Imbratiseaza lumea cu Pufu Shop

La inceput am zis ca nu o sa scriu acest articol si ca las pe altii. De ce? Pentru ca Oamenii din spatele Pufu Shop au inceput prin a fi vanzatorii unor produse dragi mie si mi-au devenit apoi prieteni. Prin prisma acestei prietenii, am considerat ca nu ar fi fost ok sa ma inscriu la concurs. Dar gandindu-ma mai bine, le-as fi refuzat lor recunoasterea pe care o merita din partea mea. Asa ca scriu acest articol in ultima zi a concursului si va rog sa nu dati like la el, doar sa il cititi si daca doriti sa il distribuiti mai departe.
Mihu mic a fost purtat din a opta lui zi de viata intr-un wrap elastic. Era asa mic, cum poate fi numai un copil care a trecut la milimetru pe langa dismaturitate (dismaturii sunt cei nascuti la termen dar cu greutate sub 2.5 kg sau cu incapacitatea de a respira etc). era asa mic ca a trebuit sa cautam cum anume il punem in wrap si am decis sa impaturim in doua pe lungime wrapul elastic si sa-l bagam in acel buzunar format. Nu am mai gasit linkul la tutorialul de pe youtube sa vi-l pun si voua aici, dar atunci am avut noroc. Cand a crescut mai marisor, ne-am dorit un SSC. era clar ca minunatul nostru carut 3 in 1 nu mai reprezenta ce aveam nevoie.
Si uite-asa se duce subsemnata pe la Babyexpo si da de Pufa sefa. Si-i explica Pufa cum e cu Boba aia minunata cu canguri, adica asta.
Mai nene, si Boba asta a fost cu noi peste tot. Si la mare si la munte, si prin oras si printre blocuri. Dormea Mihut in Boba ceva lucru rar. Trecea ambulanta cu toate sirenele pornite, mugind pe Calea Rahovei de incepeau instant sa urle toti copiii din carucioare. Mihu dormea cu spume in Boba.

Cand la un moment dat, taica-su a avut o idee cum ca sa-l punem in carut sa mergem si noi la o bere "ca oamenii", adica cum ii vedeam noi pe majoritatea (ca ne era si noua dor de o bere bauta in tihna la terasa), ne-a tras pustiul o privire de ne-a linistit si dupa vreo 15 min de foiala in carut, am venit in formatie completa pana la masina, unde am lasat carutul si ne-am plimbat cum era normal la noi, cu Mihu in Boba si noi cu berile in mana. A dormit Mihu aproximativ 3 ore atunci si noi am povestit cate in luna si in stele, batand in lung si-n lat cartierul. Nu ca nu am fi putut sta si la terasa cu el in Boba, bineinteles ca puteam, dar ne-am lamurit ca nu prea suntem noi asa. Si de ce sa ne straduim sa fim ca altii cand putem sa fim ca noi?
S-a dormit cu orele in Boba la mare, tasu mergand prin valuri si Mihu sforaind incetisor (avem si o inregistrare in acest sens).
S-a plimbat Mihu, deja mai marisor, treaz in spatele mama-sii ca sa poata vedea tot spectacolul minunat care e lumea asta mare si frumoasa, am facut si un filmulet de prezentare a Bobutei, pe care il puteti viziona aici
Si Boba a fost iubirea noastra pana ne-am dus iar intr-o zi pe la Pufu Shop si am testat o Tula Toddler. Mihut fiind genul de copil cu picioare lungi cat o zi de post, noi am trecut la sistem de toddler la 1 an si o luna. Ne-am indragostit de Tula si culorile ei minunate, de rachetele haioase. Spatele lui mami o iubeste pentru ca, fiind sistem toddler, e creata sa sustina si mai bine greutatea unui copil mai marisor. Mihu o iubeste pentru ca are panoul inalt si se poate si ascunde in ea cand nu are chef de lumea inconjuratoare, dar poate scoate si manutele pe afara cand doreste. Mai nou, se cere: "a Tu'a". In special la taica-su, ca deh, el a fost mai des plecat de acasa si simte nevoia sa se reconecteze cu el mai des. Si o fac, cu ajutorul Tulei cu rachete.

Cumva, toate povestirile noastre din ultimul an si 9 luni includ si cate un sistem de purtare. Pentru ca bordurile din minunatul nostru oras fac destul de grea deplasarea cu carut, pentru ca eu am facut cezariana de urgenta si doar cadrul carutului avea 7 kile, pe cand Mihu avea doar 2.5, pentru ca, pentru ca...si fara astea tot am fi preferat sa-l purtam pentru ca sentimentul pe care il ai tinandu-ti copilul in brate nu se poate descrie, se poate doar simti. E al tau, in bratele tale, si tu esti a lui. Doua persoane alcatuind un tot. Sa il simti cum adoarme la pieptul tau si cum respira incetisor , sa il ai tot timpul in distanta de un pupic, sa ii vezi fata si ochisorii curiosi tot timpul, lucrurile astea sunt magice si trebuie traite atunci si acolo pentru ca timpul zboara si ei cresc si vor pe jos, vor sa alerge, sa descopere. Si atunci te uiti la Tula ta cu rachete cu dor si jale si o tot agati de tine ca poate-poate. Iar in momentul cand iti spune: "'a Tu'a" nu stii cum sa il iei mai repede in sistem ca sa te mai bucuri de mirosul lui, sa-l pupacesti si sa iti mai faci o amintire, chiar daca sta acolo doar pana acasa. Pentru ca perioada in care Mihu a fost purtat a fost una nemaipomenit de frumoasa, dovada stau sutele de poze facute de noi, si o sa ne amintim intotdeauna cu drag cum a crescut copilul nostruin bratele noastre si uite ca nu e rasfatat si dependent de noi, ci, din contra, e independent, explorator, iute de picior. Dar cel mai important e sigur pe el si pe noi, acesta fiind motivul pentru care atunci cand ceva il frustreaza/necajeste se cere "'a Tu'a". Acolo e oaza lui de liniste si de siguranta, acolo nimic rau nu i se poate intampla, acolo este bula lui de fericire. As vrea si eu sa mai am o bula din asta, vi nu? Haideti sa le creem copiilor nostri bula lor de siguranta si fericire, unde isi pot incarca bateriile si apoi sa plece inapoi la descoperirea lumii mari si frumoase in care traim.