inca dormim impreuna

In prima faza am zis ca dupa ce nu se va mai trezi noaptea pentru lapte ma car in dormitorul mare…asta s-a intamplat pe la 2 ani si 2 luni (!!!!) spre exasperarea mea…dar sunt si alte motive pentru care el se trezeste…mai viseaza chestii, mai nu-si gaseste cana de apa, face o febra (foarte rar ce-I drept) etc…si atunci sunt acolo…

Cand m-a bantuit o sinuzita de nu mai puteam sta in AC-ul din camera lui care sustine o temperatura suportabila vara, a acceptat sa doarma doar cu taica-su…dar cand tati a plecat in delegatie si l-am intrebat daca vrea sa doarma singurel, a zis ca nu si s-a culcusit mai confortabil in bratele mele…un ghemotoc de baietel care vrea sa fie in bratele maica-sii..pai poti sa refuzi asa ceva? nu poti...iar la somnul de seara se poarta cele mai interesante discutii dupa cum v-am povestit mai devreme pe facebook aici

Acolo raman pana mi-o zice el sa plec..problema e ca dorm mai bine pe salteaua de la el din camera , pusa direct pe jos, decat pe salteaua identica din dormitorul mare, pusa pe cadru de pat…banuiesc ca o sa renuntam la pat…dar cine o sa imi mai foiasca mie prin pat oare? Ca zgomotele alea mici si usoare pe care le face el noaptea pe mine ma fac sa dorm linistita, subconstientul meu e linistit ca il aude pe acolo…

Concluzia mea e ca pentru mine cosleepingul functioneaza perfect, eu sunt mai linistita ca il stiu langa mine si pot sa il aud in caz de ceva.

Evident nu tot ce functioneaza la noi e musai sa functioneze si pentru restul lumii. Ca vreau eu sa concluzionez e faptul ca instinctul de mama te ghideaza inspre o solutie potrivita pentru familie…asa ca aveti incredere in instinctele voastre..exista cu un motiv..

Somn usor va uram!