Se poate si fara mine???

Ieri am fost plecata toata ziua…ati inteles corect…toata ziua pana noaptea.

Cu o seara inainte, i-am explicat lui Mihu ca maine seara va sta cu tati, va manca si va face baie cu el, se va culca cu el si mama nu va fi acasa. Dar mama vine si doarme cu el. Nu a parut impresionat. Dimineata urmatoare, am repetat poezia asta si am stat putin mai mult cu el inainte sa plec la serviciu. A ramas cu Buni foarte linistit, cu programul lor normal.

Dupa serviciu, m-am dus la treburile mele si nu am dat decat un singur telefon sa ma asigur ca taica-su a ajuns la timp acasa , sa o schimbe pe doamna care ne ajuta dupa masa cu Mihu. Totul era bine. As mai fi sunat, dar stiam ca o sa ii incurc, eventual sa-i si nelinistesc.

Cand mi-am terminat treburile si am ajuns acasa era aproximativ 9.20. Stiam ca Mihu pe la ora aia adoarme, maxim la 9.45, asa ca m-am asezat in fund pe scarile blocului , am fumat o tigara si am asteptat sa se faca 9.45. Mi-era un dor de el…

Am intrat in casa pe modul silent. Intuneric peste tot, deci taica-su e inca cu el in camera lui. Pas-pas mi-am lasat lucrurile si m-am schimbat. Iese si taica-su din camera lui.

-          A intrebat de mine?

-          Nu.

Cri cri cri…sondez: sunt dezamagita cumva.

-          Cum, deloc? Nici cand l-ai dus la nani?

-          Nu

Pfuuuu, ma simt cam dispensabila ..

Mai discutam noi ce si cum am facut si pe unde si mergem la culcare. Ma bag in pat langa Mihu si pun o mana pe el sa-l mangai. Ma mormaie si incerc sa nu rad, e fix aceeasi reactie pe care o am si eu cand ma deranjeaza cineva in somn.

Si nu ma ia somnul si stau si ma gandesc. Pai bine domne, cum vine asta? Sa nu imi simta lipsa deloc???? Hai sa analizam logic, ca asta functioneaza la mine:

1.       Cu cine a stat? Cu taica-su. Persoana de siguranta cu atasament puternic.

2.       Ce au facut? Pai din cate mi-a povestit s-au distrat binisor si prin casa si pe afara, deci nu a avut prea mult timp sa se gandeasca ca lipseste maica-sa din peisaj

3.       Cum a adormit de nu m-a cerut la somn? Tot din relatarile lui taica-su, rezulta ca a tzopait toata ziua si era frant de oboseala, a adormit in timp record, deci nevoia primara a invins.

Acestea fiind clare, am un sentiment bun. Pentru ca are o relatie foarte buna cu taica-su, atat de buna incat nu intreaba o seara de mine, pentru ca viata lui e plina de activitati interesante.

Deci problema e la mine. Eu ma simt asa din cauza mea. Pai dupa ce am fost cea mai importanta persoana din viata lui 2 ani si ceva, e normal. Creste prea repede pentru gustul meu. Numai ce m-am obisnuit ca o persoana mica sa fie complet dependenta de mine, dandu-mi vechea mea viata peste cap. Si cand m-am obisnuit, na belea, el deja a crescut si a devenit mai independent si nu mai are aceleasi nevoi. Si cele pe care le are, pot fi indeplinite si de alta persoana in afara de mine.

Task pentru perioada urmatoare: adapteaza-te la noua configuratie.

Am adormit langa el. La un moment dat m-a trezit ceva: radea prin somn..sunetul cel mai frumos pe care l-am auzit eu vreodata e rasul lui. Deci a avut o zi buna si frumoasa si visa ceva amuzant. E bine.

Dimineata cand s-a trezit l-am tinut in brate si l-am pupat pe toate partile cat sa imi ajunga pana diseara. Si lui, ca a stat linistit la pupat si mangaiat, ceea ce imi spune ca totusi, undeva intr-un colt de minte, i-am lipsit si eu lui..

Si totusi..cand a crescut atat? Bebelusul meu a disparut, acum e copilas..cat va mai fi asa…

Si penru ca mi-e dor de bebelusul Mihu, scot o poza de la naftalina de acum 2 ani: