De ce ne crestem copiii dupa carti?

Cineva m-a intrebat la un moment dat : domne, da pe vremea mea nu se cresteau copiii dupa carti.. de ce faceti voi asta acum? Mi-a ramas in minte chestia asta...si tot gandindu-ma, am ajuns la niste concluzii..
Cand a venit Mihut credeam ca suntem informati...citisem multe...ca deh...sa aflam cat mai multe...eram pe nu stiu cate grupuri de FB, citisem nu stiu cate carti, mai bune sau mai pe langa subiect...

Nimic nu ne-a pregatit cu adevarat pentru ce avea sa fie...primele cateva luni au fost cumva o bajbaiala, cu cercetat pe net tot...incetul cu incetul, am invatat sa descoperim informatiile pertinente, grupurile care chiar stiau despre ce vorbeau...cu alte cuvinte, pana nu ai subiectul propozitiei, nu prea te prinzi ce si cum...plus ca subiectul propozitiei e unic si deosebit si reactioneaza doar la ce vrea/poate el, nu totul se potriveste....

Principiile sunt bune la casa omului, am aflat noi, dar practica ne omoara...

Ulterior, am inceput sa ne uitam atent la Mihut, la ce ne "povestea" el...si am pornit de acolo...asta ar fi trebuit sa facem din prima...unul din exemplele graitoare...pe grupul de mamici care nascusera cam in acelasi timp, vedeam evolutia si celorlalti pitici...la un moment dat, majoritatea erau destul de dexteri cu degetelele, apucau, trageau etc...Mihut nu...nu-s vreo impatimita a comparatiilor sau vreo maniaca in a " copilul meu face x mai repede decat..."...nu asta e ideea, fiecare copil se dezvolta in etapele lui....dar, am luat fantasticul O-ball si girafa Sophie, citind despre ele ca ajuta mult in dezvoltarea bebelusului......O-ballul l-a ajutat enorm pe Mihut sa-si dezvolte dexteritatea degetelor...Sophie a fost prima jucarie la care a ras...e inca in voga...

Atunci am constientizat ca jucariile potrivite la varsta potrivita fac minuni...

Cautand ce sa facem si cum mai departe, am intrat pe grupul de FB dedicat metodei de educatie Montessori....acolo treaba e foarte zen, informatiile sunt foarte bune si organizate...gasesti pe perioade de dezvoltare ce jocuri si cum sa-l atragi...jucarii potrivite etc...ei propovaduiesc jucariile de lemn...am observat ca reactioneaza mai bine la ele, dar nici cele de plastic nu-s de neglijat, daca sunt de buna calitate...

Am mai citit despre cum sa reactionezi tu la diferitele etape, ce s-ar recomanda si ce nu sa faci in functie de copil...de exemplu, cand a inceput sa se taraie cat de cat, am achizitionat un covoras de joaca si l-am lasat pe jos sa exploreze, cu jucarii puse strategic in fata lui...desi multi ne-au spus ca e frig pe jos (asta era in vara), ca chinuim copilul etc...lui Mihut i-a priit...aici studia ce era sub covor...sau mai exact ce era pe partea cealalta de covor...

Cand a inceput sa prinda viteza si a cazut rau din pat pe la 6 luni si ceva, aveam pregatita deja salteaua pentru camera lui (aranjament in stil Montessori)...camera arata asa la vremea respectiva, totul la dispozitia lui, intre timp am mai facut modificari...

A invatat repede sa se dea jos de pe saltea, sa se urce inapoi si tot exercitiul asta l-a ajutat sa mearga 4x4 mai repede, ulterior sa se ridice tinandu-se de corpul de mobila din stanga...

Unele jucarii le-a avut dinainte sa fie pregatit pentru ele...i le mai scoteam, le mai puneam inapoi in raft...ne mai jucam noi cu ele, ca el sa se uite la noi ce facem...si la un moment dat, hop! imita si facea...cand era el pregatit...dar conditiile le avea..

Toate acestea nu le-am fi invatat daca nu ar fi fost informatia gasita pe net....

Unii mai zic ca inveti de la bunici...pai mama saraca, de unde sa stie ea de Montessori...si ea se mai mira cateodata: mama, cate lucruri sunt acum si ce posibilitati! de scutecele textile, nici nu mai zic, ca pe vremea ei erau carpe...acum sunt avioane...

Concluzia e ca informatia e mult mai la indemana si mai multa decat acum 30 de ani...sau chiar decat acum 10 ani...nu mai trebuie sa cauti "Mama si copilul" prin 7 librarii si sa citesti cum iti zice Capraru sa nu atinga tatal copilul in primele x luni de viata...intri pe net, pe grupul X, descarci de la Files si citesti...

