Mihu mic chitros sau ma-sa nerezonabila?

Mihu mic creste (mai repede decat estimez/imi convine mie) si ma surprinde...zilele trecute ne-au vizitat Cipica cu Anka si cu tati al lor...eu in gandul meu: sa vezi ce se joaca astia doi, n-avem treaba...da? ia de aici...Mihu nu voia sa dea NICI O JUCARIE!!!! cum punea Cipica manutza pe ceva, se ducea si i-o lua din mana, foarte posesiv...saracul Cipica, rabdator ca intotdeauna, accepta sa-i dau alta...ce sa vezi? Mihu mic si chitros i-o lua si pe aia...in  camera lui, cand Cipica s-a ridica de dulapelul lui pus orizontal, l-a impins...ceva a cazut un pic asa in mine...era prima data cand copilasul meu dulce si inocent dovedea intentii mai putin onorabile decat visasem eu... Anka ii dadea inainte cu : asta e varsta, lasa-l...eu nu si nu: Cipica de ce n-a facut asa cand am fost noi la voi????
A trecut faza, dar ma rodea in continuare...cum? puiul meu drag sa dea dovada de egoism? rautate? nope, problema era a mea...eu il visez ca pe Fat-frumos din povesti, cand el de fapt, e un omulet normal...da, Cipica e mai tolerant si Mihu mai putin...dar la fel se poate spune si despre Anka si mine...si ei totusi sunt copiii nostri, deci ne seamana...
Am mai citit un articol foarte interesant pe care il gasiti aici... si atunci mi-am dat seama ca am cazut in pacat...pacatul de a-l aseza intr-un  tipar si de aproape a-i impune sa stea cumintel in el...si cand n-a stat, sa cred ca ceva e in neregula cu el...de a-mi transpune asteptarile si visele pe umerii lui mici, de a-l cataloga cand nu se ridica la inaltimea lor...cand el de fapt inca nici nu poate...
Deci rewind si erase....nu o sa-l oblig sa imparta, sper doar sa descopere el ca e mai placut sa se joace cu cineva...in acest scop mi-am propus sa ne vedem mai des cu prietenii lui...bine, el e inca mic (sau asa il vad eu) si nu stu daca la varsta asta ei sunt capabili de joaca asta interactiva cu un alt copil de varsta lor...poate ma lamureste si pe mine cineva...cert e ca o sa incercam ...sa-l socializam mai des, sa-i explicam ...dar nu-l vom obliga...si mai important, eu, ma-sa lui, intru in program de rehab in privinta asteptarilor de la copil...asta e spovedania mea acum, merg diseara sa fac cateva matanii (a se citi joaca intensiva cu Mihut) si sper sa nu mai pacatuiesc din nou...de fapt sunt aproape sigura ca o s-o comit din nou, dar poate, poate imi dau seama la timp si reusesc sa evit fenomenul...
Urati-mi succes ca asta e o munca de o viata...dar ma inham la ea cu draga inima si sper la cat mai multe "succesuri"..