Semnalul ......sufletului

Acu cateva seri, pe la 8, pun eu tzara la cale telefonic cu mama. Bine, doar ce plecase de la noi pe la 5, dar bineinteles ca tot mai aveam de vorbit una-alta..ca sa ia niste chestii dimineata cand vine la noi etc..Buuuuun, inchidem, imi vad de treaba, hranit Mihut, spalat Mihut, papat si noi , rutina de seara. Eram deja in pijamale cand ma anunta Kerekesu' din dormitorul mare unde aveam pus telefonul la incarcat (din cauza de Mihut care cotrobaie peste tot , trage de toate si le molfaie cu mult entuziasm si cu si mai multe balutze) : vezi ca a sunat mama! zic: nu, am vorbit cu ea mai devreme. Nu, draga, e un apel pierdut.. Ma uit, apel la 9. Hmmm...Kerekesu gaseste si pe telefonul lui apel tot la 9. La fel si pe telefonul cumnatei care rezideaza temporar la noi. O sun inapoi si intepenesc: telefonul inchis! Ca sa va explic, mama are un telefon oldies, but goldies, al carui mare atu e ca tine bateria mult mai mult decat a smartfoanelor noastre si nu pierde semnalul nici in varful muntelui. Niciodata nu are telefonul inchis!
Intru in fibrilatii, iau la masurat sufrageria cu pasi repezi, mai sun o data...tot inchis...vorbesc cu Kerekesu' si concluzionam ca ma duc pana la ea...nu stiu cand m-am imbracat, am coborat, am luat-o printre blocuri cu masina pash-pash (bausem o bere), zic printre dinti de toate cele sfinte, ca iar nu gasesc loc sa parchez la bloc la ea...las masina cumva pe o juma' de bordura si urc...aveam cheile de la interfon si de la ea de la usa...dar mai intai sun si eu...o data, de doua ori, de trei ori..nimic.. ma ia cu fiori pe spate...bag cheia in usa..atunci o aud pe partea cealalta cum deschide usa....apare in usa, nedumerita, si ea in pijamale, si ma intreaba : s-a intamplat ceva? draga de ea, se speriase ca s-a intamplat ceva la noi..
O iau la "rost" ca am sunat la usa si nu raspunde, la care ea, inocenta: pai cine sa ma caute pe mine, mama, la ora asta? nici nu vin la usa sa vad cine e, daca nu bagai cheia in usa, nu veneam sa ma uit....
Mama, ai sunat pe toate telefoanele si acum ai telefonul inchis..Nu, mama, e deschis..se duce in camera si vine cu el.. era deschis!!!!!!!!!!!! sun din nou pe numarul ei, acum suna..nici apeluri pierdute n-avea... acu ca m-am lamurit..: Mama, dar de ce ai sunat asa? Pey voiam sa te intreb daca sa iau si paine maine dimineata cand vin... :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
O las si plec acasa, ma urc in masina si incep sa rad ca proasta de una singura (probabil din cauza stresului acumulat) : voia sa ma intrebe daca sa ia si paine...si ce-a iesit!!!!!!!

Valentinul meu

In mod normal, urasc sarbatoarea asta...importata, exagerata, inflamata, brusc ii apuca pe toti iubirea..da, aia care se ignora/injura tot anul...se spurca ca la usa cortului, se bat, se cearta, traumatizeaza vecinii, copiii si catzeii din  dotare cu urletele si cuvintele lor...brusc, aia sunt numai lapte si miere, cumpara plusharii rosii, la alegere ori ursuleti ori inimioare...dau cu banul zdravan ca sa-i creada jumatatea ca chiar o iubesc....artficial, fatzarnic..am mentionat exagerat? mda, nici cu Dragobetele n-am o relatie mai buna, dar na, eu sunt femeia-barbat, adica: eu stiu ca ma iubesti cand mi-o demonstrezi, respectiv, duci un  gunoi, nu spargi toti banii pe bautura si fufe, petreci timp cu mine si copilul...tot anul , nu doar intr-o zi anume, dar asta sunt eu...
Pentru motivele de mai sus, Valentinul asta american nu ma prea misca/pisca...
Anul asta insa, a picat intr-o sambata si mi-am petrecut toata ziua (aproximativ, fara o ora cat am dat o fuga la Afi sa-i recuperez niste scutece si niste merinoase) cu barbatzelul din dotare...ala care poarta inca scutece si merinoase...o zi frumoasa, cu soare, cu prieteni (am facut niste shopping pe la Pufi, am probat o Tula de care m-am indragostit - ironic, nu?)

