Mihu mic la mare

A venit si concediul...in care am facut ce facem noi in fiecare vara...mergem la mare...preferam Grecia ce-i drept, dar anul asta am zis sa nu-l chinuim prea tare pe Mihu cu drumul, drept pentru care ne-am dus in facscinanta Mamaie...nord ce-i drept...cartier nou de vilute cochete, majoritatea pensiuni pentru turisti...testasem deja locatia intr-un week-end si ne declarasem multumiti...am organizat de asa natura sa plecam sambata dimineata, nu vineri pe 15 august cand toata Romania a dat navala la mare si autostrada s-a blocat...eram cateva masini ratacite pe autostrada sambata dimi...Mihu a adormit la iesire din Bucuresti si s-a mai trezit cand am ajuns, peste vreo 3 ore...ne-am cazat si am plecat la plaja mai pe dupa-amiaza...

Noi si inainte aveam program de mosi, ca sa zic asa...eu am o piele alba rau si ma inrosesc imediat daca stau la pranz la soare, deci mergeam dimineata, stateam maxim 11.30 si apoi mai mergeam seara la 4.30-5...

asa ca programul deja era facut...

Am plecat cu catel cu purcel...adica scaun de masa, steamer, blender etc...bine ca nu utilizam carucior ca nu-l mai aveam unde pune si pe ala...

Mihut a inflorit la mare...dupa prima zi de acomodare, noroc ca a fost duminica si a plouat etc, deci nu prea am avut treaba cu plaja, s-a adaptat frumos...se trezea pe la 6-6.30...papa micul dejun, de obicei fructe cu branzica, apoi pleca cu tati la plaja...mami ramanea sa curete in urma dezastrul...venea si mami, gasea pruncul dormind in Boba plimbat de tati prin valuri uite-asa

  si mai pe zi uite-asa...

...si dormea vreo 2-3 ore asa!!!! mai prindea un pic de joaca pe sezlong...sambata seara cand nu am mai gasit sezlong ca deh, toata Romania la mare, am stat pe prosop pe jos...a prins o gura de nisip cinstit dintre prosoape.. :D asta e, diversificarea sa traiasca...

Pe sezlong avea jucariile, da tot mai interesante de rontzait erau prosoapele, boba, rochia si siretul de la slipii lui mami, pachetele de servetele, etc...ati prins voi ideea...

La pranz mergeam la camera si papa legume, steamarite de mami de dimi...da papa domne, copiii la mare!!!!...cred ca si-a dublat cantitatile, nu stiu sigur ca eu nu cantaresc chestii...ma uit ochiometric...a papat, n-a papat...e mai mult pe el si pe jos sau mai putin etc....de lapte nici nu mai zic, seara papa la 2 ore cate un bibe de 180, care acasa ii ajungea vreo 4 ore...a sarit pentru prima data de 1 litru de lapte pe zi...orice i-am dat a papat mult si bine...mai avea inca 2 somnuri zdravene pe zi si apoi cel de seara...intr-o seara ne-a adormit imediat dupa ce a papat...el, care e foarte mofturos la adormit...daca nu era compania mirobolanta a unui grup de turisti de prin Maramu'care s-au simtit mai bine ca acasa si racneau cat ii tineau plamanii pe acolo la orice ora (nu, nu se certau, asa vorbeau ei), cred ca ar fi adormit asa in fiecare seara...

Recapitulare: mancat la greu, somn la fel...normal ca au existat achizitii...a inceput sa se ridice in picioare, seara de duminica si-a petrecut-o strigand in continuuu MAMA!!!!! etc...

Cu apa, n-a fost extaz...cred ca i s-a parut rece si oricum erau multe chestii noi care-l oboseau, deci poate la anul sa fie mai fan balaceala...s-ar fi jucat cred in nisip daca l-am fi lasat, ca tocmai a descoperit ca daca sta in fund poate face chestii interesante...

Cert e ca a meritat...pentru noi a fost obositor, dar si frumos tare...n-are nimeni feblete sa stea sa gateasca in concediu, dar cum eu nu sunt fan borcanase, am facut-o si pe asta si s-a meritat...am putut sa spalam si scutecelele lui la masina in fiecare zi, prin bunavointa celor de la vila..

