Un brad , doua caprioare si-un concurs cu lana

Acum ceva  ani, cand Mihu mic nu exista nici in planuri, aveam ceva mai multa viata sociala care o includea frecvent pe Mitzi, prietena de… de nici nu mai stiu cand...de cand eram miiiiici, mici, mici…Eu cu Mitzi (pe care evident ca nu o cheama Mitzi, dar are o slabiciune la pisici) topaiam linistite incoace si incolo des, ca deh, Kerekes era toata saptamana, in fiecare saptamana, pe la Constanta cu jobul..

Intr-o seara de decembrie vorbim noi:

-          Fataaaaah (exagerare intentionata), hai vii la mine la o cafea/suc/bere etc?

-          Da , fataaaaaaaaaah, vin, da’ dupa job…

Mbon, stiind ca Mitzi muncea pana mai tarziu, ma duc eu sa-mi iau brad , sa fiu eficienta. Ma duc (nu mai stiu unde),aleg un brad frumoooooos si maaaaaaaaaaaaare (am si eu chestia asta cu brazii sa fie frumosi si mari), il iau, mi-l vara nenea ala in masina…nepriceputa fiind in ale practicii, si nenea nesimtit (pardon, neinteresat de binele meu viitor), mi-a bagat bradul cu cotorul inainte…intr-un Fiat Punto..in continuare nu m-am prins de faza..

Buuuun, ajuns la parcarea de domiciliu, ma chinui jumatate de ora sa parchez ca deh, zapada, gheata si loc infim de manevre. Intre timp apare si Mitzi ca o caprioara, ma directioneaza, reusesc.

Dam sa scoatem bradul…na belea, parcasem cu spatele la gard si intre doua masini, regulamentar…scoate subsemnata din nou masina pe straduta, hai sa extragem bradul…ati incercat vreodata sa scoateti un brad imens dintr-o masina mica? Bradul ala fiind bagat cu cotorul inainte? Fara sa ii rupeti cracile? Sper ca nu, pentru binele vostru…eu am incercat…dupa vreo ora am si reusit, cu colaborarea intensa a lui Mitzi si ventilandu-ma prin cuvinte care mai de care mai alese si gingase la adresa omului care mi-a facut pocinogul. Nu stiu daca am mentionat, dar Mitzi e inalta de un metru si un zambet si are 40 kile imbracata si incaltata, dar cumva ii iese sa impinga si masina prin zapada cu tine inauntru.

Lasam noi bradul in mijlocul strazii, da-i si parcheaza din nou. Terminam si  cu asta si reusim sa taraim bradul pana in scara la lift…deja mi se parea mult mai mare bradul meu sau mai bine zis incepusem sa il apreciez la adevaratele lui dimensiuni. Chemam liftul, incercam sa bagam bradul in lift, subsemnata stand la etajul 8… stupoare! Bradul nu intra in lift…cam pe atunci m-a pocnit revelatia ca, domne!!! Asta e chiar foarte mare!!!!!!!

Nu ne pierdem speranta, noi fiind doua fete foarte descurcarete de fel si cugetam… cugetam… cugetam….nimic…nada de nada… sa il urcam pe scari exclus, saracia era imensaaaaa…sa ma duc sa iau ceva sa mai tai din el, NUUUUUU!!!!!!!! Nu taie nimeni din bradul meuuuu!!!!!!

Si in acel moment, intra in bloc salvarea noastra! Nu, nu Kerekes! Domnul de la Jerry’s Pizza!!! Sa-i dea Dumnezeu sanatate, mi-a carat bradul pana la etajul 8, nu voia sa ia nici un leu pentru treaba asta si ne-a mai urat si Sarbatori Fericite! Jur ca cineva acolo sus, mai sus de etajul 8, ne-a vazut asa hotarate si a zis sa ne ajute…Eram asa de lesinate ca nu ne-a mai trebuit nimic in seara aia, era ca si cum am fi fost la sala vreo doua ore..

Trecem peste, vine Kerekes acasa, da sa puna bradul….si constata ca nu incape in casa!!!!! A trebuit sa taie din el cu mine protestand ca NUUUUUU!!! Nu taie nimeni din bradul meu!!!!

Voi aveti ceva povestioare amuzante cu brazii vostri sau de Craciun? Va astept cu ele aici pe pagina de FB a blogului si cine obtine cele mai multe rasete (likeuri adica) pana pe 20 decembrie la ora 12.00 ziua, va primi o pereche de sosete de lana marca Grodo de la www.Littlebandit.ro, marimea la alegere, puteti sa le vedeti aici. Pentru ca intre timp, eu am descoperit lana si ce buna e ea iarna, cand chiar e musai sa stai pe afara mai mult sa cari un brad sau alte chestii de genul. O sa va scriu un articol si despre asta, cat de curand.Pana atunci, daca aveti curiozitatea, bagati un ochi pe siteul fetelor si pe pagina lor de facebook Little Bandit

Photo credit : Shutterstock.com

Despre Usborne: carti si nu numai

Dupa cum stiti, noua ne plac cartile Usborne. Avem, dam cadou etc. V-am mai facut cateva posturi cu cele care ne plac.

Ce nu v-am povestit pana acum este despre oamenii care ni le aduc.

Pe Alina am cunoscut-o cand fugaream o carte cu labirinturi pentru finul meu, a fost deosebit de deschisa si de ajutor in alegerea mea finala. L-am trimis pe sot peste ea intr-o zi, cam pe nepusa masa, fiind presata de timp si tot  a rezolvat cumva situatia. Are si ea o fetita de 2 ani si jumatate si stie exact cum sta treaba cu cadourile care trebuie sa vina la timp

Am mai povestit cu ea telefonic despre ce inseamna jobul de reprezentant Usborne, mai mult din curiozitate, ca eu nu am deloc stofa de salesman. Am aflat ca mai intai trebuie sa iti placa mult de tot cartile de la Usborne, sa faci o pasiune pentru ele, sa le intelegi adevarata valoare in educatia copiilor si abia apoi le poti vinde. Editura are peste 2700 de titluri, iar cartile sunt potrivite pentru toate categoriile de varsta intre 0 luni -18 ani, ele fiind prezentate intr-o maniera foarte atractiva si usor de inteles pentru copii. Mai exact, Mihu invata despre corpul uman dintr-o carte recomandata de la varsta de 5 ani…deci da, poti sa-i explici ceva unui copil curios chiar si inainte de varsta, prin intermediul acestor carti.

Am intrebat-o despre activitatea ei exact, cum a inceput, cum s-a dezvoltat partea aceasta. Iata ce mi-a raspuns:

“Inscrierea ca reprezentant Usborne este foarte facila si presupune achizitionarea unui pachet de inceput care costa numai 50 de lire si contine carti si materiale necesare vanzarii in valoare de 150 de lire. Asadar investia este minima. Inceputul a fost mult mai usor decat cred multi. Am fost placut surprinsa de feedbackul pozitiv primit de la o multime de parinti si dascali si asta m-a facut sa imi doresc sa evoluez din ce in ce mai mult. A trecut un an de cand m-am inscris, un an in care m-am dezvoltat in primul rand din punct de vedere personal, am invatat multe despre antreprenoriat, despre trucurile de marketing care te ajuta sa faci o promovare buna. Momentan sunt Team Leader și am o echipa de peste 20 de oameni absolut minunati, care imi impartasesc pasiunea pentru carti si pe care incerc sa ii ajut cat pot de mult sa faca din aceasta activitate jobul ideal. “

Si pentru ca mi-a sarit in ochi expresia jobul ideal, pe care toti ni-l dorim, am intrebat mai departe. De ce e asta musai jobul ideal?

“Este un job de vis pentru mine pentru ca il fac in functie de disponibilitatea mea, imi permite sa fiu mereu langa fetita mea si sa aloc oricat timp doresc acestei activitati. De asemenea imi ofera posibilitatea sa presar bucurie in privirile copiilor, sa imi folosesc la maxim creativitatea, sa intalnesc oameni minunati si nu in ultimul rand sa obtin un venit suplimentar considerabil”

Deci a bifat venit suplimentar, program flexibil  si satisfactie personala…eu as zice ca e destul de bine, cati dintre noi nu am vrea un asa job…pacat ca nu am abilitati de vanzari..

Am rugat-o sa ne dea cateva titluri de carti care ar fi musai sa exista intr-o casa cu copil:

“Incep cu  My first keyboard Book, o carte pian cu care cei mici pot canta folosindu-se de degetele si urmand culorile. Ca tot vin sarbatorile va recomand varianta cu tematica de Craciun My first Christmas keyboard book sau varianta ei mare unde se pot distra concomitent 2 copii Big keyboard book.

Colectia wipe clean, mai exact carțile și cardurile plastifiate ce pot fi scrise cu marker nepermanent și sterse la nesfarșit pentru exersarea in voie a scrisului este de asemenea printre preferintele ei.

Fingerprint Activities, o carte cu tusiera nonalergica pe baza de apa, ce permite copiilor sa creeze tot felul de imagini avand ca punct de plecare amprenta degetelelor. Este una dintre cartile ce dezvoltă simturile tactile si imaginatia. Editura o recomanda de la 6 ani in sus dar pitica mea este incantata de jocul acesta cu amprentele.

Colectia peep inside este superba, copiii fiind incantati sa ridice fiecare “usita” si sa descopere ce este dedesubt. Este una din colectiile prin care cei mici isi hranesc setea de cunoastere specifica varstei alaturi de cele din colectia see inside (recomandata pentru copii mai mari, de peste 6 ani).

Sa nu uitam nici de minunatele cărți cu povesti, atat clasice cat si moderne, potrivite de la nastere pana la adolescenta. Ideale pentru cadoul de craciun sunt aceste seturi tare dragute .”

Dupa cum vedeti , a incercat sa sintetizeze, dar e greu cu atatea carti frumoase… :D

Pe Alina o gasiti atat pe pagina ei de facebook Alina Dobre cat si pe pagina de carti Book Store.  Va ajuta cu drag cu recomandari in functie de varsta si interesele copiilor.

Eu am rugat-o ca, daca isi gaseste timp, sa ne prezinte din cand in cand cate un tip de carti… fingers crossed!

O plimbare de week-end

Noi ne plimbam mai rar, de obicei ne gasim de treaba prin Bucuresti. Dar am aflat de la cineva ca exista un muzeu al trenuletelor in Sinaia. Cum suntem mandrii parinti ai unui copil fascinat de trenuri, am zis ca e musai sa mergem. Si cum altfel, decat cu trenul?

Zis si facut. Doar ca eu sunt genul de parinte care burduseste masina cand pleaca pe undeva cu copilul. Ce sa fac, ce sa fac? Aaaaaa, uite pentru asta exista lana…pentru ca noi suntem mari fan lana in ceea ce-l priveste pe Mihu, am reusit sa plecam fix cu doua rucsace in spinare pentru o iesire la Sinaia de sambata dimineata pana duminica dupa masa.

Ca sa va dau o idee. Cand am plecat, Mihu avea pe el asa: body de lana Joha (mai subtire), pantaloni dublati de la Mam, sosete de lana Joha, un fleece no name cu Mickey, peste toate astea venind un costum de ploaie si vant cu o mesa subtire la interior. In picioare ghete de toamna si pe cap cagula de lana tot de la Mam. In rucsac am mai avut pentru el o pijama Joha, un  body Papfar, inca o pereche de pantaloni dublati tot Mam si o pereche de sosete termo de la Lidl. Se anunta un sfarsit de saptamana destul de rece si cu vant.

Aveam tren la 8.15 din gara de Nord, am fost acolo pe la 8 fara 20. Trenul a avut o intarziere de 75!!! de minute ca venea de la Constanta. Ne-am facut de treaba cu trenurile existente pana a venit al nostru

Bineinteles, nu a lipsit Tula noastra, fara de care viata e mult mai grea cand oboseste Maria Sa Mihu.

Spre deosebire de prima iesire cu trenul, Mihu a fost mult mai curios in  legatura cu ceea ce vedea pe geam, drept pentru care nu am mai patrulat prin tot trenul, ci am stat linistiti pe scaune.

Cand intr-un  final am ajuns la destinatie, era nerabdator sa vada trenuletele de care ii tot povestisem. In gara Sinaia, exista o expozitie de diorame cu trenulete nemaipomenit de pline de detalii. Tot acolo exista si loc de joaca , cu trenulete evident pentru copii. Va las cateva poze sa va faceti o idee.

Undeva in poza de mai sus, in dreapta celor trei casute, exista o constructie mica, care periodic se deschide lasand sa se vada...un omulet stand pe toaleta!!!! Trebuie sa apreciezi umorul celor care au conceput diorama aceasta. 

Copiii se pot juca la doua mese. Una are trenulete si sine de lemn de la Ikea, cealalta niste sine de plastic extrem de versatile, dupa cum mi-a explicat sotul, pe care se potrivesc foarte multe tipuri de trenulete.

Daca aveti copii mai mari, care nu necesita supraveghere constanta, va puteti relaxa la mesele de cafenea din locatie cu o ciocolata calda sau un ceai. Ambele au fost delicioase si servite cu un zambet de doamna Lavinia si mama dumneaei. Exista si o terasa afara, pe peron, dar fiind frig, nu am testat-o prea mult.

Ce am apreciat eu:

1. un mediu foarte child-friendly..totul era gandit pentru ca cei mici sa poata vedea, sa se poata desfasura in  largul lor...la diorame erau puse din loc in loc inaltatoare, ca cei mai micuti sa poata sa vada bine...existau multe piese si sine de tren cu care se puteau juca concomitent mai multi copii, dar evident ca se mai auzea cate un protest ca unul din ei voia ACEL vagon de tren.

2.muzica absolut superba , ceva in stilul muzicii franceze din secolul trecut, sustinea calmul si relaxarea

3. existau si jucarii de vanzare dar preturile erau foarte ok, nu e acel loc unde sa te duci si sa pleci cu copilul urland ca el vrea trenuletul de 200 lei si tu nu dispui de suma asta.

4. exista o expozitie de elicoptere/trenuri etc realizate din lego si donate de un baietel de 11 ani, pe nume Petru Sebastian. Multumim, dragule, ca ne-ai permis sa le admiram!

Lui Mihu i-a placut atat de mult acolo ca atunci cand a venit momentul sa luam si noi un pranz, nu a parasit locatia fara protestele de rigoare. Am mai fi stat, dar un copil flamand si obosit nu se mai poate bucura de joaca la fel. Am plecat cu promisiunea ca venim si a doua zi. Ceea ce am si facut.

As vrea sa va mai las cateva informatii despre Expozitia de trenulete Sinaia. Doamnele mi-au povestit ca din 2009, locul functioneaza strict pe baza incasarilor proprii si ca sunt mandre de acest fapt. Mi-au mai spus ca e o onoare si un privilegiu sa lucrezi intr-un astfel de loc, unde vezi doar copii fericiti jucandu-se . Din discutiile cu ele, mi-a fost clar ca adora acest loc si ca vor sa il mentina asa frumos sau chiar sa il imbunatateasca pe cat posibil.

Asa ca va incurajez ca, daca ajungeti prin Sinaia, sa vizitati aceasta expozitie. Merita!

Noi le multumim pentru primirea calda si pentru orele de distractie petrecute de noi acolo.

De ce sa mergi la Baby Expo in week-end?

Fiindca al meu copil face acusica 3 ani, mi-am vazut partea de targuri pentru copii pentru viata asta. 

Dar, cum unul in plus sau in minus nu strica, sper sa ajung si la editia de week-end-ul asta a Baby Expo.

Am un motiv special.

Pentru prima data, la acest gen de targ va participa un grup de babywearing. Scopul nu este vanzarea, ci promovarea sistemelor ergonomice de purtare la un eveniment unde, stim cu totii, e plin de proaspete sau viitoare mamici. Direct la sursa cum s-ar spune.

Pe langa vizibilitatea crescuta a purtarii sanatoase, standul grupului de babywearing Bucuresti pe care il gasiti pe Facebook aici va insemna si explicatii despre fiecare tip de sistem, ajutor in reglaje daca aveti un astfel de sistem acasa si vi se pare ca nu reusiti sa vi-l reglati chiar foarte bine, probarea diferitelor tipuri, ce sa mai …meniul complet care pana acum s-a  efectuat la intalnirile grupului.