Principalul e ca toata ziua am petrecut-o cu omuletul meu mic...am dansat amandoi, el in Boba in spatele meu pe orice melodie am vrut de la tv, ne-am alergat cu o jucarie impingareata prin casa spre bucuria lui manifestata prin tzipete strasnice..asa Valentin fain n-am avut de cand ma stiu...da, vine si Kereksu' acasa mai incolo de la un curs si sigur se face si mai faina ziua asta..
Sa fiti iubiti si sa aveti o zi cel putin la fel de faina ca a mea!

Mihu mic si freza mama-sii

Cand Mihut are zile/nopti agitate, freza mama-sii se conformeaza si ea…au o relatie directa cele doua…de cele mai multe ori, nu-I ceva extraordinar de grav, dar cateodata…

Joi de exemplu, se trezeste ma-sa lui Mihu mic cu un avant cat un epsilon bine ales, adica tinzand spre 0..reusesc sa-mi fac dus si sa-mi spal freza si ma duc s-o si usuc, trebuia sa fiu nitzel prezentabila, ca aveam vizita de la un client la birou. Buuuun, si uite-ma pe mine in halat de baie, asezata oarecum comod pe patul din dormitorul mare cu vedere in oglinda de la dulap cu foenul in freza…mi-era un somn de m-as fi intins pe parchet numai sa mai dorm 5 minute..si ma gandesc: ia sa inchid eu ochii 5 secunde, cat usuc oarescum grosul frezei, ce poate sa se intample in 5 secunde? Ii deschid dupa ceea ce a parut 2 secunde si ii belesc mari si speriati: parul subsemnatei statea drept in sus!!!! Da, am acel par la care daca usuci radacina intr-o directie, poti sa dai si acatiste la biserica ca el nu se mai intoarce din drum…aham, am adormit cu foenul infipt drept in frunte..combinatia intre asta si parul scurt=dezastru…no, acu ce sa fac? Lucrez cu dezastrul..studiez gravitatea situatiei si ajung la o concluzie: am doua optiuni

1. freza a la Pink…o iubesc pe femeia aia, e intr-un mare fel..doar ca ea are fata rotunda si eu lunga..nu ca m-ar impiedica asta in mod normal, ca doar am avut si parul albastru..dar aveam o vizita de la un client
2. freza a la regretata Diana in anii 80..mda, asta parca ar merge..barem nu-I cu tzepi…zis si facut, bag foenul il dau pe tot peste cap, iese ceva aproximativ decent..incerc sa minimizeze efectul cu o rochie mai moderna si cercei..hmmm, tot pe acolo..asta e, sunt in criza de timp ca aud pruncul ca s-a trezit..

Vine mama: mama, dar… Da, stiu! Te cam imbatraneste, mama...ii expun optiunile, cand aude de par ridicat drept in sus si cu tepi, vad pe fata ei ca am luat decizia buna..plec spre job si ma rog sa trec neobservata.. vezi sa nu, ma iau colegii in primire ...barbatii, ca ei sunt carcotasii de top...dupa cateva mistouri, se minuneaza si fetele, mai cu moderatie asa, ca probabil toate femeile stiu ce-I aia ”bad hair day”..trec peste, trece ziua..coafura rezista si a doua zi (nu ca as fi bagat vreo spuma, fiativ etc in ea, doar am genul ala de par), totusi parca nu mai era chiar asa de ”inflamata”, arata mai normal nitzel...a venit week-endul si n-a mai contat, ca tasu lu’ copilul nu se lasa impresionat de o freza nasoala, iar copilului chiar ii place cand mama-sa are parul intr-o forma nedefinita ca o poate ciufuli linistit...