Citesti si filtrezi...totul prin filtrul a ceea ce ti se potriveste si a ce i se potriveste copilului tau...noi am cules de peste tot informatii, le-am studiat pe toate partile, le-am discutat intre noi, le-am negociat, le-am mai trecut o data prin filtrul gandirii...unele au trecut, unele nu...unele ni s-au potrivit, altele nu...am avut surpriza sa ajungem la co-sleeping de unde inainte eram hotarati ca nu facem asta....vorba romanului, vazand si facand...dar am "ascultat" copilul, ne-am uitat bine la el si i-am pus la dispozitie ce am putut pentru a-l ajuta sa faca ce-si dorea/voia... cred ca asta e cheia...fiecare copil e diferit, face achizitiile in ce ordine ii vine lui, nu cum scrie la carte...unul merge, altul mananca bucatele si mesteca, al treilea e foarte abil cu manutele...sunt unici si irepetabili si minunati prin asta...si nu trebuie alterati cum vrem noi, ci ajutati in ceea ce vor ei...nici unul nu va ajunge la 18 ani si sa nu stie sa mearga, sa mestece sau sa puna forme la locul lor...asa ca hai sa-i ajutam sa fie cum sunt ei si sa ne bucuram de fiecare progres...

Si intre timp sa mai multumim in gand celui care a inventat internetul, lui Zuckerberg pentru FB-ul lui si multor oameni care au crescut copii si isi impartasesc experientele prin carti scrise, prin moderare de grupuri sau in orice alta forma!

La multi ani, Cipica!

Azi Mihu mic a socializat...ca la fost ZIUA lui Cipica!!!!!!!!! yeyyyyy...La multi ani inca o data!
Cu Cipica se stie de cand era el mic, mic, mic si  ne-am intalnit prima oara in parc la Izvor la una din primele intalniri de BW...avem si poze doveditoare...se stie virtual de cand s-a nascut Cipica, multumita forumului desprecopii.com...si inca dinainte de asta cand asteptam si eu si mama lui Cipica sa nastem doua minuni...
Ne-am socializat si pe la intalnirile de BW, apoi si cu sotii din dotare prin parc pe la Brancoveanu, ca tot li s-a facut reclama la mici si bere..buni, confirmam...
Si uite-asa trecu anul si Cipica a implinit mareata varsta de 1 anisor...e tot numai o veselie, e cel mai frumos copil pe care il stiu (in afara de al meu, bineinteles, cra! cra!)...e zambacios si lipicios, cuminte si dragalas...
Ne-am molipsit unii de la altii de wrapuri si chiloti textili, ne-am schimbat pareri de evolutie, jucarii si alte chestii bebelusesti...impreuna au mers de manutza prin primul lor an...azi am sarbatorit si cu Teo si cu Adita si cu nasicii lui Cipica..i-am simtit lipsa teroristei mici, arestata la domiciliu de o viroza...
Ei s-au jucat frumos, noi am socializat ca intre parinti...au pedalat prin toata casa, oricine avea un copil prin brate, nu musai al lui, toti erau pupati si admirati ca minunile care sunt...
A fost asa de fain ca nici nu ne-am dat seama cand s-a facut ora 11!!!! asa ca ne-am luat Mihu mic si ne-am carat acasa ca statusem suficient pe capul oamenilor...ca de altfel Mihu mic ar mai fi stat ca se simtea bine...dar na..ora de culcare tic-tac-tic-tac....
Asa ca La multi ani, Cipica! sa fii sanatos, sa cresti mare, ca frumos si dragalas esti deja! Prietenul tau Mihu te pupa si iti doreste tot binele din lume! si te asteapta s-o mai facem lata o data in ianuarie cand face si el un anisor...

De craciun asa...

