Sunt geloasa...

Sunt geloasa...rau...am porniri criminale deja...imi vine sa-i tai gatul...si apoi s-o arunc de la etaj...dar nu o fac...nu, nu ca mi-e frica de inchisoare...ci pentru ca stiu ca va disparea la un moment dat...dar o urasc...o urasc cu toata forta sufletului meu ...de mama...ii da un confort pe care eu cateodata nu i-l dau si nu inteleg de ce...apare ca ultima solutie ..si functioneaza nenorocita...da, e suzeta lui Mihut...bucata aia de plastic neinsufletit si mizerabil...
Ma doare rau cand adoarme cu ea...stiti de ce? pentru ca eu il legan, ii cant melodii inventate de mine pentru el, ii soptesc la urechiusa secretele noastre, cum ca mama il iubeste mai mult decat orice in viata asta, ca e in siguranta, ca poate inchide ochisorii, ca e timpul ca el sa doarma, ca sa poate creste mare si frumos, e momentul nostru de fericire furat in fiecare seara printre indatoririle si obligatiile vietii noastre...si-l pun in patul nostru, pe paturica lui...imi prinde degetul cu manuta lui mica si stam asa uitandu-ne unul in ochii celuilalt...incep sa-i fluture genutzele si-si inchide usor ochii lui mari, albastri si frumosi..ultimul lucru pe care il face este sa-mi zambeasca...eu stiu asta pentru ca ii vad obrajorii cum se misca...dar suzeta odioasa ii astupa zambetul lui de copil fericit si iubit...o urasc...in seara asta n-am mai rezistat..i-am scos-o din gurita cand l-am pus pe paturica..i-a luat ceva mai mult sa adoarma...dar mi-a zambit si i-am vazut zambetul...si mama nebuna ce sunt, parca as fi vrut sa nu adoarma inca, sa-i mai privesc ochii cateva secunde...in seara asta a mers...sper sa mai mearga..daca nu, astept cu nerabdare momentul in care Mihut al meu nu va mai avea nevoie de suzeta ca sa adoarma...dar daca atunci va fi prea mare ca sa mai aiba nevoie si de mine? copilul meu creste, saculetul cu haine ramase mici se tot umple...pentru sufletul meu, el creste prea repede..sunt geloasa si pe timpul asta care se scurge prea repede...dar fur in continuare momente de fericire oricand pot...