Deci aviz amatoarelor: 5 secunde in care inchizi ochii nu sunt niciodata doar 5 secunde, iar alese si prost in mijlocul unei operatiuni delicate sunt putin spre fatale. Sper sa nu-mi vina idei din astea cu atipeala si in mijlocul vreunei epilari sau pensari..

Progresele noastre

Avem momente cand totul e la fel cateva zile si momente cand face cate 2-3 chestii noi una dupa alta, de-ti fac ochii si creierii ca girofarul.

Dintre progresele noi la admirabila varsta de 1 an si o jumatate de luna:

-         La imbracat : ii bag manutza stanga mai intai in ce am eu acolo (ca dreapta e de obicei ocupata cu o jucarie/sticla/ceva), apoi ii spuneam sa mute jucaria in manutza cealalta. Cateodata i-o mutam eu si el saracul credea ca vreau sa i-o iau si sa vezi chiraiala pana se prindea ca de fapt doar o mut. Mai nou si-o muta singur, si da si manutza doi la imbracat. Tot mai nou colaboreaza si la bagat piciorusele si e foarte atent cand ii pun sosetele, cred ca o sa vina si etapa cu scosul/pusul lor. Nu stiu cat de curand o sa fie, dar prea studiaza fenomenul.

 -         Se urca singurel in learning tower. Nu prea stie sa se mai dea jos, ca ar trebui sa iasa cu spatele si asta          inca n-a invatat-o, dar suntem pe calea cea buna

 -         Aseara am observat ca apasa controlat cu degetelul pe cartea cu sunete din ferma. Si pe miel si pe pui si pe soricel. Muta degetelul sa testeze ce se mai aude si unde. A decis ca-I place mielul si a behait un timp la noi in casa.

 -         Pe langa faptul ca are o pasiune pentru usi, sa le batzaie inainte si inapoi cand sunt deschise, intr-o zi cand eram in bucatarie cu usa inchisa, s-a intins la clanta. Mda, inca nu ajunge, dar o sa fie interesant cand o sa se intample si asta.

 -         Pune jucarii pe masinuta antemergator si le plimba. El nu prea a stat calare pe ea, dar jucariile le plimba.

-         Identifica unele forme si vrea sa bage floricica de exemplu in lacasul ei din cub, dar inca nu are motricitatea mainii asa fina. Dar o duce exact unde trebuie. La fel si cercul si inimioara si steluta de pe borcanul cu biscuiti de la Fisher. Masinutele tot de la cub le baga deja unde vrea ca s-a prins ca daca le intoarce pe lung reuseste in orice gaura :D

-         Intelege destul de multe sa ma sperie nitzel: Mami, adu pinguinul mic..da, ala galben (care era pe jos langa inca unul verde) sa-l punem in pinguinul mare (o jucarie foarte faina de la matusa-sa). S-a dus si l-a adus. Eu il testam, dar se pare ca mia de dati in care ne-am uitat pe carticelele cu culori a folosit :D. Are colectia asta care se dovedeste foarte utila 

-         Recunoaste pisica, cainele si iepurele: la frigider avem magneti de lemn cu animale. Ii cer pisica miau, mi-o da. La caine il distrage putin peisajul, dar il vad ca se uita la el inainte sa plece sa fugareasca pisoiul(ala real, nu cel de pe frigider). La fel, iti da si iepurasul tzup-tzup. Stie cine e Oaki (broscuta de plus primita de la colega mea de munca)

-         Asociaza poze cu obiecte: avem o carticica cu jucariile lui bebe, din care am majoritatea jucariilor. Uite, mami, turnuletul!! Si-I arat turnul cu cercuri. Si pianul (si fac sunete ascendente ta-na-na-nam, gen melodia de inchidere deschidere a Windowsului7 ca asa canta pianul lui de jucarie) si i-l arat. Ei, numai trenulet n-aveam si l-am primit si pe asta. Uite si trenuletul, mami! Unde-I trenuletul tau? Se uita direct in biblioteca la el.Bun asa.

