Cum sa (nu) motivezi copilul

Pot sa va scriu despre asta din postura copilului care a fost sau n-a fost motivat cu diverse replici...suntem cum suntem..cu abilitati mai mari sau mai mici sau mai lipsa...eu una, am doua manutze stangi...si sunt neatenta...si in general seman nitzelus cu Taz ...un dezastru waiting to happen...de mica am fost asa...daca exista o sansa sa daram ceva, eu reuseam....pare fun, pana ai un copil asa...mama, saraca, mai scapa cate un : mama, dar durna mai esti! durna=neindemanatica...dar na, ce sa faca, eram a ei si ma iubea...asa ca atunci cand bunica mi-a explicat, putin rautacios, ca la cum nu stiu eu sa fiu gospodina, o sa ma altoiasca barbatul dimineata, pranz si seara, aveam deja lectia invatata de acasa : eu o sa invat (ca la asta eram buna, s-a vazut de mica, am acea inteligenta teoretica care-ti permite sa inveti sa citesti la 3 ani si jumatate, "furand" de la fratele tau mai mare, trecand examene cu succes etc, ma laud de-acum... :P) si o sa am un serviciu bun si o sa-mi iau femeie la curatenie...mama deja gasise solutia si mi-o spusese...in felul ei, ma indruma deja spre un drum care sa-mi puna in valoare abilitatile si sa compenseze lipsurile...ca despre asta e vorba...
Acum sunt "ditamai muierea", vorba cuiva...si da, am aceleasi lipsuri...pot eu sa ma ocup de casa non stop, tot nu arata la fel ca dupa ce vine Magda (doamna care ma ajuta cu curatenia)...asa ca eu fac banii si o platesc pe Magda...toata lumea e fericita...cat despre barbat, dupa ce am valsat gratioasa peste o gramajoara de moloz pe care o stransese el dupa ce lucrase in casa ceva, nevazand-o practic, s-a amuzat teribil, ca stia cu cine se insurase...aici , la alegerea barbatului, a mai intervenit un sfat bun de-al mamei: mama, sa stai cu el in casa cel putin un an inainte sa va casatoriti! da, stiu, soc si groaza! majoritatea parintilor nu si-ar indemna fiicele la asa ceva...ar vrea sa le ia barbatul in casa lui, dupa nunta etc...in zilele noastre, nu numai ca nu se aplica, ca barbatul nu avea casa lui, ci ne-am luat-o impreuna in rate, dar e si putin stupid...pey daca pe mine ma calca pe nervi sa gasesc dopul nepus la pasta de dinti si capacul la toaleta ridicat si el o fi facand treaba asta zi de zi? daca el vrea mancare gatita in fiecare zi si eu nu-s dispusa sa fac asta?
Si revenind la motivare...motivarea cu amenintari n-a functionat la mine niciodata...oi fi eu balanta, da-s incapatanata rau...atat iti trebuie sa ma ameninti, ca fac fix contrariul...o suspectez pe mama ca imi zicea cateodata sa fac cate ceva la impuse tocmai ca sa nu fac...sau invers...
Asa ca motivari de genul asta nu vor exista cu Mihut...vor exista indrumari inspre a-si dezvolta abilitatile...vom incerca multe, vom ramane cu ce-i place si ce-l atrage...nu vad sensul sa-l chinui cu lectii de pian daca el n-are ureche muzicala...vom incerca sa invatam si sa ne faca placere, sa-i dau ce-si doreste la capitolul asta...ca se inscrie intr-un curent sau altul, nu conteaza, cat timp il vad invatand ceva si placandu-i...am socat pe cineva spunand ca eu nu am sa-i pretind lui Mihut sa faca facultate...daca va vrea, de bine, daca nu, la fel...dar am sa-i pretind sa faca ceva cu viata lui...ca va fi IT-ist sau va fi bucatar, important e sa faca ceva cu placere...si pentru asta voi incerca sa-l motivez cu laude, da stiu nu sunt in spirit Montessori, dar la mine functioneaza...si la tasu...si el e copilul nostru, deci poate ne mosteneste...il voi lauda cand va face ceva bine, il voi lauda si cand va incerca si nu va reusi din prima...il voi lauda pentru ca se straduieste...pentru ca asa vad eu viata...cu vorba buna, ajungi departe si mai ales, iti tii copilul aproape...eu si mama suntem exemplul viu al acestui mod de educatie..
Si ca fapt divers, pe vremea cand faceam cursuri ACCA(o acreditare internationala contabiliceasca), un curs era despre "Management of the people"..se vorbea despre motivarea pozitiva, cu laude si cea negativa, cu amenintari, in functie de fiecare angajat...exista oameni care performeaza la job doar prin prisma faptului ca ar pierde ceva daca nu o fac..stau si ma intreb, cum i-au educat parintii lor si cum i-au motivat de au ajuns asa? si sunt sigura ca parintii lor nu practicau attachement parentingul...pacat...

The No-Cry sleep solution

Ca tot am vazut postari pe tema asta, imi dau si eu cu parerea, aplicat bineinteles pe Mihut si pe noi...are si idei bune cartea si unele nu chiar atat de bune din punctul meu de vedere..
Desi pare de bun simt, noi nu ne-am dat seama ca il suprastimulam pe Mihut seara...adica stateam cu el in sufra, il lasam sa se joace cum vrea el..si el vrea numai agitat, tv-ul mergea, lumina era la cote maxime, zgomotele medii...citind cartea mi-am dat seama ca nu faceam bine..drept pentru care acum incercam sa stam mai mult la el in camera, cu jucarii mai soft, citim carticele seara, am cumparat un cd-player si am pus in functiune cd-urile Somnic in hamac...domnul de la care le-am achizitionat la Babyexpo ne-a spus ca sunt alcatuite special cu melodii care sa "induca" relaxarea si starea de somn...nush Mihut, da mie chiar mi se face somn pe ele...sunt melodii dulci, linistite si vad ca functioneaza...slingul e tot la putere, dar cu durata mai scurta acum ca punem si cd-urile...
Iarasi a fost buna ideea cu culcatul mai devreme...da, are dreptate autoarea...daca adoarme mai repede, Mihut doarme mai bine si mai mult...sunt mult mai atenta la semnele lui de somn si la "fereastra" favorabila adormirii dupa ce i-am citit cartea
Pe de alta parte nu o sa-i introduc niciodata un "lovey"...adica o jucarica/paturica favorita care sa-l linisteasca...pentru ca (acu tineti-va bine, iese momzilla la iveala) consider ca asta e treaba mea...sa-l linistesc de cate ori se sperie de ceva, sa-l calmez si sa-l adorm..mi se pare de neconceput sa ma inlocuiesc pe mine, MA-SA lui cu o chestie neinsufletita...pentru ca asta e treaba mea, nu a unui plus...el are nevoie de mine cand il apuca fricile lui de bebelus, viitor om mic...si acum sunt spaime pe care nici el nu le intelege...mai incolo va avea probleme de genul "daca se termina lumea?/daca moare mama??"...nu radeti...pe masura ce dobandesc cunostinte noi despre lumea care ne inconjoara, pe atat cresc si spaimele lor...de exemplu, invata despre vulcani, da? pey in seara aia poti fi sigur ca o sa viseze vulcani si dezastre...ursuletul lui nu o sa-i explice ca totul e bine, ca stam in zona fara vulcani etc...imi amintesc ca aveam vreo 5 ani si am intrebat-o nedumerita pe mama: daca tot se nasc oameni, nu se umple pamantul? si atunci mama mi-a raspuns calm, dar cu o voce mica: mama, oamenii mai si mor....aham...m-am dus sa rumeg informatia...stiti ca primul gand a fost ca...si mama e om...o sa moara si ea??
Bottom line...lovey is not gonna happen....nu pentru noi..
Alta idee care nu ma incanta e sa-l obisnuiesc sa adoarma la loc singurel...aici oi fi nebuna, dar am de gand sa dorm cu el pana m-o da afara din camera lui...are dati cand se trezeste din diverse motive...si-a pierdut suza prin pat...sunt acolo si i-o dau (am un stash de suze sub perna, dar shhhhh...el nu stie asta)...s-a auzit vreun zgomot...pun mana pe corpusorul lui mic si-i fac shhhhhh linistitor la ureche (cum auzea el in burtica la mine) si adoarme la loc...se foieste pentru ca e pe cale sa se trezeasca sa pape...ma execut cu un bibe inainte sa faca ochi, sa coboare din pat si sa vina 4x4 pana la bucatarie...etc...toate nevoile lui de om mic sunt mai bine intampinate daca eu sunt langa el...inca are mare nevoie de mine noaptea, asa ca nu plec nicaieri momentan...ma astept ca la o varsta, sa nu mai aiba nevoie de mine noaptea si sa ma usuiasca inapoi in dormitorul mare...o sa plec cu inima indoita pentru ca iubesc sunetul pe care il face cand respira si mirosul lui de bebelus...
Nu am nici timp, nici inclinatie sa fac tabele si tabelase cu ore de somn, cat mi-a luat sa-l adorm etc...pentru ca Mihut poate sa aiba o zi buna si sa adoarma repede si linistit, sau sa-l doara dintisorii si sa-i ia ceva sa se calmeze suficient sa poata adormi...iar daca ma uit la ceas mereu cand il plimb in sling o sa mi se para si 5 min o vesnicie...da, nu-s cea mai rabdatoare persoana...insa daca nu cronometrez si ii cant usor si eu la ureche sau ma uit la fetisoara lui si ma scufund in minunea de a imi VEDEA copilul...o ora trece repede...asa ca notatul si cronometratul nu-s de noi...
Ca orice alta informatie, ca-i de pe net, ca-i dintr-o carte, consider ca totul trebuie filtrat prin prisma propriei situatii...nu voi urma niciodata orbeste un sfat...il voi lua in considerare si voi vedea daca ni se potriveste...si ca in orice lucru, voi aplica partile bune pentru noi...pentru ca, nu? fiecare copil e special, fiecare familie diferita...
Somn usor va urez! ca noi intr-o zi ploioasa..

