Mihu, banii si cd-playerul

Intr-o seara frumoasa de saptamana trecuta, Tati a chemat niste domni sa se uite la masina noastra de familie pe care o banuiam de o sincopa de baterie (o sa va povestesc si despre ultima data cand s-a schimbat bateria ei la nasterea lui Mihu, acum pot sa rad pe tema asta).

Mihu conform obiceiului lui, s-a cocotat pe scaunul din fata sa misune pe la volan, sa apese pe butoane, sa dea claxoane, sa bage/scoata cd-ul din cd-player. Cand e masina oprita , poate sa faca si asta, altfel sta numai in scaunul lui de masina in mers. Il vad cotrobaind in usa masinii dupa niste monede de 50 bani. Radarul instant imi spune ca sunt mari si nu le poate inghiti si oricum nu prea mai baga multe chestii in gura in ultima vreme, deci nu ma crizez.

Si atunci…cu o viteza si precizie demna de un ninja trainuit douaj de ani in Tibet/China whatever, moneda a ajuns in cd-player in mai putin de 2 secunde…nu am avut timp sa zic decat un : NUUUUUUUU!

Stiu teoria cu nefolositul lui nu, dar va invit pe voi sa faceti o pledoarie mai buna in cele mai putin de 2 secunde…

Mno, domnii cu pricina ne sfatuiesc sa inchidem cu totul partea muzicala a masinii noastre deoarece e pericol de scurtcircuit si de luat foc. Traduc pe intelesul lui Mihu: Mami, nu mai merge muzica la masina pana nu o reparam.

A urmat valea plangerii…Mihu jelea cu intensitate maxima : nu canta mu-siiiiiiii-caaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Apoi a gasit solutia salvatoare. S-a dat jos din masina si a plecat prin parcare strigand cat il tineau rarunchii printre hohote de plans: cumparaaaaaaaaaaaaam!!! Alta masinaaaaaaaaaaaaaa!!!! Practic se dusese la vizionari de masini sa isi caute alta la care merge muzica. Se oprise la Kia-ul vecinului…l-am deturnat inspre matizul nostru la care inca merge muzica :D. Acolo , na belea, voia sa mearga cu el la plimbare: mami, dar scaunelul tau e in masina cealalta, puiule, nu poti merge fara scaunel! Alta valea plangerii…seara aia a fost destinata plansetelor, era clar ca nu-l mai poti linisti cu nimic.

A doua zi, merge mama-sa la service unde in caz ca nu stiati, va costa 60 lei sa scoti o moneda de 50 bani din cd-player. Asta deoarece la Hyundaiul nostru nu se scoate cd-playerul pur si simplu, e ingropata consola in bord, ceea ce e foarte util cand stai in Bucuresti unde se sparg masini si ziua pentru casetofoane. Imi demonteaza domnii de la service juma de bord, scot moneda, se hlizesc nitzel, ma hlizesc si eu cu ei, ca deja nu prea mai aveam ce face. La cat au demontat pe acolo, chiar m-am mirat ca nu m-au taxat mai mult.

Mbon, am rezlvat partea asta. Ramane partea lui Mihu. Cum pun eu problema astfel incat sa inteleaga ce a gresit, care e consecinta (cheltuit bani aiurea) si mai ales cum o cuantific cand el nu prea are notiunea banilor?

Pun un post pe un grup drag mie, sar mamicile cu multe sfaturi si ajung la niste concluzii:

1.       Ne trebuie pusculita

2.       Ne trebuie educatie financiara. Stati, nu va tavaliti pe jos de ras, stiu foarte bine ca are doar 2 ani si 3 luni.

Mihu stie deja ca scoatem bani de la bancomat, ca platim tot ce cumparam din magazine, cateodata da el banii. Stie sa numere pana la zece, dar e evident ca nu stie sa dea si sa primeasca rest la bani. I-am spus ca banii se muncesc ca de aceea plecam si eu si tati la serviciu in fiecare zi, ca nu sunt fara limita, se mai si termina, cateodata cand vrea ceva din magazine ce nu vreau sa ii cumpar, ii spun ca nu avem bani pentru asa ceva (stiu, nu e frumos din partea mea, dar undeva trebuie sa pun limita).

Doar ca ma chinuiam sa gasesc o forma logica pe care el sa o inteleaga cu informatiile pe care le are acum. Ma consult cu taica-su si cu Buni. Mai dau si ei idei, ajung la o forma multumitoare. Acum trebuia sa gasesc doar momentul.

