Cu Vodafone si BuzzStore inainte la distractie

Pe BuzzStore ii stiam mai demult...cu Vodafone am o relatie stabila de vreo 12 ani...si uite ce bine s-a nimerit ca m-au ales sa testez un telefon superb, Samsung Galaxy Core Prime, internetul 4G si aplicatiile lor Zonga, SeeNow, Vremea, Cinemagia si Myvodafone. Era o cutiuta plina de bunatati care arata asa:

Mai intai despre telefon. E un smartphone nici prea mic, nici prea mare, numai potrivit cu mana mea! nu radeti, dar am mana mica si am reusit sa scap pe jos un smartphone prea mare pentru mana mea si sa-i fac praf ecranul..vorba aia: ce-i prea mult, strica!...Samsung Galaxy Core Prime se misca repede, e intuitiv , face poze frumoase si imi place, place, place....
Vi-l prezint cu mare drag

M-am obisnuit foarte repede cu el si a devenit telefonul meu preferat.
Am trecut apoi la testat aplicatiile...

Cateodata ma pocneste asa o pofta sa ascult fix melodia ACEEA...si uite ca nu e pe nici un post de radio si am uitat s-o copiez pe stickul masinii...ufff....Zonga e exact ce-mi trebuia...caut repede, play si gata...distractia e la cote maxime...fi-miu e un pic carcotas ca nu i-am gasit Cioara de la Cutiuta muzicala, dar sunt sigura ca va aparea cat de curand..

O data ce am descoperit Zonga, ne-a venit pofta de mai mult...si am trecut la nivelul urmator: SeeNow...eeee, asta e altceva...desene animate clasice, filme multe si bune, emisiuni TV, timp sa ai sa le vezi pe toate..in seara asta ne uitam la Pisicile Aristocrate sa vada si el de unde anume am botezat noi pisoiul tarcat din dotare Berlioz.. tati e foarte fericit ca mai vede si el ceva sport/meciuri...
Aplicatia Vremea o verific in fiecare dimineata ca sa stiu cum ma imbrac si ma ajuta enorm..oi fi avand eu masina, dar daca ma prinde ploaia in sandale de piele intoarsa, tot nu-i bine...

La Cinemagia ne uitam sa vedem ce filme mai sunt pe la TV, ca la cele de la cinema putem doar sa visam vreo cativa ani de acum incolo, pana Mihu mic nu va mai fi chiar atat de mic...asa ca tot la SeeNow ajungem daca e cazul..

Ei, dar pachetul nostru nu a avut doar telefonul...a mai venit si cu 3 vouchere de cate 2 luni gratuit pentru Zonga si 2 pentru SeeNow..unul pentru Zonga e deja arvnit de o prietena buna, care de-abia asteapta sa-l primeasca, asa ca mai am doua de Zonga si doua de SeeNow..doritori?
De asemenea, Vodafone ne-a facut cadou si un voucher de 80 lei cu care se poate achizitiona un smartphone la abonament pe 2 ani. Ne gandim cui sa-l facem cadou sau daca sa-l pastram si sa mai facem un abonament..

Mihu, in schimb, a fost cel mai incantat de brelocul de chei care e rosu, rotund si nemaipomenit de bun de molfait cand te dor gingiile din cauza de eruptie dentara.

Una peste alta, toata familia e multumita, testarea e in toi si nemaipomenit de distractiva.

Petru toti ceilalti buzzeri, testare placuta va urez!

Later edit: la prima vedere ne-a placut, dupa testat ne-am indragostit...telefonul super frumos si rapid, netul impecabil, aplicatiile bune...nu prea stiu sa va dau date tehnice, ca deh! sunt contabil, dar sunt sigura ca le gasiti pe internet pe toate...aplicatiile merg super usor si iti arata tot ce ai nevoie...eu una voi merge inainte cu SeeNow ca prea e bine cu filmul acolo, portabil, mai speli un vas, mai invarti intr-o mancare, cu un ochi in telefon...pentru mine e ideal..multumesc #VodafoneRomania si #Buzzstore ca mi-at dat ocazia sa testez acest telefon, internetul 4G si aplicatiile!

