De ce au copiii nevoie sa planga?

Da, stiu...soc si groaza!!!! cum sa planga copilul?..
Joi am fost la un seminar cu titlul asta...a fost tinut de o tipa foarte faina ..Emanuela Diaconu o cheama, si da ...soc si groaza! chiar are copil..:D
Nu va inchipuiti ca au fost sfaturi de genul nu-l lua in brate ca se-nvata si lasa-l sa planga ca isi face plamanii...
Cursul a fost bazat pe studii facute de Aletha Solter si altii ca ea, care chiar au studiat...bebeluseniile noastre, ca si noi, au motive de stres...o sa va mirati, nu? pai ce stres sa aiba ei, ca doar dorm si mananca toata ziua...gresit...ei invata si proceseaza lucruri cu o viteza uimitoare si toate aceste procese ii obosesc si ii streseaza..plus ca din mediul linistit si placut care a fost burtica mamei, brusc ajung in lumea asta unde vecinul da cu bormasina, claxoanele pe strada sunt ceva de vise negre, in parculet toti copiii tipa, etc...mai tarziu intervine alt gen de stres/frustrari etc...noroc ca bebeluseniile noastre vin cu kitul antistress instalat deja ...versiunea 2.0.. :D...ei se descarca prin plans, tipat, urlat sau, daca sunteti foarte cuminti si nu v-a taiat Mosu' de pe lista, prin ras...ei semnalizeaza tot prin plans nevoi fiziologice...dar vorba Ancai cu care am fost la curs...dupa ce le-ai luat pe rand (hranit, schimbat, somn, verificat ca ii sta soseta dreapta si pantalonii nu-l strang) si pruncul inca urla...ghiciti ce...elibereaza stresul de peste zi... ati observat probabil, daca aveti prunci mici, ca seara nu prea le mai intri in voie...pe masura ce vor creste, vor reusi sa ne "explice" din ce in ce mai bine ce vor...dar pana nu au toate cuvintele la ei ca se ne poata explica si nu reusesc inca nici ei sa-si explice ce vor, toate frustrarile si stresul ( mi-a luat X lopatica de nisip si nu mi-a mai dat-o inapoi, mama a tipat la tata si eu nu stiu ce se intampla dar stiu ca nu-i a buna, etc etc) vor lua forma tipatului/plansului....
De cate ori incepe sa planga, trebuie mai intai cercetate nevoile...daca nu e o nevoie, atunci mergem mai departe...e o dorinta...tipa ca vrea masinuta albastra...o vrea fiindca chiar o vrea? sau asa isi manifesta o alta nevoie ascunsa...daca l-a apucat tipatul si vrutul masinutei musai in secunda in care incerci si tu sa legi o conversatie cu cunostinta cu care numa ce te-ai intanit...oare nu ti-o fi zicand de fapt...mami, ai promis ca mergem la parc numai noi doi, sa avem timpul nostru si tu acum iti incalci cuvantul?? "Bagarea in seama" cum se zice, izvoraste din alte nevoi...daca nu e vorba nici despre aceste alte nevoi, ci doar vrea masinuta aceea albastra..e o dorinta simpla...pe care i-o putem indeplini sau nu, depinde de regulile stabilite cu copilul...si aici vine socul!!! e ok ca el sa planga...nu se termina lumea acolo daca el plange...intotdeauna sa ne intrebam...i se intampla ceva rau daca plange? bineinteles ca ii putem explica, ca acasa am vorbit si el a promis ca nu cere sa i se cumpere decat o jucarie si acum vrea doua...si da, este o frustrare si un stres pentru el ca nu le poate primi pe amandoua...dar lumea lui nu o sa se termine daca nu le primeste....trebuie luat in brate si lasat sa planga in siguranta ...sunt parinti care nu suporta plansul copiilor lor si pleaca din camera sau ii trimit in camera lor...mesajul trimis este : Nu te accept cu un asemenea comportament! cand de fapt mesajul care ar trebui trimis este: te iubesc neconditionat ...copiii au nevoie de iubire cel mai mult atunci cand nu o "merita" cum ar zice unii...eu nu vad iubirea de parinte ca pe ceva ce ti se da sau ti se ia in functie de comportament... replica" mama nu te mai iubeste daca nu esti cuminte" are consecinte dezastruoase...suntem datori sa ne iubim copiii si chiar atunci cand ei fac cel mai urat posibil...atunci sa-i asiguram ca ii iubim si suntem langa ei...atentie, asta nu inseamna ca cedam...nu, suntem fermi, dar ii iubim in continuare...
