Cum esti tu?

In ultima vreme, discutiile cu Mihu sunt tot mai interesante. Stie mai multe cuvinte si reuseste sa exprime mai mult sau mai putin clar ce simte si ce doreste. Cateodata ne lasa fara cuvinte cand intrezarim din replicile lui, viziunea lui asupra unor lucruri si asupra vietii.

Intr-o seara, ii spuneam la culcare, cu lumina stinsa:

-          Mami te iubeste, puiule.. ii trag un ghiont cu piciorul lui tasu, care se sesizeaza si graieste:

-          Si tati te iubeste!

Completez eu , ca respectiva era la ea acasa:

-          Si buni te iubeste.

Si Mihu proceseaza si raspunde:

-          Acasa… a fost liniste cateva minute. Da, era acasa, unde toata lumea il iubeste.

Vin seara de la serviciu. Ma intampina cu un  Maaaaamiiii lung si graitor si topaind ca un iepure turbo (expresie preluata de la o alta mama posesoare de baiat topait).

-          Mi-a fost dor de tine puiule.

Ma corecteaza:

-          Dagostea! Da, asa ii spun: Esti dragostea mea!

Alta data, ma uit la el si ii spun:

-          Sunt tare fericita aici, acum, asa cu tine!

Se uita la mine:

-          Mutumit!

-          Cine e multumit, mami?

-          Mihu! (deh, e Capricorn, nu ma astept la prea multe efuziuni)

Daca il intrebi cum e Mihu, o sa-ti spuna ca e dragostea/comoara mamei, maimutelul tatii si puiul lui Buni. Pentru ca asa ii spunem fiecare dintre noi ca e. Mai spune si ca e dragalas, ca asa ii spunem ca e si mai nou, Emma a considerat ca el e frumos, deci a bagat si asta in repertoriu.

Sunt sigura ca daca I s-ar fi spus ca e rau si obraznic, le-ar fi interiorizat pe astea. Nu le-ar fi spus cu asa draga inima, dar ar fi crezut ca e ce spunem noi, cum ne crede pe cuvant si ca e dragalas, frumos, comoara etc…

In concluzie, copiii nostri se bazeaza pe noi sa le spunem ce e cosul de gunoi si banca si blocul, dar si ce sunt si cum sunt ei. Asa ca sa deschidem ochii si urechile bine, pentru ca ce le spunem, fix asa vor fi.