Bucuriile mici ale vietii

In toamna lui 2013 mi-am facut rost de niste cizme de cauciuc faine cu un imprimeu frumos. Mi-am dorit cizme de cauciuc de mult, dar tot nu ajungeam sa imi iau, nu gaseam un imprimeu frumos. Si astea au picat asa, la botul calului cum ar veni.
Eram gravida cu Mihu. Si tzopaiam eu fericita prin toate baltile cu ele, visand cum o sa tzopaim in doi peste ceva timp. Nu mai conta nici ca nu reuseam sa mi le dau jos din cauza de burta si trebuia sa astept sa vina mama sau Sorin acasa sa ma descalte. N-as fi avut vreo problema majora sa ma culc incaltata cu ele, asa de mult imi placeau.
Cizmele vietii mele s-au dovedit foarte utile si toamna urmatoare cand ma plimbam cu Mihu purtat in Boba si nu trebuia sa fac slalom printre balti.
Ei, dar anul asta...... Anul asta am fost la un garage sale unde am gasit cele mai minunate cizmulite mici de cauciuc cu Pocoyo (am aflat si eu cu ocazia asta cine e Pocoyo).
Si de atunci, and ajung acasa, iau Mihut si il imbrac corespunzator, il chem sa ii dau "cimele" cum zice el si plecam afara. Chit ca ploua,chit ca e doar ud pe jos noi suntem afara, spre stupefactia vecinilor si a cartierului. Cateodata si a mea, cand ma tine 2 ore afara pe ploaie marunta si "briza" de toamna.
Coboram scarile de la intrarea din bloc si Maria Sa comanda: 'A Mega! Painea!
Bine, Mihu, mergem la Mega sa luam paine! ii place lui o bagheta mica cu multicereale..
Plescaim fericiti prin toate baltile pana la Mega. Ca le vanam. Baltile, adica.
 - Uite. Mihu, una mai mare, hai s-o testam! Si Mihu tropaie maruntel pana la ea, face pleosc, pleosc (am grija sa nu fie lume prin preajma sa nu stropim pe cineva), chiuie fericit si cere : Mana!.Ii dau mana si plecam mai departe fericiti pleoscaind in treaba noastra.
Intram la Mega si luam painea respectiva si ce mai avem nevoie si mergem la casa. In ultima vreme ii dau si banii sa plateasca si ii pune regulamentar in fata vanzatoarei. Multumim si plecam. Ocazional mai zice si el "Me'si!"
Dupa aceea ma ia iar de mana si tropaim prin balti pana la magazinul de sibieni unde cere el: "Baaazaaa!". E o telemea de vaca foarte putin sarata. Proprietarii au o fetita mai mica cu o luna decat el, deci le e foarte simpatic prin extensie. Acolo nu mai plateste el, ca e vitrina prea inalta. Si iesim, el molfaind branza si paine, mai stam in intersectie la Sebastian admirand pe rand camioane, tramvaie, autobuze, masini de diverse culori. Apoi ori mergem in parc, ori ne mai plimbam pe strada sa mai vanam niste balti.
Si sarind cu el in balti, ma simt si eu din nou copil. Un copil fericit ca sare in balti!