Iarasi n-are nimeni feblete sa faca ochi in concediu la 6-6.30 dar daca asa a functionat el, cine-s eu sa ma opun?sunt sigura ca s-a lungit si a mai pus ceva pe el, fiindca buni (care a suferit ca un caine de dorul lui 8 zile!!!) s-a minunat ca parca s-a intors alt copil...ca e ceva schimbat la el....dupa cum s-a exprimat ta-su foarte bine intr-o zi cand plimba la el prin valuri de vreo cateva ore si Mihut tot dormea : Il aud cum creste!!!!

Noua ne-a placut la mare cu Mihut, mai important de atat, lui i-a priit cum nici n-am fi banuit noi si asta e ceea ce conteaza...am prins si vant si l-am echipat asa (da ala e tricoul lui tati prins la spate cu clipsul de la siguranta de suzeta)...

si rece si nori...atunci a defilat cu jambierele si sosetele...iar cand era cald fix cu scutecul..body optional...

L-a cunoscut pe finutul nostru si pe verisoara lui care BTW e nascuta cu fix un an inaintea lui  si a si socializat frumos cu ei...

Ce sa mai...un concediu frumos, cu multe achizitii si cel mai important cu distractii majore...fix asa

Frustrarea de a fi parinte

La articolul meu cu indemnul la toleranta, s-a gasit cineva sa-mi reproseze ca daca vreau toleranta, sa nu acuz de frustrari pe nimeni...
So, in cazul in care nu v-ati dat seama, toti parintii sunt frustrati!!!! hai pregatiti rosiile cat explic eu ce am in minte...
Viata mea inainte de Mihu mic era un vartej...plecam dimi de acasa si mai veneam seara...intre timp faceam de toate...ce voiam, aia faceam...job (care imi placea), shopping, sala, cappucino cu prietenele, film cu Kerekesu' sau singura...you name it, i did it...nu raspundeam in fata nimanui, n-aveam program, faceam fix ce ma taia capul...dar in general nu prea zaceam in casa, eram cam tot timpul in miscare pe undeva...ma bucuram de o perioada matura a profesiei mele in care munceam, dar mai si traiam sa ma bucur de rezultatele muncii (cine a lucrat prin firme de consultanta stie despre ce vorbesc)...
Si a venit Mihut...stop joc, na belea...chiar daca as fi fost, nu chiar asa de obosita cat sa scot nasul din casa in scop recreativ, ete copil...copil care trebuie schimbat, alaptat, tinut in brate, alintat, vorbit, gagalit etc...trebuie?...nu trebuie, asa am ales noi, referitor la faza cu responsabilitatea...asta am simtit noi ca e de facut...in prima faza, tati a stat cu noi...buni era prezenta mai mereu sa ajute...apoi tati s-a dus la job inapoi, ca deh, e tati , nu mami... si am ramas cu Mihu mic...nu singura, dar oricum...
Domne, in legile lui Murphy cred ca e stipulat asa: vrei un dus? s-a trezit copilul...mananci? s-a trezit copilul...ati inteles voi...nu mai vorbim de chestii pentru placerea sufletului etc...esentialele domne...aveti idee cam cat poate sa cante o mama de pe toaleta (scuzati-mi povestirea, dar sigur a patit-o fiecare la timpul ei) cantecelul preferat pentru ca da, piticii au senzori si la asta...viata mea s-a transformat in asa fel incat ...incat.
Toata lumea mi-a zis ca o sa mi se schimbe viata...in naivitatea mea, ca sa nu zic altfel, credeam ca voi intregra Mihutzul in viata mea...gresit!!! viata mea s-a pliat pe nevoile lui...cum e si normal de altfel, doar ca pana nu le traiesti, nu le crezi...si asta in conditiile in care buni e zilnic la noi, ne ajuta cu tot ce poate...
Din punctul de vedere al lui tati...venea seara de la serviciu, se relaxa si el la TV cu o berica...gresit! ai tu grija de Mihut cat ma duc eu sa fac...n-shpe lucruri, toate necesare...
S-apoi domne, cum sa nu fii frustrat? cine zice ca nu e frustrat, s-avem pardon, dar minte cu nerusinare...e in firea omeneasca sa fim frustrati de schimbari bruste, de amanarea nevoilor etc...diferenta o face cum te adaptezi si cum iti managiuiesti aceste frustrari...
De exemplu, zilele trecute ne-a facut cineva boschetari...de ce? pentru ca seara noi plimbam copilul prin cartier, ca e racoare, placut etc...dar tot seara, am mai vrea sa stam si de vorba cu o bere dinainte...am imbinat utilul cu placutul si ne purtam copilul prin cartier in boba/wrap/sling in timp ce bem o bere din mers, vorbind despre cate in luna si in stele...si da, daca asta ne face boschetari, atunci suntem boschetari...dar niste boschetari fericiti...
Ieri am plimbat Mihut in Kaufland...de ce zic plimbat? pentru ca bietul copil nu mai suporta sa stea in casa, afara era infernal de cald...cum aveam si cumparaturi de facut, iar am imbinat utilul cu placutul si l-am luat in Boba ...a adormit in Kaufland la racoare si noi am studiat toate rafturile si produsele in liniste, pana am avut proasta inspiratie sa intram in Sensiblu pentru o reteta si o casiera amabila m-a intrebat cu o voce tunatoare daca am nevoie de ajutor...m-a speriat si pe mine, a trezit si Mihut...na...riscul somnului in plimbare...
Si-asa mai departe...da, frustrarile o sa continue...nu mai poti face ce vrei, cand vrei, cum vrei... si e ok sa fii frustrat...inseamna ca esti un om normal si sanatos la cap....pe de alta parte, recompensa e majora...exprimata in cifre, "recompensa" suna asa: 7 luni fara 5 zile, 5 kile in plus, 21 cm castigati, doi dinti, un zambet larg si o curiozitate pe masura, abilitati multe si marunte si in  general o bucurie si o iubire care merita orice pe lumea asta...