Bubele lui Mihu mic

Recent s-a tot sharuit un articol numit Dati-le copiilor libertatea sa se juleasca! pe care il gasiti aici, care a venit la fix. Mihu a descoperit cataratul pe orice…se avanta, se prinde cu manutele, se trage cu ele, hop un genunchi, hop si celalalt (deja e cu capul in jos pe partea cealalalta –respiratie adanca a mama-sii care il vede deja infipt ca un cui in cap) , se ridica si asteapta aplauze…de fapt, aplauzele nici nu mai conteaza pe langa fericirea lui ca a reusit…

O alta varianta a acestei pasiuni e urcatul scarilor…daca incerci sa-l ajuti (nu eu, ci toti vecinii binevoitori care se uita urat la mine ca: cum lasi cucoana, copilul sa urce scarile in patru labe sau Doamne fereste, sa cada????) isi trage manutza dintr-a ta…se duce langa perete/bara, se apuca hotarat de el/ea si da-i…cu toata viteza inainte…sigur, se mai impiedica, mai ajunge in 4 labe…il las…imi iau priviri urate…si ce daca?

Binenteles, tin in minte tot timpul, faptul ca stie sa cada…stiu ca suna ciudat, dar aceasta abilitate e foarte importanta …el a trecut de la mers in 4 labe la ridicat de mobile si la mers in  doua, neasistat de vreun device modern gen premergator…a avut antemergator care l-a ajutat de-abia dupa ce s-a ridicat singur in 2 picioare tinandu-se de mobile…in felul asta a experimentat cam cum trebuie sa-si tina corpul in echilibru si mai ales, cum trebuie sa cada…foarte rar a cazut sa dea cu fata de podea…lectiile dinainte il invatasera sa puna mainile inainte, iar mainile lui aveau suficienti muschi ca sa-I sustina greutatea, muschi dezvoltati din perioada de 4 labe… singurele accidente pe care le-a avut au fost din prea mare viteza  sau din  cauza ca avea vreun  obiect in  brate cand a cazut si s-a lovit de el …in rest, lectia e intiparita in memoria muschilor…simte dezechilibru, intinde repede mainile si ajunge in pozitie de 4 labe…ceea ce ii confera infinit mai multa siguranta decat o mama care il tine de mana la fiecare pas sau mai rau, un ham din acela trecut pe sub brate..

Asa ca Mihu are vanatai…ma asteptam cand am intrat in perioada asta…cee a ce n-am anticipat a fost numarul lor.. J)) Mihu e vanataie langa vanataie de la glezna pana la genunchi pe toata partea din fata a picioarelor…v-as pune poze, dar nu am reusit sa-l fac sa stea la poza… este epic  cum arata…cine nu a trecut prin perioade de astea ar suspecta ca batem copilul J…doar de la genunchi in jos

Si ele trec, si-si face altele…a venit de-afara si cu o julitura pe obraz..nimic anormal..i-a trecut…sincer, nici nu face prea mult scandal cand se loveste…se ridica, evalueaza nitzel situatia si gata, pleaca in continuare la joaca…si atunci , de ce sa inflamez eu inutil situatia , sa fac din tzantzar armasar si sa sperii copilul? E copil..eu zic mersi ca-s doar din astea minore..

Alta categorie sunt zgarieturile…pe unele si le face singur cand e prin casa la copanele goale si mai escaladeaza un scaun, o masa, un cadru de pat…cu altele in schimb il ajuta prietena lui de nadejde, Puk…el e foarte “prietenos” cu pisoii nostril…a se citi: ii inghesuie prin colturi si le baga cu forta in bot biscuite, banana, sticla lui cu apa…sau le aduce jucarii si ii croieste cu ele pe unde apuca…intentia este buna, realizarea lasa de dorit..ei , si daca tarcatul fuge mancand pamantul si se refugiaza pe biblioteca, Puk il mai taxeaza…ii mai da cate-o laba…si cateodata uita sa retracteze complet gherutzele…altfel ea e foarte mamoasa cu el, il pazeste, ii sta prin preajma, cat am fost insarcinata, statea numai langa burta mea si ii faraia cu spor…acum ii mai impinge jucarii, il tolereaza cat poate ea sa o traga de blana etc, ce-I mai casuna lui…ieri l-a lasat sa-I faca Tiiiit la nas…dar si rabdarea ei are limite..deci il mai pune la respect.