-         La masa, vrea sa bage el in gura. Iese o mizerie memorabila, dar el e happy si invata lucruri. Cand vrea sa faca asta, pot sa fac plecaciuni ca nu accepta sa-I dau cu lingurita sau sa-I dau eu bucatele in gurita. Si vrea din ce in ce mai des. Pana si ciorba o mancam asa. Ii pun pe masa componentele si atunci ma lasa sa-I dau zeama cu lingurita, in timp ce el prinde cu manuta lui si isi indeasa in gura cartofi, carne, mazare, etc.

-         Pe partea de deplasare, merge bine in casa descult sau cu sosete, ocoleste obstacolele, mai putin varfurile picioarelor noastre. Cand scapa din prosop sau dupa ce i-am pus scutecul o tuleste pe hol cu o viteza ce ma face sa cred ca nu mai e mult pana invata sa alerge :D. Se catara pe canapea : singur mai greu, ca-I la limita cu inaltimea, daca are ceva langa canapea pe care sa puna pasul e mai usor. Afara chitzaie daca il dau jos din sistem sau din carucior. Cred ca inca nu se simte in siguranta.

Cam astea ar fi de ultima ora. Imi dau seama ca la unele e inaintea varstei, la unele in urma (aia cu mancatul singurel unii o fac de mult). Le-a invatat cum le-a venit si lor randul si in ce ordine le-a descoperit.

Ai vostri ce mai fac?

Mihu mic chitros sau ma-sa nerezonabila?

Mihu mic creste (mai repede decat estimez/imi convine mie) si ma surprinde...zilele trecute ne-au vizitat Cipica cu Anka si cu tati al lor...eu in gandul meu: sa vezi ce se joaca astia doi, n-avem treaba...da? ia de aici...Mihu nu voia sa dea NICI O JUCARIE!!!! cum punea Cipica manutza pe ceva, se ducea si i-o lua din mana, foarte posesiv...saracul Cipica, rabdator ca intotdeauna, accepta sa-i dau alta...ce sa vezi? Mihu mic si chitros i-o lua si pe aia...in  camera lui, cand Cipica s-a ridica de dulapelul lui pus orizontal, l-a impins...ceva a cazut un pic asa in mine...era prima data cand copilasul meu dulce si inocent dovedea intentii mai putin onorabile decat visasem eu... Anka ii dadea inainte cu : asta e varsta, lasa-l...eu nu si nu: Cipica de ce n-a facut asa cand am fost noi la voi????
A trecut faza, dar ma rodea in continuare...cum? puiul meu drag sa dea dovada de egoism? rautate? nope, problema era a mea...eu il visez ca pe Fat-frumos din povesti, cand el de fapt, e un omulet normal...da, Cipica e mai tolerant si Mihu mai putin...dar la fel se poate spune si despre Anka si mine...si ei totusi sunt copiii nostri, deci ne seamana...
Am mai citit un articol foarte interesant pe care il gasiti aici... si atunci mi-am dat seama ca am cazut in pacat...pacatul de a-l aseza intr-un  tipar si de aproape a-i impune sa stea cumintel in el...si cand n-a stat, sa cred ca ceva e in neregula cu el...de a-mi transpune asteptarile si visele pe umerii lui mici, de a-l cataloga cand nu se ridica la inaltimea lor...cand el de fapt inca nici nu poate...
Deci rewind si erase....nu o sa-l oblig sa imparta, sper doar sa descopere el ca e mai placut sa se joace cu cineva...in acest scop mi-am propus sa ne vedem mai des cu prietenii lui...bine, el e inca mic (sau asa il vad eu) si nu stu daca la varsta asta ei sunt capabili de joaca asta interactiva cu un alt copil de varsta lor...poate ma lamureste si pe mine cineva...cert e ca o sa incercam ...sa-l socializam mai des, sa-i explicam ...dar nu-l vom obliga...si mai important, eu, ma-sa lui, intru in program de rehab in privinta asteptarilor de la copil...asta e spovedania mea acum, merg diseara sa fac cateva matanii (a se citi joaca intensiva cu Mihut) si sper sa nu mai pacatuiesc din nou...de fapt sunt aproape sigura ca o s-o comit din nou, dar poate, poate imi dau seama la timp si reusesc sa evit fenomenul...
Urati-mi succes ca asta e o munca de o viata...dar ma inham la ea cu draga inima si sper la cat mai multe "succesuri"..