O sa planga cu sughituri, o sa planga de sare camasa de pe ei...si intr-un final se vor linisti...va amintiti cand ati plans ultima data? daca stati sa analizati, tot din cauza stresului a fost....si dupa ce ati plans, v-ati simtit mai bine? ca si cum s-a mai usurat povara? adulti fiind, am invatat sa gestionam stresul si doar cand se ingroasa gluma mai avem reactiile de plans/tipat...copiii sunt expusi la lucruri noi in continuu..sau li se stabilesc limite, pe care in mod absolut natural ei le testeaza...si devin stresati....
ei acum e acum...ce faci daca copilul plange...reactia standard...ii distragi atentia...ii zdrangani o jucarica...etc ...pai si el ramane cu stresul...pe care si-l va exterioriza altfel...ros de unghii, batzait de zici ca e legat la priza etc...
Nu gasesti nici o solutie sa-l faci sa taca si ii aplici mult auzitul: daca mai plangi, iti dau eu motive s-o faci!!! credeti ca ati rezolvat ceva? voua daca v-ar interzice cineva sa faceti pipi cum ar fi? nevoia de a elibera stresul a devenit o nevoie fiziologica deja...daca nu se indeplineste, copilul va cauta alte moduri de a face acest lucru...va deveni violent, sfidator sau nesigur, prea linistit, temator...cand va ajunge la varsta adulta, fie ca va face excese si va avea un comportament de fronda, fie va fi mult prea precaut si nesigur...cati adulti nu cunoasteti care se "relaxeaza" cu vreo cativa litri de vin secondati de cateva pachete de tigari? in facultate in sesiune, faceam o chestie comun acceptata tocmai ca sa ne eliberam de stres...luam o pauza de la invatat, toate 3-4 cate eram in camera , trageam aer in piept si tinandu-ne de maini ne puneam pe tipat cat ne tineau plamanii...eram anul 1  si stateam in caminele Moxa la ultimul etaj...o data a aparut portarul crezand ca ne omoara cineva..:))) si totusi in anul acela am avut cele mai bune note si cea mai relaxata sesiune...daca o poti numi asa...
In concluzie...iubiti-va copiii, fiti langa ei si in cele mai urate momente...tot ai vostri sunt, nu-i ia nimeni acasa sa-i potoleasca...popa nu v-a zis de data asta " la bine si la rau", dar exact la asta v-ati inscris cand au aparut cele doua liniute...la rau, e cand au cea mai mare nevoie sa fie iubiti neconditionat...iubiti-i si fiti langa ei..puneti-le limite voi, pana nu le pun altii si invatati-i ca nu se moare din neprimirea unei masinute, ca in viata nu primesti tot ce doresti...si cand plang, luati-i in brate si asigurati-i ca sunt iubiti no matter what! ajutati-i sa se descarce si veti vedea din nou copilul fericit, vesel si voios pe care il stiti...si instinctele voastre de parinti sunt bune...nu lasati societatea sa va puna cuvinte in gura, doar pentru ca voi le-ati auzit cand erati mici...sunteti datori sa faceti mai mult pentru copiii vostri...pentru ca suntem in alta era, informatia e la botul calului, deci puneti mana si cititi, ca timpul se scurge si inainte sa va dati seama...o sa fie adulti...depinde doar de voi daca vor fi adulti echilibrati cu valori morale sanatoase, sau se vor batzai de pe un picior pe altul la un interviu pentru un post de conducere, isi vor roade unghiile, vor conduce cu 120 km/ora prin oras si vor omori pe careva pe trecerea de pietoni sau doar  vor bea un pahar in plus si-si vor snopi nevasta in bataie...stiu, exagerez...dar daca nu?
Recomand "Lacrimi si crize de furie" de Aletha Solter pentru inceput...sunt sigura ca daca o cititi, va descurcati mai departe cu urmatoarele lecturi...