Ceapa ei de ceapa!

Ieri am prestat si eu o ciorba de fasole cu afumatura...fasole din conserva ca toate incercarile mele de a fierbe fasol s-au soldat cu oale arse...si ca orice moldoveni sadea, am prestat si o ceapa la ciorba cu pricina...ca deh, merge...daca veniti la noi dupa ce mancam ceapa, s-ar putea sa va tin la usa ca sa nu risc lesinuri prin casa...
No, Mihut e racit zilele astea...muceste, tuseste...tusea i-a mai trecut, dar muciiiiii...mucii sunt epici...si noapte are nasul plin de muci, oricat l-as aspira, dar vrea si suzeta in gura...si cum pe urechi nu poate respira, na belea, conflict de interese soldat cu urlete noaptea, nesomn, oboseala la amandoi etc...azi noapte cand a dat semne de fomica, se duce subsemnata la bucatarie, presteaza un bibe si-i cad ochii pe jumatea de ceapa ramasa...toti am citit treaba aia cu cepa pusa langa pat...in disperare de cauza, iau ceapa si o car cu mine in dormitor...hranesc Mihut, el se intoarce pe o parte, mai muceste un pic, adoarme...ma culc si eu...si eu cu muci, evident...oups, parca respir mai bine...in fine, adorm...ma trezesc speriata peste vreo 2 ore...copilul n-a miscat de pe loc...ca sa va explic mirarea mea, Mihut pleaca prin somn in 4 labe, se foieste mereu in pat, e ca si cum nu doarme...pun mana pe el...respira, n-are febra...eu n-am muci...il ascult...nu muceste deloc...o fi ceapa? ma culc la loc...ma trezesc iar...e lumina afara...ma uit la ceas...8 si 11 minute...Mihut doarme lemn...soc si groaza! el la maxin 8 face ochi...nimic...o aud pe buni intrand in casa...beau o cafea cu ea, fac dus...la 9 face ochi Mihut...linistit, zambaret, ca deh ...a dormit ca ursul...pleacam la Joc de ghemotoc..o sa va scriu si despre asta cand terminam atelierele la ei, dar in principiu dupa primul atelier ne place...ajungem inapoi acasa cu Mihut dormind in Boba...pun Mihut la nani...iar muceste...buni, dupa ce i-am povestit faza cu ceapa...adiu o ceapa! ceapa iar functioneaza, fi-miu inca doarme...linistit din ce-mi dau seama, ca e cu buni in dormitor...deci ceapa ei de ceapa! de ce n-oi fi incercat eu mai devreme cu ceapa?

