34

Azi am inima mare cat televizorul. Sa va zic de ce..

Acu vreo 34 de ani, o femeie anume, draga mie pana la cer si inapoi, se ducea la spital sa mai devina mama o data…toata lumea zicea ca inca un baiat..ea stia..stia ca e fata..a facut glume si dom doctor cand a scos pruncul, ca el vede surubelul..femeia, nu si nu, ca ea are o fetita..si avea..

34 de ani mai tarziu, fetita respectiva face ochi la 7 fara 20 cu urechile pline de : ‘apte!’apte! si o ia agale pana in bucatarie dupa pruncul ei propriu si personal, ala pe care l-a stiut ca e baiat de cand si-a dat seama ca o sa vina..se mai trezise o data pe la 1 si ceva..pruncul e in plin puseu de dezvoltare mentala si ii mananca si urechile zilele astea…si cum bananaia ea pe hol in urma pruncului sprintar, si-a dat seama ca mai frumos cadou ca asta de ziua ei, nici nu o sa primeasca vreodata: prima fiinta pe care o vede sa fie pruncul ei zambaret si fericit care s-a intors din usa bucatariei sa emita un Mamaaaa! plin de drag si bucurie…pai ce poate fi mai frumos de atat? Va zic tot eu..a doua fiinta pe care o vezi sa fie omul ala drag care-ti zambeste chior de somn din usa baii pe care tocmai a deschis-o fi-su care clincane fericit: Tatiiiii!Tatiii!

O cafea si un imbracat mai tarziu, apare pe usa femeia anume de care v-am povestit ..pruncul entuziasmat o vede: Muniiii!

Ce sa mai zic? Sunt obosita, am cearcane pana in barba si cateodata imi vine sa zac ignorand orice, dar asa fericita si implinita cum n-am fost niciodata…si inchei cu doua cuvinte noi pe ziua de azi, care fac sa merite toate trezirile de peste noapte:

Ba’ena! Zeb’a!