Dragostea cu vorba si dragostea cu fapta

In viata mea, am cunoscut 3 tipuri de dragoste adevarata...da, stiu, sunt o norocoasa...
Prima a fost dragostea mamei...in afara de replica nefericita, pe care toti parintii o foloseau pe vremea aia: "daca nu esti cuminte mama nu te mai iubeste" pe care mi-a zis-o probabil in disperare de cauza, incercand sa se descurce cu doi copii de crescut, casa, servici etc si incercand sa domoleasca putin taifunul in crestere care eram, mama mi-a facut foarte clar cu precizia unui ceasornic cand am mai crescut: mama te iubeste indiferent ce faci...tata ne iubea cand trebuia sa se laude cu noi...cica ne iubea in felul lui cand nu era troscanit, dar na...eram cam prea mica sa-mi amintesc...ulterior a considerat ca-i greu si s-a carat...da, provin din ceea ce se numea o familie dezbinata...ei, si crescand eu asa cu mama, am simtit nevoia sa rasplatesc dragostea asta neconditionata care cu o mana invartea in oala cu mancare si cu celalalta ma mangaia pe mine pe cap, care se oprea din ce facea si ma alinta cand ceream...ma purtam cat puteam eu de bine, mai tarziu invatam bine sa iau note mari, ca asta se parea ca o facea fericita, ii mai faceam o cafea mai tarziu cand eram mai mare etc...incercam sa-i fac viata mai usoara...asa am invatat eu ca iubirea e cu fapta, nu numai cu vorba, cand iti convine si cand e viata roza..
Ulterior in viata mea adulta, am avut un prieten care ma iubea cand erau lucrurile bune si frumoase...cand dadeam de greu, brusc lucrurile se schimbau....deja mi-era clar ca ceva pute in Danemarca..evident n-a iesit nimic..
Si-am dat de Kerekesu'...cu care m-am lamurit ca dragostea nu vine (cel putin la mine) cu focuri de artificii...nu domne, vine cu :  am spalat eu vasele, ca stiam ca vii tarziu...sau...lasa ca fac eu, ca tu esti obosita...cu grija fata de ala pe care spui ca il iubesti, cu faptul ca il pui inaintea ta si faci lucruri pentru el/ea nu pentru ca ti le cere, ci pentru ca iti pasa si vrei sa-i faci viata mai usoara...da, dragostea mea e rationala si bazata pe fapte...degeaba imi canti serenade si vii cu o duzina de trandafiri, daca gunoiul nu-i dus, vasele nu-s spalate si eu trebuie sa fac asta la 12 noaptea, venita dupa o zi de munca...degeaba imi spui ca ma iubesti la nebunie, daca atunci cand raman fara serviciu imi scoti ochii ca stau pe banii tai, chiar daca eu imi caut cu disperare de lucru...da, replica "la bine si la rau" la asta se refera...asta a fost al doilea tip de dragoste...