Grupul acesta e unul foarte special pentru mine de cand am fost prima data la o intalnire. Acolo am vazut eu ce inseamna si cum se pune un sling reglabil, un wrap, am legat prietenii cu foarte multe mamici, am cunoscut oameni deosebiti. Vad ca traditia a continuat si dupa ce, din motive de reintoarcere la job, nu am mai putut ajunge la intalnirile respective. Fiecare membra a grupului doreste sa ajute mai departe pe altcineva, exista si intalniri mai mici pe cartiere, grupul a crescut tare frumos.

Fetele vor aduce si 50 de sisteme din biblioteca grupului , ca wrapuri slinguri, wrap tai, mei tai si ssc-uri. Si cum cred ca la ssc-uri e interesul mare, vor fi Boba, Manduca. Luna standard si toddler si Luna Evo, Tula baby si toddler, Lenny baby si toddler, Emeibaby baby si toddler, Physio Carrier, Isara wrap conversion standard, Radira standard, toddler si preschooler, Radira de ocazie, Ergo Performance, Bumbo standard, Bondolino. Eu o sa ma duc sa le vad si sa le pipai si eu nitzel, macar asa de dragul vremurilor trecute.

Asa ca, daca aveti nevoie de suportul grupului, le gasiti la Baby Expo.

V-as recomanda sa fiti acolo sambata la ora 11, pentru caaaa…… e supriza, nu va pot spune mai mult, va trebui sa veniti sa vedeti.

Si ca sa vedeti de ce sunt nostalgica, va las cu niste poze de-ale noastre din perioada cand Mihu ori nu mergea inca, ori inca mai dorea sa fie purtat.

Dormim si noi?

Mihu are aproape 2 ani si 8 luni…teoretic, copiii dorm toata noaptea pe la varsta asta…tot teoretic, ar trebui sa doarma toata noaptea de la : 3luni/6luni/1 an etc, alegeti voi… Mihu a fost mai cu motz si nu a dorit sa se inscrie in aceste categorii, de-abia pe la 2 ani si 2 luni nu a mai cerut lapte noaptea…mno, imi luasem gandul pana atunci, am zis ca daca ajungem asa la 3 ani, deja ii fac sandvisuri de seara si I le pun la nas…

Deci nu mai cere mancare…yeyyyy, dormim toata noaptea…J))))))))))))) gresit..

Programul unei nopti:

Aud ceva si ma smulg intr-un vis cu o plaja…ma uit la el, are ochii inchisi, dar I se misca buzele…ciulesc urechile: Frere Jaques, frere Jaques….mdaaaa, canta prin somn…pun capul inapoi pe perna si inainte sa atipesc din nou aud: ding dang dong! Ma uit la ceas…2.29…adorm..

Aud iar ceva… ciulesc urechea, ochii ii am inca inchisi…o soapta la urechea mea: mami, vreau apaaaaa! Insotita de zgomotul specific al sticlutei de apa goale zdranganite demonstrative…deschid ochii…e infipt in fata mea, cu nasul aproape lipit de al meu, cu ochisorii intredeschisi somnorosi…ma umfla rasul, ii pun apa, il aud cum bea si adoarme la loc…ma uit la ceas 4.30…si ma tot uit la ceas pana pe la 5…

Mda, nopti intregi dormite…ce gluma buna…dar macar nu ma mai dau jos din pat…

Voi dormiti toata noaptea?

Pozitii de putere

Sa te asezi pe pozitii de putere cu cineva nu e niciodata benefic…daca acel cineva mai e si copilul tau, e de-a dreptul inutil, tamp si in general o idee foarte proasta…si totusi..

Cateodata las impresia ca la noi totul e roz…nu e…dar stiti, fiecare din noi vrea sa arate lumii ce face bine, ce face frumos, nu esecurile si ratarile…pe alea le tinem pentru noi, le intoarcem pe toate partile in mintea noastra, in ceasuri tarzii din noapte, respirand cu greu sub povara lor si sub un copil de 14 kile care ti-a adormit plangand in brate…si cu putin noroc, invatam ceva din ele.

Saptamana asta am fortat nota cu Mihu..el uraste sa “trebuie” ceva seara..e suficienta dimineata cu constrangerile ei de timp ca fiecare din noi sa ajunga cat de cat rezonabil la gradinita si la serviciu…seara nu mai vrea asa ceva..si are dreptate.