Acum, alte mame posibil ar fi luat matza de coada si i-ar fi facut vant de la etajul 10..eu consider benefic pentru el sa interactioneze cu ei, chiar si asa…sa inteleaga ca exista limite, ca trebuie sa ii respecte..sa se joace, dar sa nu le faca rau..daca mai avea un frate, s-ar fi intamplat cam aceleasi chestii, minus gherutze..deci, liber la interactionat si la invatzat reguli de convietuire..

Vorba unei prietene: sa fie astea chestiile cele mai nasoale din viata lor! Deci, rabdare, abtinere de la interjectii care sperie copilui gen: Hiiii! Aoleuuuu! Vaiiiii! Si nervi de otel…

Viata la 1 an si 4 luni

Ai zice ca te obisnuiesti…nope…fiecare zi aduce ceva nou, totul e in schimbare…

Aseara , prinrte incercarile lui Mihu de adormire, in cele 2 minute cat a stat linistit, cu fundul pe urechea mea dreapta, un picior peste gatul meu si unul peste frunte, ma gandeam ca nu ne plictisim niciodata…acu ceva timp, ma jeluiam ca nu vrea sa doarma mai aproape de mine, nu musai in brate, dar mai aproape asa…na, apropiere am vrut, apropiere am primit…intre timp se apucase sa-mi cerceteze trasaturile fetei cu degetele…de la picioare…da, alea cu care umblase lipa-lipa descult pe jos prin casa…si-mi faceam probleme odata, demult de praful care mi se lipeste de fata in Bucuresti…acu era doar un motiv sa-I rontzai degetelele si sa-l fac sa chitzaie de fericire…

Au mai trecut 2 minute..aud : APA! Da,mai nou cere apa…ii dau…nu voia sa bea, doar sa traga din sticla si s-o scuipe pe el…activitatea lui favorita de ceva timp…reusesc sa-I  fur sticla…si-mi amintesc de reusita zilei de azi : PA-PA!...domne, acu vreun an, cand se punea pe plans, vorbeam eu cu Kerekes asa: de-abia astept sa creasca sa stie sa ceara apa si mancare, sa zica ce si cum il sacaie…ALELUIA!!!! A venit momentul…pana acum aducea babetica aia cu maneci de la C&A si atunci era clar ca vrea mancare…dar nu tot timpul…

Mari cuvintele astea .. APA, PAPA…acopera niste nevoi majore pe care pana acum le-am dibuit asa, ca chiorii…suspectez ca viata noastra o sa fie un  pic mai usoara de-acum…

Se mai foieste nitzel…de ce nu o adormi? Si-mi amintesc de ziua de ieri cand la 10 dimineata l-am chemat in pat sa facem nani si…soc si groaza!!!!!!!!!!!!a adormit singur…fara sling!!!! Si dupa euforia initiala, nu ma puteam gandi decat la : si eu cu slingurile mele ce fac? Ca doar le folosesc numai in casa, sa-l adorm…ajunsesem la concluzia ca de macul rosu de la Mamagolo nu ma despart nici taiata, o sa las vorba sa mi-l puna cu mine cand m-oi duce intr-o lume mai buna

Intr-un final adoarme…si ma uit la el asa…doarme de –a curmezisul  patului, cat e el de lung…si e …de-abia mai incap si eu in cei 1.40 m latime ai saltelei…ii vad profilul nasucului si genele lungi…si ma uit la el si-l vad pe tasu in el..si pe bunica-sa…pe mine mai putin, trebuie sa fie treaz ca sa-mi semene..si ma mai minunez nitel, ce-oi fi facut eu asa bine in  viata asta de mi-a dat Dumnezeu asa o minune si o fericire?…trag o multumire mare lui Doamne Doamne si ma intorc pe stanga sa ma culc si eu …cand sa adorm aud incetisor: maaaaa-maaaa…e bine ca-s prezenta si eu in visele lui…intind o mana in spatele meu si dibui o labutza de piciorus, il aud oftand si stiu ca in lumea lui e totul bine…

Sa crezi? Sau sa nu crezi?