De ce n-a venit?

Azi am fost catalogata drept o mama inconstienta...culmea e ca nu de asta sunt suparata...sa va explic..
Am plecat la Bebetei...previzibil, Mihut adoarme in masina...il las cu tati gardian si intru in Bebetei, ma invart pe acolo linistita vreo jumatate de ora si mai bine...vin, pun toate cumparaturile in portbagaj, cand ma urc in masina, se trezeste si el...si vad trecand pe langa masina noastra o doamna care se uita foarte urat la mine si bombanea...zic...ce-o fi avand, tati cu noi? sotul, imi explica ca, atunci cand au parcat, doamna si sotul ei din dotare in fata noastra, l-au vazut pe Mihut sforaind linistit in scaunel, dar pe tati al nostru care sedea in spate, camuflat de scaun, nu...mai avem si folie pe geamurile din spate si nu se vede prin geam daca e cineva sau nu pe bancheta.....si a fost destul de vocala doamna respectiva, comentand ca ce inconstienti!!! cum sa faci asta??? etc....ma gandesc ca m-a vazut si pe mine batzaind ca o floare, linistita, valsand cu cumparaturile inspre masina si ce-o fi zis...ma, da e chiar iresponsabila!!!
Si acu va zic de ce m-am suparat...de ce n-a venit ??? de ce n-a venit sa-mi spuna? daca chiar eram o inconstineta si-mi puneam copilul in pericol asa? de ce n-a venit sa ma scuture? daca ar fi venit, ar fi aflat ca nu era adevarat si se mai linistea si ea, nu statea cu gandurile astea toata ziua...dar daca un copil patea ceva, pentru ca ea s-a multumit sa fie vocala si atat? cred ca ne amintim cu totii intamplarea de la Salina nu stiu care unde un bebe de 5 luni a fost aproape sa moara, lasat sa se coaca in masina de parintii lui...de ce domne sa intorci capul?cand e vorba de un copil, eu zic sa lasam politeturile la o parte si sa ne exprimam...poate nu intotdeauna situatia e cum o vedem noi, dar macar aflam ca nu e asa...pot sa pun pariu ca toata ziua s-a gandit numai la Mihut si l-a cainat...
In alt registru, Bebetei e plin de Manduci si Ergouri si alte sisteme de purtare ergonomice...si Auchan Militari la fel, ceea ce ma bucura enorm