Luni a fost cu trebuie..am observat ca nu i-a placut, desi cat de cat a cooperat initial, din modul in care m-a taxat pentru asta, facand greva cand a fost vorba de urcat in scaunul masinii sa plecam…ca urmare am stat in fata blocului bunica-sii o ora si ceva pana a dorit el sa plece…

Miercuri m-a mancat intr-un loc nebatut de soare sa o comit din nou. As fi putut sa ii explic lui Buni ca uite-asa si pe dincolo, hai sa o lasam pe week-end si ea ar fi inteles cu siguranta, dar am zis ca poate merge. A mers pana nu a mai mers. Conform zilei de luni, Mihu iar a refuzat sa se urce in scaunul de masina, el nu vrea si pace. Cand intr-un final s-a urcat, am zis ca hai poate am trecut peste. Gresit, am comis-o si aveam sa platesc.

Totul in  seara aceea a fost un NU!!! Nu voia sa se descalte, nu voia sa se spele, nu voia nimic din ce-l rugam sa faca. Moment in care frustrarea a inlocuit sentimentele mele mai bune si faptul ca ar fi trebuit sa stiu mai bine de atat si am inceput si eu sa NU!! Ce sa zic? Adultul responsabil si care ar fi trebuit sa stie mai bine…sau nu…

Treaba a culminat cand i-am refuzat suzi…Suzi e iubirea lui fara de care nu poate sa adoarma si oricat mi-as dori sa schimb asta, momentan nu e cale. Cat de curand el urla ca taiat si lovea cu mainile si picioarele in orice prindea, eu ma leganam plangand inainte si inapoi stand in fund pe covor… Nimic din ce ii spuneam nu ajungea la el, evident ca era intr-o stare in care neocortexul lui plecase la plimbare, sistemul limbic intrase in functiune si dezlantuise toate emotiile pe care nu le putea stapani …eu ma indreptam incet si sigur spre aceeasi zona.

 Cumva, cumva, am reusit sa ne linistim, sa vorbim cat de cat despre ce am simtit, despre cum s-a simtit celalalt (a fost cea mai lunga discutie cu el despre emotiile noastre la care el chiar a participat activ…pe principiul : daca tot s-a intamplat, barem sa scoatem partea buna din situatie).

Intr-un final s-a cerut in brate si a adormit asa pe mine, suspinand prin somn…e un sentiment tare urat sa stii ca ai provocat asa ceva…in noaptea aia am stat treaza si am intors pe toata partile tot ce am facut si tot ce generase situatia tensionata si concluzia a fost: EU ERAM DE VINA! Eu l-am impins mai departe decat a putut el, eu i-am cerut mai mult decat avea…si nu ii dadusem si inapoi..

A doua zi de dimineata, la fel, a fost un NU total…deja stiam si mi-o asumasem…am reusit cumva sa ajung cu el la gradinita si i-am promis ca seara mergem unde vrea el si facem ce vrea el, doar noi doi.. m-a luat cu manutele lui mici de gat si m-a pupat..deja se uita altfel la mine si am stiut ca neglijasem cel mai important aspect dintre noi..nu ne mai conectasem cum trebuia, timp unu la unu facand fix ce ii place lui, de prea mult timp..iar acum asta ii promisesem si el stia ca va fi totul mai bine..

Ma lasasem pe o ureche pentru ca in week-end a fost taica-su acasa si el il prefera la joaca. Cand a plecat taica-su , el avea nevoie de mine, iar eu nu numai ca nu am fost disponibila cum ar fi vrut el, ci i-am cerut si mai mult decat a putut el sa dea. Pretul l-am platit amandoi.

Situatia asta a fost o lectie pentru mine. Ambitii si pozitii de putere nu trebuie sa existe intr-o familie. Nu fac decat sa raneasca pe toata lumea si la final nimeni nu castiga nimic. Chiar si un copil de 2 ani si jumatate poate, daca vrea, sa reactioneze la o pozitie de forta si te va face sa regreti decizia ta nu pentru ca te va infrange, ci pentru ca vezi cum il afecteaza. Pentru ca suferinta lui din seara aceea, el posibil sa nu o mai tina minte, dar eu o sa o am in fata ochilor de cate ori voi mai fi tentata sa mai abordez situatia asa..pentru ca vreau ca noi sa aratam asa de fericiti ca in poza asta cat de mult timp se poate...

