A scapa de...

Mie mi-e clar ca am multe defecte, dar a-mi lua un angajament si a nu-l respecta nu e unul din ele...
De cand am ramas insarcinata cu Mihut , am auzit des replica: vai, trebuie sa scapi de pisoi...de parca ma alergau pisoii si eu nu-i mai voiam...asta e o boala nationala cum ca animalele nu au ce cauta intr-o casa cu copil...
Sa va explic...Puk a fost primul meu copil blanos...desi e feroce de felul ei, numai colti si gheare, ne iubeste si o iubim...am plans ca prostii cand am operat-o a doua oara si doctorul ne-a spus ca nu stie daca rezista la anestezie..a rezistat...cand l-am adus pe al doilea blanos acasa, mic si sfrijit si vai de mama lui, l-a scuipat si l-a sasait ca nu stia ce e...apoi l-a adoptat ca pe puiul ei, inclusiv facand lactatie falsa ca sa-l hraneasca...si acum are grija de el, desi e ditamai motanul...s-a mai imblanzit de cand il are si pe el companion...la toate bucuriile si tristetile mi-a fost aproape...se baga in sufletul meu si-mi torcea sa-mi spuna ca va fi totul bine...toata sarcina mi se lipea de burta si-i torcea lui Mihut...el impingea cu manutza sau cu piciorusul exact unde torcea ea...pentru toate astea, Puk nu iese de la mine din casa decat cand va hotari bunul Dumnezeu ca a fost suficient pentru ea..
Comuniunea copil-blanosi nu e grea, dar nici simpla...da, exista par...se aspira zilnic, se spala...mai exista si incidente acum ca Mihut e mergator si ii fugareste...piticul tarcat se multumeste sa fuga...Puk ii mai intoarce cate o labuta cand o ciufuleste si ea n-are chef...dar de asemenea am surprins-o impingandu-i o jucarie in directia lui, pazindu-ne usa cand dormim sau pazindu-l pe el dormind, daca are acces in camera...el o rasplateste epiland-o de portiuni de blana deoarece momentan nu are controlul asupra manutelor atat de dezvoltat incat sa o poata mangaia cum si-ar dori...
Deci a scapa de ei pentru mine e de neconceput...ar insemna sa nu-i mai vreau...ori eu ii vreau in continuare...sunt parte din familie si il vor invata pe fratiorul lor mai mic si fara blana o multime de lucruri cum ar fi grija pentru altul, compasiunea, responsabilitatea...ii vor fi tovarasi de somn si de joaca si de crestere...
Iar am mai auzit infama replica : trebuia sa scap de sarcina asta...orice femeie care a pierdut o sarcina cred ca face o criza de furie in interior la auzul vorbelor astea...suntem in secolul 21...stiu, unele mijloace de protectie mai dau si erori...dar replica asta mie imi spune ca: persoana nu regreta ce va face, poate nici nu a fost o eroare, ci doar neglijenta...si ultima, dar cea mai importanta: nu are nici un respect pentru viata..sunt pro-alegere..dar ar trebui sa fie rar ajunsul la alegerea asta, nu pe banda rulanta...nu-ti scoti un dinte, intrerupi o viata...
Tot de aparitia lui Mihut generata: nu-l lua in brate/pat, ca nu mai scapi de el...revin cu ideea...cine nu agreeaza un angajament pe viata (a lui, a altora) n-are de ce sa faca copii...a avea un copil inseamna ca tot timpul il vei avea, nu numai cand ai tu chef, iar in restul timpul vei scapa de el...iarasi implica o detasare care ma depaseste si pe care nu o inteleg ca mama...in relatia parinte-copil eu vad cum copilul se va desprinde usor usor de parinte...dar parintele va fi intotdeauna acolo, in cazul in care copilul are nevoie de el...acum e luatul in brate sau dormitul impreuna...mai incolo sunt alte chestiuni de siguranta...siguranta pe care eu vreau sa i-o ofer ca el sa poata explora linistit ...
Deci, inainte sa exprimati idei in care vreti sa scapati de cineva, fie el uman sau nu...ganditi-va...toti avem sentimente...cum v-ati simti sa fiti respins asa? doar pentru ca acum sunteti in postura de putere, de cel care poate respinge, nu inseamna ca veti fi intotdeauna...da, pisicul nu va va arunca in strada...dar copilul s-ar putea sa vrea sa scape de voi cand veti fi batrani si neputinciosi...cum tratati acum persoanele sau animalele, asta va vedea, asta va invata, asta va aplica...deci fara plangeri  de genul: vai, l-am crescut o viata intreaga si acum ma arunca la azil...nope, nu va crede nimeni asa ceva...cum ii crestem, asa ii avem, deci sa-i iubim neconditionat si tot timpul, nu numai cand avem chef...