Tipare de control

Am in minte mai multe posturi, dar din cauza de virozare totala a casei nu prea am avut timp de ele...asta mi se pare important totusi asa ca am incercat sa-mi fac timp de el...citind cartea Alethei Solter am dat de capitolul cu tiparele de control ale somnului...noi avem chestia ca Mihut nu adoarme decat in sling...hmmm...in continuare o s-o contrazic pe Aletha, desi nu am cum sa nu o apreciez pentru o carte in care propovaduieste attachment parentingul, apropierea de parinti, atentia acordata copilului etc...
Eu, om mare, posed un tipar de control al somnului...adica...seara, dupa ce am adormit Mihutul, ma schimb in pijamale, verific usa de la intrare, verific tot prin bucatarie, gaze inchise, biberoane facute etc...apoi ma asez in pat si in asteptarea lui Mos Ene, imi linistesc mintea...revizuiesc mental evenimentele zilei, le pun frumos in sertarase, mai fac un check mental al chestiilor pe care le aveam de facut...si uite-asa ma calmez si ajung in starea favorabila somnului...
Mihut pe de alta parte, ma indoiesc ca tine minte la varsta lui ce a mancat la pranz, daca i-a placut, ca s-a jucat cu o anumita jucarie, etc...credeam ca slingul e tiparul lui de control...eh, copilul meu minunat mi-a demonstrat ca ma insel...din cauza de hiperactivitate, sau macar tendinte de hiperactivitate (deh, trebuia si ma-sa sa dea ceva mai departe) daca l-ai asezat in pat, in secunda 2, Mihut e deja motorizat pe 4 si pleaca la treaba lui...care momentan e joaca si descoperirea...lui mancatul, spalatul, schimbatul si somnul nu i se par necesare...tot ce e important e explorarea si joaca...ori, ca sa adoarma, ar trebui sa stea locului, zic eu, logic asa....deci se impune calmarea copilului, aducerea lui la starea favorabila adormirii...cat timp are libertate de miscare asta nu o sa se intample in veci...am incercat sa stam la noi in camera cu lumina stinsa, sa ii induc stare de liniste etc...vax...el bantuie in 4 prin camera pana cand e prea obosit si pica, se loveste de ceva si incepe sa planga...atunci il iau in brate si vad ca e agitat in continuare...deci sling....acu doua seri, plimbam Mihut in sling...era linistit, mai molcut asa...dam jos din sling ca sa papam bibe regulamentar de seara...papam, se intoarce cu spatele la mine, nu pleaca nicaieri...bon, tin o mana pe el, pana ce, spre supriza mea, Mihut adoarme....deci slingul e calmarea, nu tiparul de control...posibil suzeta sa fie tiparul de control...da asta e, nu o sa ajunga cu ea la scoala...
Si daca e singura chestie care functioneaza, asta e...ine ca functioneaza ceva...am incercat cam tot ce ne-a dat prin cap...nimic nu functioneaza...calmarea copilului se face in sling...si acolo la inceut da din picioruse, se joaca cu fatza mea...mai imi baga in deget in ochi, mai in gura, etc...dar pana la urma se linisteste si adoarme...
Concluzia mea este ca , in timp ce cartea Alethei este foarte ok, fiecare copil e special si la urma urmei, ma-sa copilului trebuie sa-l adoarma in fiecare seara...teoria e foarte buna, practica ne omoara...cumva, nu cred ca o sa ne prinda vartsa de 2 ani adormind in sling...

Saptamana internationala a purtarii bebelusilor

In caz ca nu stiati suntem in plina saptamana internationala a bebelusilor purtati...a debutat neoficial sambata, 4 octombrie, cu evenimentul Jogging in scutecele organizat de Raiffeisen in cadrul Maratonului bucurestean...am cam navalit peste ei ...ei ziceau de carucioare..noi am zis sisteme de purtare...si ne-au primit asa si am facut deliciul publicului si am promovat si purtarea sanatoasa, dupa cum puteti vedea aici...a fost fain si ne-am distrat..uite-asa..

A doua zi, duminica, 5 octombrie, s-a lasat cu zbantuiala...mai exact un flashmob in Afi la ora de varf, 17.00, cu mamicile purtarete...videouri aici si aici si dovezi fotografice de grup

si pentru ca nu se vede foarte clar, precizez ca am avut si tricouri asortate cu sigla..

Luni a fost evenimentului atelierului Poarta-ma...cateva norocoase extrase din participantele la flashmob au fost la showroom si au pipait tot ce se putea pipai pe-acolo..

Ieri a fost evenimentul Pas Pitic in care mamicile purtarete au facut un tur istoric al Bucurestiului..noi n-am participat deoarece Mihut e foarte marait daca nu-si face somnicul si rutina de masa...din acelasi motiv nu vom merge maine la excursia la Busteni, desi ne-ar fi placut tare mult...

