So, in cazul in care nu v-ati dat seama, toti parintii sunt frustrati!!!! hai pregatiti rosiile cat explic eu ce am in minte...
Viata mea inainte de Mihu mic era un vartej...plecam dimi de acasa si mai veneam seara...intre timp faceam de toate...ce voiam, aia faceam...job (care imi placea), shopping, sala, cappucino cu prietenele, film cu Kerekesu' sau singura...you name it, i did it...nu raspundeam in fata nimanui, n-aveam program, faceam fix ce ma taia capul...dar in general nu prea zaceam in casa, eram cam tot timpul in miscare pe undeva...ma bucuram de o perioada matura a profesiei mele in care munceam, dar mai si traiam sa ma bucur de rezultatele muncii (cine a lucrat prin firme de consultanta stie despre ce vorbesc)...
Si a venit Mihut...stop joc, na belea...chiar daca as fi fost, nu chiar asa de obosita cat sa scot nasul din casa in scop recreativ, ete copil...copil care trebuie schimbat, alaptat, tinut in brate, alintat, vorbit, gagalit etc...trebuie?...nu trebuie, asa am ales noi, referitor la faza cu responsabilitatea...asta am simtit noi ca e de facut...in prima faza, tati a stat cu noi...buni era prezenta mai mereu sa ajute...apoi tati s-a dus la job inapoi, ca deh, e tati , nu mami... si am ramas cu Mihu mic...nu singura, dar oricum...
Domne, in legile lui Murphy cred ca e stipulat asa: vrei un dus? s-a trezit copilul...mananci? s-a trezit copilul...ati inteles voi...nu mai vorbim de chestii pentru placerea sufletului etc...esentialele domne...aveti idee cam cat poate sa cante o mama de pe toaleta (scuzati-mi povestirea, dar sigur a patit-o fiecare la timpul ei) cantecelul preferat pentru ca da, piticii au senzori si la asta...viata mea s-a transformat in asa fel incat ...incat.
Toata lumea mi-a zis ca o sa mi se schimbe viata...in naivitatea mea, ca sa nu zic altfel, credeam ca voi intregra Mihutzul in viata mea...gresit!!! viata mea s-a pliat pe nevoile lui...cum e si normal de altfel, doar ca pana nu le traiesti, nu le crezi...si asta in conditiile in care buni e zilnic la noi, ne ajuta cu tot ce poate...
Din punctul de vedere al lui tati...venea seara de la serviciu, se relaxa si el la TV cu o berica...gresit! ai tu grija de Mihut cat ma duc eu sa fac...n-shpe lucruri, toate necesare...
S-apoi domne, cum sa nu fii frustrat? cine zice ca nu e frustrat, s-avem pardon, dar minte cu nerusinare...e in firea omeneasca sa fim frustrati de schimbari bruste, de amanarea nevoilor etc...diferenta o face cum te adaptezi si cum iti managiuiesti aceste frustrari...
De exemplu, zilele trecute ne-a facut cineva boschetari...de ce? pentru ca seara noi plimbam copilul prin cartier, ca e racoare, placut etc...dar tot seara, am mai vrea sa stam si de vorba cu o bere dinainte...am imbinat utilul cu placutul si ne purtam copilul prin cartier in boba/wrap/sling in timp ce bem o bere din mers, vorbind despre cate in luna si in stele...si da, daca asta ne face boschetari, atunci suntem boschetari...dar niste boschetari fericiti...
Ieri am plimbat Mihut in Kaufland...de ce zic plimbat? pentru ca bietul copil nu mai suporta sa stea in casa, afara era infernal de cald...cum aveam si cumparaturi de facut, iar am imbinat utilul cu placutul si l-am luat in Boba ...a adormit in Kaufland la racoare si noi am studiat toate rafturile si produsele in liniste, pana am avut proasta inspiratie sa intram in Sensiblu pentru o reteta si o casiera amabila m-a intrebat cu o voce tunatoare daca am nevoie de ajutor...m-a speriat si pe mine, a trezit si Mihut...na...riscul somnului in plimbare...
Si-asa mai departe...da, frustrarile o sa continue...nu mai poti face ce vrei, cand vrei, cum vrei... si e ok sa fii frustrat...inseamna ca esti un om normal si sanatos la cap....pe de alta parte, recompensa e majora...exprimata in cifre, "recompensa" suna asa: 7 luni fara 5 zile, 5 kile in plus, 21 cm castigati, doi dinti, un zambet larg si o curiozitate pe masura, abilitati multe si marunte si in general o bucurie si o iubire care merita orice pe lumea asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dati cu parerile in mine!