Si-a venit Mihu mic...si in noaptea cand l-am nascut, stateam si ma uitam la el si vorbeam cu taica-su... mai draga, da'nu trebuia sa simt si eu asa o strafulgerare, un foc de artificii, un cutremur ceva...oare nu-mi iubesc copilul? nu de alta, da esti bombardat de povestiri de genul ca in prima clipa cand l-ai vazut etc etc...si te simti vinovat si defect,..tu de ce nu? si Kerekesu', sfatos si intelept ca intotdeauna imi spune: ce simtim noi acum e in primul rand responsabilitate...sigur ca-l iubim, doar ca nu suntem melodramatici cu asta...n-avem nevoie de focuri de artificii ca sa-i schimbam chilotii si sa-i dam mancare si sa-l luam in brate...si mare dreptate avea...dupa cateva zile, ma uitam la el si mi-era clar ca-l iubesc, dar mai presus de asta, ca sunt responsabila pentru el..cum altcumva te-ai trezi din 2 in 2 ore si te-ai chinui tu pe  tine in moduri pe care nu ti le-ai imaginat vreodata, daca nu ai iubi fiinta pentru care faci lucrurile astea?si pe deasupra sa gasesti puterea sa te mai si bucuri de asta...da, asta e iubirea de mama...te pui pe tine undeva mai jos si pe primul, al doilea, al treilea loc vine el...botzul de om pe care l-ai nascut...si te simti responsabila pana in maduva oaselor...si iar ajung la aceeasi concluzie...dragostea adevarata e aia responsabila, aia in care iubesti cu fapta, nu cu vorba..catodata e infricosator cand iti dai seama ca o fiinta umana depinde de tine pentru orice, dar in acelasi timp, e maret...iti da aripi, iti da puterea sa faci tot ce e necesar, nu pentru ca e obligatia ta, ci pentru ca il iubesti si vrei sa faci tot ce poti pentru el..si vei continua sa faci asta si cand va fi creste si chiar si cand va fi adult...pentru ca mama esti cat traiesti...si cand va avea 40 ani, tot mama lui vei fi...si tot vei pune nevoile lui in fata nevoilor tale..si-l vei iubi cum te vei pricepe tu mai bine, vei gresi si vei regreta greselile, vei invata din ele, vei face tot ce-ti sta in putinta ca viata lui sa fie mai usoara si mai lina...vei suferi ca un caine cand nu vei putea sa intervii tu sa-i rezolvi problemele, cand se va stropsi la tine ca e mare si sa-l lasi in pace ca stie el mai bine, vei putea sa-i dai cei mult un sfat cand vei considera ca greseste...si il vei iubi ...in momentele cand nu va "merita" sa fie iubit, cand iti va pune nervii la incercare, cand va avea cel mai urat comportament, atunci il vei iubi cel mai mult, pentru ca atunci va avea nevoie...si asta, parerea mea, e dragostea adevarata si responsabila...la bine si la rau, dar mai ales la rau, se alege dragostea cu fapta de dragostea cu vorba...

Cum a venit Mihu mic

Da, eram datoare cu o povestire a nasterii lui Mihu mic..si uitasem de asta...mi-am amintit doar fiindca mi-a crapat laptopul de serviciu si am trecut pe al familiei...si acolo troneaza aceasta poza..