Inghetata de mic dejun

Vei inghetata!

Aud replica asta de anul trecut cand ne facusem obicei sa ne ducem in parcul Carol seara sau in we…de cate ori ajungeam acolo, Mihu o lua tropotzind marunt inspre toneta celor de la Betty Ice si tzopaia acolo pana ajungeam si eu, incercand sa vada ce inghetata mai e…ajungeam si eu, cerea in brate si incepea: ciocolata, fructe de padure, etc etc….luam inghetata si manam la poalele statuii…mai stateam si pe banca, dar la statuie era locul nostru unde povesteam verzi si uscate…

Asa a facut el cunostinta cu inghetata…

Anul asta in schimb  s-a prins ca exista inghetata in frigiderele alea mari si colorate de la magazine….mno, cu o inghetata saptamanala luata cand mergeam la parc puteam sa traiesc , dar cu inghetata cumparata de x ori pe zi de la magazinul de la colt nu mai traiesc asa ok din punctul de vedere al cantitatii de zahar si de chimicale inghitite de pruncul meu..

Situatia la ziua de azi se prezinta in felul urmator:

Mihu mananca inghetata la micul dejun sau/si la cina…si eu nu am nici o problema cu asta. Va intrebati cum si de ce? Bineinteles ca exista un spil ca doar nu m-am spalat pe creieri asa subit.

Spilul se cheama aparat de inghetata.

In continuare va prezint in 10 pasi cum se face inghetata:

1.    Se bate din picior la sot ca vrei lada frigorifica…legatura cu inghetata e ca bolul de la aparat trebuie sa stea minim 18 ore la minim vo 15 grade sa inghete lichidul din peretii aparatului. Tot in lada frigorifica se baga si fructe la congelat, la alegere: mure, zmeura, caise, piersici… Tot acolo se arunca si orice banana care ramane si se innegreste. Sotul se arata mirat, ca doar el nu a zis nu, si iti da mana libera, iti iei singura…

2. Se intreaba copilul ce culoare sa fie inghetata…asta in cazul in care cam stiti ca raspunsul e ROZ si aveti ingrediente pentru asta…eram pregatita si pentru VERDE cu niste sirop de menta :D

3. Se scoate o punga de zmeura, se zic niste chestii neortodoxe in gand ca iar am pus prea multe fructe intr-o punga, se baga sub jet de apa, se reuseste sa scot jumatate din cantitate, se arunca in blender.

4. Se scoate o banana innegrita congelata, se baga sub jet de apa ca altfel nu reusiti sa scoateti coaja de pe ea, se arunca in acelasi blender.

5.Se da o raita prin sufragerie in scop de adunare a oricarui rest de fructe pe care Mihu nu mai vrea sa le manance si stau insirate pe acolo pe farfurii, se gaseste niste papaya, se confisca si ajunge tot in blender

6.Se desface borcanul cu miere, se varsa nitel pe tine…cred ca exista un sunet specific al borcanului de miere pentru ca Mihu apare instant in bucatarie …VEI MEIEEEEEEEE! Se indeasa copilului o lingurita in gura, se pun doua linguri in blender.

7. Se blenduieste bine tot asa congelat cum e, ase varsa intr-un bol si se mai amesteca cu smantana lichida/solida/iaurt ce aveti prin frigider

8.Se toarna in aparat si se porneste aparatul...se cer scuze de la Mihu ca nu te-ai gandit sa il lasi pe el sa apese butonul...prea tarziu, deja urla...inchizi aparatul, apasa el pe buton...de cateva ori...pana la urma il convingi cu promisiunea inghetatei sa lase aparatul sa functioneze...

9.Se raspunde din minut in minut la intrebarea: E gata? Nu inca, mami…E gata? Mai are putin, mami… pentru vreo 20 minute

  

10.Se mananca cu lingurite de plastic (ca sa mai puteti folosi aparatul ulterior) direct din bol  cu toata fata si multa veselie. Ce ramane, merge intr-o caserola la aceeasi lada frigorifica de la punctul 1.

Pofta buna!