Valentinul meu

In mod normal, urasc sarbatoarea asta...importata, exagerata, inflamata, brusc ii apuca pe toti iubirea..da, aia care se ignora/injura tot anul...se spurca ca la usa cortului, se bat, se cearta, traumatizeaza vecinii, copiii si catzeii din  dotare cu urletele si cuvintele lor...brusc, aia sunt numai lapte si miere, cumpara plusharii rosii, la alegere ori ursuleti ori inimioare...dau cu banul zdravan ca sa-i creada jumatatea ca chiar o iubesc....artficial, fatzarnic..am mentionat exagerat? mda, nici cu Dragobetele n-am o relatie mai buna, dar na, eu sunt femeia-barbat, adica: eu stiu ca ma iubesti cand mi-o demonstrezi, respectiv, duci un  gunoi, nu spargi toti banii pe bautura si fufe, petreci timp cu mine si copilul...tot anul , nu doar intr-o zi anume, dar asta sunt eu...
Pentru motivele de mai sus, Valentinul asta american nu ma prea misca/pisca...
Anul asta insa, a picat intr-o sambata si mi-am petrecut toata ziua (aproximativ, fara o ora cat am dat o fuga la Afi sa-i recuperez niste scutece si niste merinoase) cu barbatzelul din dotare...ala care poarta inca scutece si merinoase...o zi frumoasa, cu soare, cu prieteni (am facut niste shopping pe la Pufi, am probat o Tula de care m-am indragostit - ironic, nu?)

Principalul e ca toata ziua am petrecut-o cu omuletul meu mic...am dansat amandoi, el in Boba in spatele meu pe orice melodie am vrut de la tv, ne-am alergat cu o jucarie impingareata prin casa spre bucuria lui manifestata prin tzipete strasnice..asa Valentin fain n-am avut de cand ma stiu...da, vine si Kereksu' acasa mai incolo de la un curs si sigur se face si mai faina ziua asta..
Sa fiti iubiti si sa aveti o zi cel putin la fel de faina ca a mea!