si toata lumea mi-a zis: ce fericita esti!!!
Sa va zic toata povestea...
Era joi pe 16 ianuarie...m-am dus eu sa ma fac albastra...la coafor, cat stateam la scafa, am simtit niste contractii, mai zdravene decat ce experimentasem pana atunci...ajung acasa si ii zic lui Kerekes...hai sa mai aruncam 65 de lei pe-o monitorizare ca mi se pare ceva...ce? nush...da mi se pare ceva...mai facusem cateva monitorizari pana atunci la Medicover, de aia stiam tariful...omul meu, linistit...hai...da' sa papa si gura noastra ceva inainte...stiti ca atunci a poftit la cartofi prajiti, nu? am papat noi linistiti, ne-am urcat in fluturasul nostru albastru si hai, ca bagajul oricum era in masina deja...faceam 39 saptamani..
Ajungem, ne hlizeam pe acolo...facem monitorizare...si o aud pe doctora sunand la doctorita mea si zicandu-i ca ea cheama inapoi echipa de operatie ca "nu are tupeul sa ne lase pana dimineata asa"...oamenii din echipa de-abia plecasera si daca s-ar fi putut amana, probabil asa ar fi facut ...Mihut avea bataile inimii incetinite pentru ca, dupa cum s-a dovedit ulterior isi pusese cordonul de gat si se strangula incet si sigur cu el...nici nu s-a mai discutat de nastere naturala etc...direct la sala de operatie cu noi...
Si facem anestezie...subsemnata are fix discul ala deplasat la coloana, deci au cautat unde altundeva sa bage cateterul...asta e amintirea cea mai crunta...momentul cand a intrat acul si mi s-a facut rau...m-au lasat sa revin, anestezista zicea ca daca nu se poate asa imi face celalalt tip , eu ma uitam la doctorita mea si o intrebam ce sa fac, noroc cu ea, ca m-am linistit si s-a putut face...dupa aia n-am mai simtit nimic...Kerekes imi povestea ca le "zburau manutzele" pe acolo cu o viteza uimitoare...ca sa va lamuresc, doctorita mea are un metru si o scama si ar putea trece cu succes drept adolescenta, dar e una din cele mai profi persoane pe care le-am cunoscut vreodata...la cateva minute, fi-miu a iesit...protestand, evident, ca doar era fi-su ma-sii...asta tin minte ca prin vis asa, ca de la anestezie parca eram putin in ceata...cele mai vibrante si clare amintiri ale mele din noaptea aia sunt:
1. mi l-au pus pe Mihut la piept si atunci am realizat cat de mic era...imi incapea in spatiul dintre san si gat...era mic, moale si cald si a tacut instant cand s-a lipit de mine...eu nu-l puteam vedea bine ca nu puteam suci capul suficient si m-am multumit sa-l simt, sa-l miros...
Tin minte tot ca prin ceata ca ma coseau, am simtit miros de ars, glumeam cu doctora ca sa faca un goblenas acolo daca tot coase...o floricica ceva...si m-a pocnit un frig si un clantanit de n-am mai stiut de mine...soc termic au zis...pe urma am aflat ca am sangerat ca porcul de Craciun din cauza unor nebanuite probleme de coagulare...intr-un final m-au dus in salon...si acolo e cea de-a doua amintire clara:
2.m-au dus cu patul in rezerva si acolo erau ei...tati cu puiul lui mic in brate...ce mic era la mine in brate, inchipuiti-va ce mic parea la ta-su in brate...nu plangea, nu zicea nimic, doar statea lipit...i-am zis lui tati sa-si dea jos tricoul si sa-l lipeasca de piele...a parut mai multumit...
Zilele urmatoare au trecut iar ca prin ceata intre calmante, incercari de alaptare, somnuri scurte, invatatul cum sa avem grija de Mihut...tati a fost cu noi acolo, dormind chinuit pe patul de insotitor (tre sa le fac un mail celor de la Medicover despre asta)...toata lumea s-a mirat ca l-am vrut tot timpul pe Mihut cu noi in camera...problema era ca eu nu prea paream sa-mi revin...cu toate calmantele, aveam dureri foarte mari, oriunde aveam o intepatura sau branula eu am avut vanatai imense, nu mai vorbesc de taietura...mi-a fost infernal de greu sa ma dau jos din pat, cu alte cuvinte corpul meu m-a tradat cum nici in cele mai negre cosmaruri n-as fi crezut...noroc de tati, care m-a ajutat/inteles/suportat...ca nu-s cea mai flower power persoana cand sunt pusa in situatii de genul...:D
Si undeva a doua zi, am facut poza asta...sunt sigura ca eram fericita...copilasul meu venise...dar la fel de sigura eram si destul de plina de calmante :D
Morala povestii:
 - intotdeauna sa ai incredere in instinctele tale cand esti gravida/mama...sunt infailibile...dupa cum se poate intelege de mai sus, a existat riscul real ca Mihut sa nu mai fie ok...s-a evitat cu succes pentru ca eu am vrut sa fiu sigura ca e totul ok, chiar daca ma costa 65 lei
 - cezariana e mana lui Dumnezeu in caz de urgenta...nu, nu o recomand nimanui doar asa...eu mi-am revenit foarte greu dupa ea, mi-a luat luni de zile sa revin cat de cat la viteza/tonusul(de miscare, nu va ganditi la burti lasate - alea sunt irelevante)...in spital mi-era greu sa-i tin capusorul lui Mihu mic in palma...si el avea 2.5 kg...deci va dati seama cata slabiciunea am avut...dar in cazuri cum am fost noi, cred cu tarie ca a facut diferenta intre viata si altceva...mi-ar fi placut sa il pot naste natural, dar nu a fost sa fie...important e ca el a fost bine..
Pe 20 ianuarie, ne-am incarcat in fluturas cu totii si am plecat acasa...ne uitam la Mihut si nu ne venea sa credem ca e al nostru si ca chiar il ducem acasa la noi sa ne incepem viata in trei...bine, cinci...sase cu buni :D