Si-am facut un an...

       Da, noi toti la un loc, am facut un an...si celor care o sa-mi povesteasca ca doar copilul a facut un an si e nociv sa vorbesc asa despre noi, le zic urmatoarea treaba: toti am facut anul asta!!! Mihut, ma-sa lui, ta-su lui si buni a lui...a fost treaba de echipa si toti am "supravietuit" primului an care se zice ca-i si cel mai greu..Mihut a crescut ca-n povesti, e ditamai lunganul si cred ca a depasit 10 kile, iar cele trei "mame" ale lui au invatat multe si marunte, au facut nopti albe si zile lungi cateodata...vorba cuiva...zilele sunt lungi, dar anul trece repede...important e ca suntem toti sanatosi, veseli, voiosi..uite-asa

       Si pentru ca a fost prima zi de nastere, am vrut sa facem ceva special...am tinut sa limitam numarul persoanelor invitate ca sa nu-l agitam inutil pe Mihut, dar se pare ca si strictul necesar a fost un pic cam mult pentru el, dar s-a rezolvat...ne-am sarbatorit cu inca 3 copilasi frumosi si voiosi: Cipica, Emma si Diana...a fost joaca generala, copii misunand pe jos in toate directiile...asa agitatie a fost, ca atunci cand am adus tava sa aleaga de pe ea, am uitat sa-i taiem motul...dupa ce ne-au tot amintit cateva persoane, am reusit sa facem si asta, desi Mihut a protestat nitzel: ce facem, domne, cu perisorul lui? noroc ca nasa a taiat cu mila si de la spate, ca n-aveam de gand sa-l tund dupa aceea...da, o sa vedeti Mihut cu plete cat de curand :D
       Daca sunteti curiosi sa vedeti ce a ales, poftim aici de vizionati cum l-a pacalit putin pe taica-sau...
       Cum ma gandeam de mult ce si cum sa facem, am incercat sa avem chestii baby-friendly de mancare...ca atare am avut un "bar de snackuri" de la Organix, dar mai mare succes au avut pateul de casa si crema de branza cu marar tot de casa...tortul l-am prestat tot eu, tot baby-friendly, si dupa cum n-a ramas nimic prin farfurii am tras concluzia ca a fost bunutz... La sfarsit am prestat si pizza de la Presto ca stiam ca e ok, ii mai dadeam lui Mihut pieptul de pui grataruit de pe ea..
        Hitul serii a fost leaganul de la Zulu Zazu, toata lumea a vrut in el...nasica mica cel putin, e mare fan..faceau cu randul ea si Mihut...in  rest, jucarii cu toptanul, ca si avea, si a mai si primit o gramada, si voie buna...mai nou, se joaca si intre ei mai interactiv, apropo de unii parinti care spun ca pana la 4-5 ani nu au nevoie de joaca in colectivitate...cum Mihut nu vrea sa stea calare pe masinuta antemergator, dar Emma da, s-a facut lucru de echipa... Emma pe masinuta si Mihut impingea la ea...toata lumea happy! deci da, copiii au nevoie de alti copii, se joaca frumos si la 1 an sau chiar mai devreme unii cu ceilalti, fara interventii majore din partea parintilor.. Mihut a fost si pupat de Emma, ca deh, era ziua lui si Emma avea pupicii la ea...