Zilele astea se tot discuta inflacarat despre religia obligatorie/optionala in scoli peste tot..inclusiv pe un grup care mi-e foarte drag de pe Facebook…bine, obiectul grupului e cu totul altul, dar discutia alunecase si am avut surpriza sa constat ca exista si ortodocsi radicali ca sa zic asa…inclusiv cineva a adus in discutie ideea de gradinita numai pentru copii ortodocsi la care nu sunt admisi copii de alte religii..

Ca sa incep cu inceputul, noi suntem ortodocsi…bine a existat un dubiu la inceputuri intrucat sotul din dotare are un nume unguresc si viitoarea lui soacra mi-a expus ingrijorarea ei cum ca ar putea fi catolic..Doamna viitoare soacra l-ar fi intrebat mai pe ocolite, ca sa nu-l jigneasca cumva, ceva de genul: cand e Pastele anul asta? Ghinion, in anul ala se suprapuneau Pastele ortodox si cel catolic..dar cum subsemnata e oricum, numai diplomata nu, l-a intrebat fleoshk direct: auzi mai draga, tu ce natie religioasa esti? La care sotul, tot fleoshk direct: sunt mai ortodox decat Preafericitul, draga…si aia a fost..

Acum nu va inchipuiti ca batem carare pe la biserica in fiecare duminica … mergem si noi de Paste, la nunta si la botez…eu nu le-as fi bifat pe ultimele doua daca nu era musai prezenta mea..nu ma intrebati de ce, eu sunt credincioasa asa in felul meu, numai biserica nu ma prea inspira la vizite dese.

Ei si in acest context, se pune problema ridicata mai sus. Da, ma inscriam in grupul tinta de ortodocsi, adica Mihut se inscria..dar primul meu gand a fost: e copil in primul rand, nu conteaza religia!!!! Cum sa-I dai la o parte pe unii doar pentru ca nu impartasesc “adevarata religie” cum ii spunea cineva? Sunt copii toti, indiferent in ce religie s-au nascut!!!!

Noi avem si prieteni catolici, la botezul lui Mihu a participat un prieten foarte drag noua, musulman de altfel, caruia i-a placut foarte mult slujba (feelingul mai ales, ca nu intelegea asa bine romana atunci), era foarte interesat de specificul credintei noastre.

Si mie mi se par fascinante detaliile altor credinte, modul in care fac lucrurile cand vine vorba de inchinat. Mi-a placut enorm Istanbulul cu amestecul lui de credinte, mi-ar placea sa vizitez si Japonia si China tocmai pentru aspectele acestea.

            Si ajung la credinta mea majora, pentru care s-ar putea sa-mi iau rosii in freza iar: exista o entitate superioara (careia i-am simtit prezenta si indrumarea in cateva momente cruciale, desi n-as fi crezut pana atunci)..ca noi ii spunem Dumnezeu, altii Allah, altii Budha, altii considera ca-s mai multi, fiecare cum considera..detaliile intre catolici-ortodocsi deja mi se par mult mai marunte..in principiu fiecare e liber sa creada ce vrea si sa nu fie discriminat pentru asta..mai ales COPIII!!!

            Iar am impresia ca ortodoxia e una din cele mai relaxate si mai tolerante religii (n-am auzit de Ucide-l pe necredincios! pe la noi) si chiar imi placea aspectul asta, pana cand cineva a zis: sa nu fie primiti la gradi a lui fi-miu/fi-mea si copii de alta religie… no, unde-I toleranta in treaba asta? Cu alte cuvinte suntem toleranti doar cu ce ne convine si cum/cand dorim…sunt sigura ca nu scrie asa la carte si probabil sunt preoti care mi-ar da dreptate..

            Si apropo de preoti, in rarele ocazii in care ma duc la biserica, ma duc la cea din Bragadiru, unde am botezat un baietel si unde mi-a fost si mie botezat puiul..pentru ca din cate biserici am batut prin Bucuresti (nu va speriati, n-au fost asa multe cum suna), acolo e singurul loc unde preotul a fost exact asta: PREOT, nu popa…intelegeti voi..e genul de preot care la slujba de Florii a exprimat foarte clar ca, in afara de a indemna enoriasii sa isi “repare” pacatele, a adaugat: toti suntem oameni, toti gresim, iar eu sunt om si-mi cer scuze in fata voastra daca v-am gresit cu ceva! La inima mi-a mers!