Asa arata Mihu la primul lui drum cu masina inspre casa...

Mihu mic si diversificarea

Alerta: articol cu treaba nr 1 si nr 2 de bebelusi..persoanele sensibile le rog sa se abtina din a citi ....
Am ajuns la 6 luni...nu stiu cand au trecut...si de o chestie am reusit sa ma tin...Mihu mic sa fie diversficat la 6 luni...am auzit tot felul de variante...ca la cei cu lapte praf stomacul e pregatit de diversificare la 4 luni, ca oricum se ingrasa de la laptele praf ca tind sa manance mai mult (???? Mihu manca putinel la o masa cred  si fata de cei alaptati) si ca legumele ii mai slabesc...nu e cazul, copilul meu are la 6 luni 70 cm si 7.45 kilograme si e pe stilul suplu...asa e el...asa e genetica lui...mananca, uda scutece, e activ, face tot ce ar trebui sa faca la varsta asta...cu nr 2 stam mai prost, ca el e constipat de felul lui...speram sa se rezolve cu diversificarea...
Sa revin...din ce am citit sunt anumite conditii care trebuie indeplinite pentru a diversfica copilul(asta daca nu sunt conditii speciale, cunosc caz in care varsa tot laptele din cauza de reflux si s-a diversificat  mai devreme ca sa se poata dezvolta totusi..)...printre ele fiind: a sta in fund...nu ore, ca noi, nu ma intelegeti gresit...da voi puteti inghiti culcati pe spate???adica altceva decat lichide..ca fi-miu suge lapte din biberon bine mersi rabatat prin spate si in somn cel mai bine..:D
Si-am inceput cu bucati...autodiversficare...molfait scuipat, molfait scuipat...bine bine, da ideea era sa i inghita ceva...a doua zi, am ncercat cu piure...pastarnac, patrunjel, morcov...placuuuut, papat, vanat lingurita cu manutze si gurita...concluzia mea dupa o sapt aprox de diversificare...piticii trebuie sa priceapa mai intai ce vrem noi de la ei...adica care-i treaba cu linguritza, cu castronelul, cu deschisul gurii cand vine lingurita etc....
Apoi, am tot citit reguli de diversificare...ca in prima zi o lingurita, a doua doua etc...pey fi-miu daca ii luam castronelul din fata incepea sa urle...deci mai vroia...
Dupa primele 2 zile cu piure mai lichid, i l-am facut mai solid...surpriza...papa bine in continuare, dar da cere apa si in timpul mesei si dupa...
Nevoita de imprejurari (adica constipatie de la morcov fiert) am introdus aproape imediat si fructe la masa de dimi...piersica mai intai, apoi pruna...pruna nu si-a facut efectul pana n-am scos morcovul fiert...dar ii plac fructele si le papa tare bine...si seamana cu ta-su iar...dupa fructe i se face foame si papa un bibe intreg de lapte...iar am incalcat regulile care zic ca dupa masa de fructe nu ai voie nu stiu cate ore sa-i dai lapte...doar nu era sa-l las sa urle de foame...
Azi i-am introdus cartof dulce care place majoritatii...surpriza! lui nu-i place...mai incercam maine cu ardei rosu in loc de cartof dulce, ca ardeiul galben i s-a parut amar...
Aaa, si la absolut orice s-a strambat mai intai, ca era gust nou...dar apoi a papat...revenim cu updateuri..pofta buna!!!