Momentul a venit in acea seara, cand ne plimbam pe calea Rahovei de mana. Ca si taicasu, el nu raspunde bine la discutiile fata in fata pe care le percepe ca fiind mai in contradictoriu decat sunt. Asa ca de-a lungul timpului, cu taicasu am purtat discutii delicate in masina, cand stam amandoi cu fata in aceeasi directie, nu fata in fata si a functionat. Cu el, nu merge cu lasatul la nivelul lui si fata in fata, metoda propusa de multi pentru discutiile cu copilul, ci tot asa, amandoi cu fata in aceeasi directie. Deci plimbarea noastra era o conjunctura numai buna.

-          Mihu, tii minte ca aseara ai bagat moneda in cd-player si nu a mai mers?

-          Nu merge musssiiiiiicaaaa!

-          Da, mami, nu a mai mers muzica si mami a trebuit sa se duca azi la service sa repare muzica!

-          La se’vice, intrebator si cu ochii mari…

-          E un loc unde se repara masinile, mami… cum au venit domnii sa se uite la masina noastra, doar ca azi am mers eu la ei..

-          Se’vice..

-          Da mami, dar dupa ce au reparat muzica, a trebuit sa platesc. Stii ca ti-a spus mami ca platim pentru orice: mancarea de la Mega, lumina, apa, totul trebuie platit

-          Platiiiim!!!!

-          Da, platim..dar in loc sa dam banii astia acolo, puteam sa luam altceva, un lego de exemplu (ideea mea initiala a fost un pachet de scutece, dar alea sunt necesare si taicasu a ridicat ideea foarte valida cum ca trebuie sa fie ceva optional, nu o nevoie de baza)

-          Lego??

-          Da mami…vezi tu, era mai bine sa nu ajunga moneda in cd-player ca sa nu trebuiasca sa platim la service sa o scoata de acolo (sa se observe ca am zis “ sa nu ajunga moneda” nu “ sa nu o bagi “, e cam multa invinuire si el stie exact ce spun oricum)

-          Nu moneda..

-          Da, puiule, ti-am spus ca avem o suma limitata de bani, care se termina si daca platim asa sa reparam, nu mai avem bani pentru altele …

A tacut…l-am lasat in pace…dupa vreo cateva secunde, am stiut ca a inteles, pentru ca a apelat la tactica lui favorita folosita atunci cand nu ii place situatia si vrea sa iasa din ea:

-          Motochetaaaaaaaaa!

A schimbat vorba..face des asta in ultima vreme ca sa iasa din situatii neplacute.

-          Da, mami, uite ce motocicleta frumoasa! (e un soi de mertzan al motocicletelor parcat tot timpul acolo). Si multumesc ca m-ai ascultat!

Si-a ridicat privirea la mine si avea zambetul lui gen Bruce Willis intr-un colt al gurii. Intelesese, bagase la cap si voia sa treaca mai departe. Dar i-a placut ca i-am multumit. Drept urmare, a ciripit:

-          Cu pacere!

Asta nu inseamna ca nu o sa fiu cu ochii pe el ca pe butelie cand se va mai cocota in fata, ca poate ii trece prin minte sa bage altceva pe altundeva.

Dar toata povestea asta, pe langa faptul ca a fost o lectie in sine despre ce se intampla cand stricam lucruri, m-a adus la concluzia ca trebuie in viitorul nostru sa existe “lectii” spontane pe parte financiara..nu ca banii ar fi cel mai important lucru de pe pamant, dar vad adulti care nu stiu sa isi managiuiasca salariul lunar. Si nu am observat sa se faca educatie financiara aplicata in formele clasice de invatamant. Absolut nimic. Ori noi traim intr-o societate guvernata de bani, credite, instrumente financiare etc care, daca nu ai notiuni elementare despre ele, te afunda in datorii. Deci cate un pic, cate un  pic, va trebui sa invatam prin joaca sau greseala despre asa ceva. Eu si taicasu am invatat pe calea cea grea si platim si astazi credite impovaratoare. As vrea ca experienta asta sa nu se duca pe apa sambetei, ci sa faca parte din bagajul cunostintelor lui Mihu mic cand va fi mare.

Pana atunci, ne mai focusam si pe emotii, colorat, lego, puzzle si alte skilluri folositoare in viitor..