Acolo m-am dus si acum vreo 2 saptamani sa ma rog pentru o prietena care trecea printr-o situatie extraordinar de dificila si sa impartasesc Mihut din dotare. Asta pentru ca mi-a ramas in minte ceva ce mi-a spus mama care e mai dusa pe la biserica decat mine: mama, energia pozitiva a unui om poate fi mare, dar energia pozitiva a unei adunari de oameni e imensa! Asa ca m-am dus si m-am rugat pentru prietena mea, pentru Mihut, pentru familie, pentru toti oamenii mai dragi sau mai putin dragi mie! Pentru ca in mintea mea, asta e credinta, nu separarea copiilor in scoli/gradinite sau obligarea lor sa invete religie! Ca orice cu caracter de obligatie, o vor considera o corvoada si vor fugi de ea. Poate vor fi cativa norocosi sa aiba un profesor/preot care chiar sa le povesteasca in asa fel despre religie incat sa le placa, dar stim ca aceste cazuri sunt rarute..sper ca Mihu sa aiba noroc de asa ceva, daca nu, sunt sigura ca oricum va avea grija buni sa-l duca la biserica, sa-I povesteasca. pentru ca de fapt, in viziunea mea, aceste lucruri se invata prin viu exemplu in familie si nu la scoala.

Sa nu ridici mana la parintele tau!...sau piciorul

Se pare ca Mihu n-a primit memo-ul cu porunca asta...fiecare adormeala de seara se lasa cu lupte corp la corp...in timp ce eu stau nemiscata pe saltea in speranta ca il ia somnul, el are treaba..mai intai imi infige cu viteze supersonice degetele mici si iuti in ochi/gura nas...la ochi si la gura mai e cum mai e, ca le pot inchide...la nas, n-am scapare...ochii incerc sa-i inchid cat de strans pot ca unghiutele alea ascutite si operatia mea de acu 5 ani nu fac casa buna...pot doar sa sper ca voi rezista eroic pana va trece perioada...cand ii casuna pe gura mea, daca nu sunt rapida, imi face masaj la gingii tot cu unghiutele pana parodontoza mea isi da demisia ....nu de alta, dar el face treaba mai buna de cat ea...
Urmeaza pe lista niste pozitii demne de yoghini cu experienta in care imi prezinta scutecul in prin plan din toate directiile..pe cap, pe langa cap etc
Cireasa de pe tort sunt loviturile rapide de picioare care l-ar face gelos pe Bruce Lee...in cap/ochi/orice punct sensibil pe care-l gaseste mai ceva ca un luptator de K1...in seara asta dintr-o pozitie aparent inofensiva a reusit sa-mi aplice simultan o lovitura in plex si una in gat...a durut mai tare aia in gat daca va puteti imagina....
Tot din acest meniu fac parte masajul la coaste rapid executat in forta cu ambele picioare, lasatul cu toata greutatea de pe picioarele lui pe burta mama-sii..brusc, bineinteles, ca sa nu am timp sa incordez vreun posibil muschi si sa-mi pastrez ceva aer in plamani...mai asortam si cu o muscatura de entuziasm de obraz si tadaaaaaaaaaa! menajul de seara e complet....
Sunt sigura ca nu e singurul si ca am colege de suferinta la acest subiect...ceva chestii pe care inca nu le face si la care sa fiu atenta?