Somnul lui Mihu mic

Tot aud incoace si incolo de somnul copiilor...unii adorm la san, unii in patut, unii cu caruselul, altii in brate, fiecare cum poate si cum le da mana parintilor...asa ca am zis sa scriu ceva si pe tema asta...
Mihu mic adormea ziua in leganus (avem unul care merge pana la 18 kile numai ca zilele astea Mihu mic vrea sa evadeze din el, chiar daca e legat cu centura si ne e frica sa nu se rastoarne cu totul, deci nicsam momentan) ...zic ziua, pentru ca atunci cand el era Mihu si mai mic, ne petreceam ziua in sufragerie, el in leganus, in brate etc, dar adormea si dormea dus in leganus...il mai puneam pe picioarele mele, cu capusorul inspre genunchi si cu funduletul la burta mea si sprijineam picioarele pe partea de jos a masutei de cafea ca sa stea practic cu partea de sus mai ridicata...si ne jucam asa, eu mai batzaiam din picioare si o data ma trezeam ca doarme :D...bine, atunci dormea mult mai mult...ori il lasam sa doarma asa, ori il puneam in leganus...foarte bun leganusul, s-a dormit exceptional in el...seara, ne mutam in dormitor si ne culcuseam acolo...mai cu un leganat in brate, mai la san etc, adormea si-l puneam in patut la inceput, apoi in patul nostru (da, patutul are deja un alt proprietar ca devenise depozit)
De pe la 3 luni, somnurile lui Mihu mic au inceput sa se intample numai in dormitor pentru ca a devenit mai sensibil la zgomote...de unde inainte dormea in sufragerie cu televizorul mergand, noi vorbind normal etc, acum tresarea la orice zgomot....asa ca atunci cand era rost de nani, jap cu el in pat...mai leganat mai etc...
Si a venit slingul....stiti ca la noi e mare iubire cu slingul...de ce? pey am descoperit ca Mihu adormea repede, trainic si linistit in sling...slingu-i mama somnurilor lui Mihu....de fapt e mama linistii lui Mihu, pentru ca se pare ca Mihu nu prea reuseste sa se linisteasca de unul singurel suficient incat sa adoarma...daca-l lasi in pat, misuna hotarat in toate directiile si se enerveaza ca nu adoarme asa...da, stiu, e funny :D dar el are multe de facut...smotoceste toate jucariile, le cearta, misuna mai departe, si nu intelege de ce n-adoarme!!!! si evident, devine prea obosit sa mai adoarma...cerc vicios...aici intervine slingul...se ia pruncul, se baga in sling...acolo nu prea mai are incotro sa misune...se ingana ceva un cantecel...Mihu mic e fascinat ...si se uita in jur...lucruri noi nu prea sunt asa ca se plictiseste si da!!!!! se linisteste...si atunci, iar evident, reuseste sa si adoarma...
Nu ma intelegeti gresit...mai da eroare din cand in cand si din greseala adoarme singur cu cate o jucarie...m-am si speriat intr-o dimineata cand se juca linistit in pat si pana m-am dus eu sa intind niste rufe si am venit inapoi, era lat in mijlocul patului si jucaria la subrat...l-am verificat sa respire..dar in general, copilul meu nu poseda aceasta abilitate de a adormi fara asistenta...buni ii pune caruselul si-l tine in brate, sau il plimba si ea in sling...
Wrapul nou se pare ca e dat si el cu praf de somn...somn linistit, cu balutele aferente...:D
Dar am auzit de copii care se linistesc singurei si adorm cu o jucarica in brate...fericiti parinti! sau se discuta cu vreun desen de pe perete sau cu caruselul pana adorm...iar fericiti parinti!
Cum n-am de gand sa practic CIO vreodata cu Mihu, pentru simplul fapt ca somnul e o nevoie de baza si eu sunt datoare sa ii indeplinesc nevoile cat de bine pot, nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu ca exista slingurile si wrapurile, internetului si Vandei ca am aflat de ele, Csillei ca ne-a trimis slingul mac si cred ca urmeaza la lista de multumiri aia de la Girasol de la care am wrapul si mama finutului care si-a batut capul sa mi-l comande si sa mi-l trimita...
Deci daca posedati vreun copil prea ocupat sa descopere lumea ca sa mai aiba timp si chef de somn si prea batzait sa poate sa adoarma singur, va sugerez sa va cumparati carpe...va vor scoate din belea si va vor face viata mai usoara...
Si carcotasilor care vor opina ca s-a invata asa si de aia nu mai adoarme altfel, le spun ca eu prefer asa decat sa fac kilometri in miez de noapte cu masina prin Bucuresti ca sa-mi doarma pruncul un somn...face ma-sa un kilometru(nici macar) pe holul casei dus-intors si gata...cheltuieli minime, satisfactie garantata..:D

De unde a venit Mihu mic

nu, nu va dau detalii anatomice, sunt sigura ca aveti idee cum se fac copiii...
Mihu mic era in plan de cand...nici nu mai stiu de cand...de mica am stiut ca vreau copii...personal mi se pare ca daca nu ai copii, ai cam trait degeaba...in afara de cazurile (stiu personal din astea) in care ai boli genetice pe care nu vrei sa le dai mai departe...da asta e doar parerea mea...iarasi personal, mi se pare ca am ceva gene care ar merge date mai departe in epoca asta...zic in epoca asta, pentru ca la cat de chioara m-a facut mama mea, in era preistorica n-as fi supravietuit prea mult...deh, ca sa fugi de leu/urs, trebuie sa-l mai vezi si venind..de mai departe decat 5 metri...zic eu asa, ca talentul meu cu cifrele si abstractizarea sunt chestii bune la casa omului in zilele noastre...
Sa revenim...stiam ca voi vrea copii...bine, voiam doi, acu s-a schimbat planul...la un moment dat, satula de pupat broaste care nu se transformau in printi, vorbeam cu prietenul meu cel mai bun, Andrei (toata lumea era nelamurita cu noi...cum se poate domne, sa fi astia numai prieteni??? da, chiar asa si eram)care si el era cam dezamagit de damzelele intalnite...ce pana mea ne facem noi? ca eu vreau famelie, copii etc...si-am copt noi planul minune...daca nu gasim cu cine pana la 30 ani ii facem noi doi...cum? nu prea ne-am dus cu gandul pana acolo, avand in vedere ca niciodata n-a fost farama de romantza la noi...da noi aveam un plan, mai conta ? :P Ulterior eu am cunoscut-o pe Natasha...si cu un feeling care mi s-a intamplat doar de doua ori in viata, l-am batut la cap cu ea pe Andrei si pe ea la cap cu el...rezultatul? il cheama Andrei junior si face 3 anisori in decembrie anul asta...sunt o familie frumoasa si mi-e drag de ei...
Si uite-asa se duse planul...da nici nu mi-am batut capul...ca uitasem de el.. :D intre timp pe frontul de vest, apare Kerekesu'...la inceput eram cei 3 muschetari...adica eu cu cei doi vecini...cu Lampa Floricelul (asa se prezenta el) am facut cunostinta mai intai ca el era mai sociabil si mai mult prin camera ca nu lucra in delegatii...Kerekesu' nu e chiar asa sociabil ca Lampa...dar in ceva timp unde era unul, erau si ceilalti doi...mi-a placut de Kerekesu' la nivel calitativ de atunci...om de baza, era in grupul lui ala de zicea hau si toata lumea era de acord...nu de alta, da avea dreptate mai mereu si nu zicea des hau, doar in momentele cheie...era fixerul ca sa zic asa...cam ca mine in grupul meu, ala de punea lucrurile in miscare, le rezolva si-i lua si pe ailalati dupa el...respect total din partea mea...ceea ce-i cam rar...si uite-asa ne ducem toti 3 de manuta la ziua unei prietene, care se uita la el extaziata si zice: vaaaaai, dar ce oki frumosi are baiatul asta!!! nu cu alte intentii ca el saracul, n-avea casa si Mertzan cum ii cauta ea...si atunci m-am uitat si eu la el si l-am vazut cu adevarat...ca stiu eu, ca dupa o vreme raman respectul si stima si intelegerea, dar e musai sa fie si acel ceva la inceput...
pey, oki frumosi avea, om de baza era, cand m-am mai trezit si ca dupa 2-3 luni, facusem pasul final!!! nu, nu ma maritasem inca cu el...aveam banii la comun...cine ma cunoaste, stie ce inseamna asta...eu am muncit pe branci pentru fiecare banut toata viata mea, iar a avea incredere intr-un om la stilul sa avem banii la comun era mai lamuritor decat Da-ul ala de la primarie...si uite-asa am gasit eu omul cu care chiar sa vreau sa-l am pe Mihu mic...7 ani si 2 case mai tarziu, a venit Mihu mic..e o combinatie letala intre aspectul lui tasu (inclusiv okii aia frumosi) si comportamentul ma-sii...restul, o sa fie special si deosebit si complet al lui...