Dar azi...azi am fost si eu norocoasa, tot prin extragere la sorti si am fost beneficiara unui serviciu oferit de salonul Yummi Mummy...au o locatie faina pe bulevardul Marasesti unde chiar gasesti loc de parcare...au loc de joaca pentru copii si o persoana dedicata care sa se ingrijeasca de ei cat timp mamicile se aranjeaza...ideea era sa traga fiecare un biletel cu serviciul...se putea manichiura, coafat, machiaj sau masaj..subsemnata are unghii false, par scurt si nu se duce nicaieri azi, deci tare bun ar fi fost masajul ala...si prin amabilitatea fetelor de la babywearing care ca intotdeauna, fac cumva sa fie bine pentru toata lumea, cam toate ne-am ales cu serviciul pe care ni-l doream...deci masaj a fost ...si a fost superb, sigur ma mai duc  sa ma maseze Luiza...am plecat alt om de acolo...drept dovada ca am ajuns acasa si am adormit o data cu copilul...asa ca multumesc fetelor de la salon si, pentru ca s-au deschis curand le urez mult succes si la cat mai multe cliente fericite si aranjate...cine zicea ca daca esti mama nu mai poti face chestii? uite ca datoritra lor, poti...

Saptamana continua...cu evenimentele de mai jos...

Happy babywearing!

si nu uitati... 

Wear all the babies!!!!!!!!!!!!

Ziua ma-sii lui Mihu mic

Adica a mea..da, ma bag si eu in seama, barem de ziua mea sa fie un pic despre mine...ziua mea de 33 ani nu mai e ca alea 32 dinainte...adica la alea dinainte numaram cu 30 zile inainte...zici ca era o lansare de racheta...AMR 30, AMR 29, ati prins voi ideea...domne era foarte big deal ziua mea...stiam dinainte ce vreau...o gramada de chestii de obicei..uite anul trecut am vrut UGG...nu imitatii, din alea mai originale nitzel..macar de piele adevarata sa fie...asa ca de ziua mea am creat "Fondul UGG" si multumita prietenilor cu care-mi permit sa fac treaba asta (buna inventie " Fondul cutarica" - sora Iuliei are creditul pentru treaba asta)mi le-am si luat...de data asta nici nu mi-am dat seama ca vine ziua mea, decat dupa Saptamana Bebelusilor Purtati care  e de pe 5 pana pe 11 octombrie...5 octombrie..hmmm...suna cunoscut, se intampla ceva atunci....aaaa, e ziua mea!!!!!...anul asta vine buni hotarata si ma anunta ca vrea sa-mi ia cadou...eu nu vreau nik...am tot ce vreau...bine, mai putin somn, da' asta nu se gaseste de cumparat..
Anul asta am copilul meu...creste, e sanatos si asta e cadoul meu in fiecare zi...un cadou blondut, cu ochi de albastrea, cu doi dintisori de iepurasi si un zambet larg...da, e putin hiperactiv, greu de adormit, dar asta e, trecuia sa-i semene si ma-sii la ceva...in fiecare zi ma uit la el cat a crescut din pisicul cat o sticla de Coca cola pe care l-am adus de la maternitate si ma minunez...suntem sanatosi si eu si Kerekesu' din dotare, mama e sanatoasa si ea si in putere si ma ajuta in fiecare zi, pisoii sunt bine si ei, desi cam terorizati de cand Mihut a inceput sa fie motorizat...
Asa ca tot ce-mi doresc e liniste si sanatate...lucrurile nu mai prezinta o importanta prea mare, decat daca sunt pentru Mihut...eu am destule...am avut 32 de ani sa ma preocup de mine, acum el e cel mai important...
Mai multi mi-au sugerat sa-mi iau ziua asta doar pentru mine, sa ma duc la coafor, la sala etc...dar asta ar insemna sa nu fiu cu Mihut si asta e ce-mi doresc cel mai mult...timp cu el...niciodata nu am suficient timp cu el, simt ca-mi scapa bebelusia lui printre degete...si cum din decembrie ma intorc si la munca, sentimentul probabil va fi si mai acut...asa ca ziua mea o sa mi-o petrec cu el, cu buni si cu Kerekesu'...pe dupa masa vom face si ceva special...daca vreti sa vedeti ce, va invit la Afi la ora 17.00, in fata la Zara...