Semnalul ......sufletului

Acu cateva seri, pe la 8, pun eu tzara la cale telefonic cu mama. Bine, doar ce plecase de la noi pe la 5, dar bineinteles ca tot mai aveam de vorbit una-alta..ca sa ia niste chestii dimineata cand vine la noi etc..Buuuuun, inchidem, imi vad de treaba, hranit Mihut, spalat Mihut, papat si noi , rutina de seara. Eram deja in pijamale cand ma anunta Kerekesu' din dormitorul mare unde aveam pus telefonul la incarcat (din cauza de Mihut care cotrobaie peste tot , trage de toate si le molfaie cu mult entuziasm si cu si mai multe balutze) : vezi ca a sunat mama! zic: nu, am vorbit cu ea mai devreme. Nu, draga, e un apel pierdut.. Ma uit, apel la 9. Hmmm...Kerekesu gaseste si pe telefonul lui apel tot la 9. La fel si pe telefonul cumnatei care rezideaza temporar la noi. O sun inapoi si intepenesc: telefonul inchis! Ca sa va explic, mama are un telefon oldies, but goldies, al carui mare atu e ca tine bateria mult mai mult decat a smartfoanelor noastre si nu pierde semnalul nici in varful muntelui. Niciodata nu are telefonul inchis!
Intru in fibrilatii, iau la masurat sufrageria cu pasi repezi, mai sun o data...tot inchis...vorbesc cu Kerekesu' si concluzionam ca ma duc pana la ea...nu stiu cand m-am imbracat, am coborat, am luat-o printre blocuri cu masina pash-pash (bausem o bere), zic printre dinti de toate cele sfinte, ca iar nu gasesc loc sa parchez la bloc la ea...las masina cumva pe o juma' de bordura si urc...aveam cheile de la interfon si de la ea de la usa...dar mai intai sun si eu...o data, de doua ori, de trei ori..nimic.. ma ia cu fiori pe spate...bag cheia in usa..atunci o aud pe partea cealalta cum deschide usa....apare in usa, nedumerita, si ea in pijamale, si ma intreaba : s-a intamplat ceva? draga de ea, se speriase ca s-a intamplat ceva la noi..
O iau la "rost" ca am sunat la usa si nu raspunde, la care ea, inocenta: pai cine sa ma caute pe mine, mama, la ora asta? nici nu vin la usa sa vad cine e, daca nu bagai cheia in usa, nu veneam sa ma uit....
Mama, ai sunat pe toate telefoanele si acum ai telefonul inchis..Nu, mama, e deschis..se duce in camera si vine cu el.. era deschis!!!!!!!!!!!! sun din nou pe numarul ei, acum suna..nici apeluri pierdute n-avea... acu ca m-am lamurit..: Mama, dar de ce ai sunat asa? Pey voiam sa te intreb daca sa iau si paine maine dimineata cand vin... :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
O las si plec acasa, ma urc in masina si incep sa rad ca proasta de una singura (probabil din cauza stresului acumulat) : voia sa ma intrebe daca sa ia si paine...si ce-a iesit!!!!!!!

Valentinul meu

In mod normal, urasc sarbatoarea asta...importata, exagerata, inflamata, brusc ii apuca pe toti iubirea..da, aia care se ignora/injura tot anul...se spurca ca la usa cortului, se bat, se cearta, traumatizeaza vecinii, copiii si catzeii din  dotare cu urletele si cuvintele lor...brusc, aia sunt numai lapte si miere, cumpara plusharii rosii, la alegere ori ursuleti ori inimioare...dau cu banul zdravan ca sa-i creada jumatatea ca chiar o iubesc....artficial, fatzarnic..am mentionat exagerat? mda, nici cu Dragobetele n-am o relatie mai buna, dar na, eu sunt femeia-barbat, adica: eu stiu ca ma iubesti cand mi-o demonstrezi, respectiv, duci un  gunoi, nu spargi toti banii pe bautura si fufe, petreci timp cu mine si copilul...tot anul , nu doar intr-o zi anume, dar asta sunt eu...
Pentru motivele de mai sus, Valentinul asta american nu ma prea misca/pisca...
Anul asta insa, a picat intr-o sambata si mi-am petrecut toata ziua (aproximativ, fara o ora cat am dat o fuga la Afi sa-i recuperez niste scutece si niste merinoase) cu barbatzelul din dotare...ala care poarta inca scutece si merinoase...o zi frumoasa, cu soare, cu prieteni (am facut niste shopping pe la Pufi, am probat o Tula de care m-am indragostit - ironic, nu?)

Principalul e ca toata ziua am petrecut-o cu omuletul meu mic...am dansat amandoi, el in Boba in spatele meu pe orice melodie am vrut de la tv, ne-am alergat cu o jucarie impingareata prin casa spre bucuria lui manifestata prin tzipete strasnice..asa Valentin fain n-am avut de cand ma stiu...da, vine si Kereksu' acasa mai incolo de la un curs si sigur se face si mai faina ziua asta..
Sa fiti iubiti si sa aveti o zi cel putin la fel de faina ca a mea!