        Una peste alta, picii s-au simtit bine, noi la fel, cred ca a fost un succes...la anul speram sa fie si mai bine..
        Si, desi stiu ca am intarziat putin cu postarea, dar in febra pregatirilor n-am avut cand si a doua zi m-am resimtit mai mult decat dupa o noapte de baute in facultate, zic azi:
       La multi ani, puiul meu! nu-mi vine sa cred ca esti cu noi de un anisor...ne faci viata mai frumoasa in fiecare zi, ne-ai facut oameni mai buni si mai rabdatori si de cand te avem pe tine, totul are mai mult sens...sa fii norocos si istet, ca frumos esti deja (cra!cra!), sa ai mult spor la explorat/descoperit/invatat anul asta care vine! Deja esti un omulet care merge, se exprima cum poate si descopera lumea si pe el insusi..tu urmeaza-ti calea si n-avea grija, noi vom fi tot timpul langa tine, doar pentru cazurile in care vei avea nevoie de noi...in rest, esti liber sa cresti cum vrei tu!te iubim si pentru ca te iubim, stim ca nu esti al nostru, ci doar al tau...si-ti vom da libertatea sa alegi, sa gresesti si sa inveti. Te iubim, copil frumos si drag! La multi ani!
     

La multi ani si Saru'mana!

Si din nou cu saru’mana..

Saru’mana mama , care m-ai facut si m-ai crescut...acum vad si eu ce greu, dar si ce frumos e sa cresti un suflet de om...saru’mana ca ti-ai gasit timp sa ma mangai si pe mine cand veneam si ceream, desi faceai mancare cu mana cealalta, crescandu-ma AP chiar daca curentul de Attachment Parenting poate nu exista atunci...saru’mana ca m-ai lasat sa colorez toate careurile de cuvinte incrucisate cand inca nu stiam sa le rezolv...saru’mana ca m-ai invatat sa iubesc cartile si cititul...saru’mana ca m-ai lasat sa ma descurc si nu mi-ai dat totul pe tava...saru’mana ca m-ai stropsit cand mi-o luam in cap si faceam/ziceam chestii nelalocul lor..saru’mana ca m-ai facut omul care sunt azi..

SARU’MANA ca-mi ingrijesti, cresti si cel mai important, iubesti puiul meu de om...

La multi ani, mama draga! Sa ai multi ani fericiti, sanatosi si frumosi in care sa ne bucuram unii de altii, sa-l vedem pe Mihut crescand mare si frumos, poate sa ajungem sa-l vedem si pe el cu un pui al lui.

Azi e ziua ta si-mi amintesc ca in fiecare an cand te intrebam ce-ti doresti, raspunsul era invariabil: doi copii cuminti! Ei, poate n-am fost cuminti, dar cu siguranta am ajuns cu minti…prin truda ta, ai crescut doi oameni care se descurca singuri si sunt pe picioarele lor …stiu ca tot ce ti-as putea da nu egaleaza lucrul asta…dar asta e cadoul pe care ti l-ai facut singura…si chiar daca acum teoretic, fiind om mare, s-ar presupune ca nu mai am nevoie de ajutorul tau, tu tot ma ajuti…si iti multumesc pentru asta…acum inteleg ce mi-ai repetat 30 de ani, ca voi fi copilul tau mereu, chiar si cand voi avea 60 de ani…sa dea Dumnezeu sa prindem momentul ala, sanatoase si in putere..imi doresc sa-ti mai spun La multi ani inca vreo 30 de ani de acum incolo, cat de mult s-o putea …

Iar la anul, s-ar putea sa auzi si un : ‘a muţ an! mic, daca s-o porni Mihut sa vorbeasca…

La multi ani, mama!

Copilul tau de 33 ani, vesnic recunoscator, care te iubeste.