Anul trecut sedeam pe canapea si dadeam ordine despre ce glob merge unde...nu de alta dar era greu sa ma deplasez pana la bradul aflat la 1.5 m distanta...Mihut era cumintel la cutie, facea jete-plie-jete-plie de se mira toata lumea cat e de activ dar pe mine nu ma deranja, chiar ma incanta....casa era linistita, curata(nu din meritul meu), exista mancare (din meritul mamei) si cozonaci (saru'mana Marilena)...eu mancam pomelo...ca asta puteam...si-l asteptam pe Mihut...
Anul asta, casa e putin varza...e curata ca a dat tati astazi cu aspiratorul cat eram eu la job...cozonaci avem tot de la Marilena, sa-i dea Dumnezeu sanatate ca buni ii mai face....mancare avem tot din bunavointa mamei, devenita intre timp Buni...titulatura oficiala...in schimb sunt zeci de jucarii prin casa, pe Mihut il distreaza sa scoata servetel dupa servetel din cutie, il distreaza si mai tare sa bage mana in litiera pisoilor cand nu esti pe faza si sa scoata nitzel nisipde acolo...si nu numai...
Mancarea e toata de zici ca suntem bolnavi...numai pui si curcan , fara sare, pentru ca micul nostru print a inceput sa nu mai vrea mancare specifica Bebeluseniei Sale, ci mancare adevarata de la noi din farfurii...drept pentru care ne-am conformat si salata boeuf nu e cu boeuf, ci cu curcan si fara maioneza, legata doar cu niste iaurt si smantana...a avut succes...am facut si racituri mici-mititele din carne de curcan si legume fierte si zeama de la un "buturel" de curcan puse in forme de briose ca sa le poata apuca si manca...a fost foarte interesant tremuriciul rezultat, dar nu s-a dat in vant...sarmalele sunt dupa cum m-am exprimat eu " fade", dupa cum a inteles Buni "naspa" ...adica din curcan si fara sare...deh...sa manance si el cu iaurt...nope, nu i-au placut....
Si totusi...e cel mai fain craciun  de pana acum...ne-au cam tremurat pantalonii pe noi la gandul lui Mihut tragand cu puterea celor aproape 10 kile hotarate ale lui de brad...dar nu..se pare ca bradul nu prezinta interes...ALELUIA!!!!! ca nu concep craciunul fara brad...am fost la "colindat" la Buni, acum pe seara...ocazie cu care Mihu a primit primul puzzle din viata lui...am mai mentionat ca WE LOVE BUNI?...o rata de lemn din 4 piese...maxim interes la ea...
Plimbarea pe seara pana la Buni si inapoi a fost foarte faina...vreo 8 grade, fara vant, Boba, noi trei...fain...
Acasa cica sa-i dam si noi cadoul...cum nu prea ne caracterizeaza impachetatul, am luat cutia din biblioteca, ca oricum el nu vede mai sus de al doilea raft, deci acolo au tronat cadourile...prilej cu care am aflat ca oamenii care produc jucarii nu pun eticheta cu " de la varsta cutare" doar ca sa se acopere in caz de accident...prima data i-a dat tati pista de masinute de lemn de la Lidl pe care scria de la un an si jumatate...nu prea l-a interesat ca e nevoie de motricitate mai fina decat poseda el acum ca sa plasezi masinutele...drept pt care, ca niste laici ce suntem ( ca sa nu zic altcumva) am pus-o inapoi in raft si a aparut borcanul cu biscuiti de la Fisher price...eeeeeeeeee, alta treaba,....interes maxim ca tanti aia care canta nu e asa de brusca/tare/repede ca aia din mingea cantareata (aia l-a facut sa planga, e tot in raft in biblioteca, isi asteapta randul)...cum mai nou e pasionat de potrivit forme, borcanul a venit la fix...cel mai mult ii place sa-i puna capacul si sa-i apese pe nas, dar baga si formele daca i le potrivesti cat de cat....ei si cat  se juca el cu tasu cu borcanul, mi-a trosnit mie ideea...si aici intervine conceptul de  EU NICIODATA NU O SA...
Mihut e in greva foamei de ceva timp...mancatul e o activitate plictisitoare din punctul lui de vedere, pentru ca trebuie sa stai locului in scaunel ca sa mananci...plus ca te dor gingiile ca-ti ies premolarii...plus ca te-ai plictisit de cat ti-a cantat mama diverse...cel mai des Twinkle, twinkle, little star...da, e fain, da totusi, tu ai lucruri mai importante de facut...drept pt care ai mancat azi la 8.30 , apooi firmituri pe la 3 si apoi nimic pana la 9.30 seara...mama e disperata...o mirosi, o cunosti..da tu ai treaba, chiar daca ti-ar fi nitzel foame...
Si brusc...te joci si-ti apare lingurita in fata...ei daca e asa, accepti cu gratie, cat timp nu te deranjeaza din joaca!!!
Dap, am comis-o.. disperata fiind, i-am dat sa pape pe covorasul de joaca din sufra, in timp ce se hlizea la borcanul ala ...si a mancat..TOT...EU NICIODATA NU O SA...!!!! vax albina...poate sa-mi povesteasca doamna de la Diversificare.ro multe si marunte...copilul a mancat cum n-a mancat de muuuuult...si da, nu e ideal...dar nici situatia lui nu e ideala...nu vreau sa fac un obicei din asta, dar uite ca sunt ocazii in care iti incalci mult trambitzatele(inainte de copil) principii...
deci Craciunul a venit si cu premiera mancatului prin casa...ghinion! nu o sa fac un capat de tara din asta...ne-om descurca noi cumva...cat timp n-ajunge sa manace doar cocotat pe gard la 8 si la 4 cand trec oamenii inspre si dinspre fabrica e ok...ca n-avem gard..si nici fabrica in zona...ca altfel sigur ajungeam si la asta....
Concluzia acestui an si acestui Craciun e: iei viata asa cum vine...tu faci planuri, Dumnezeu rade...si-ti da un sprignel de copil frumos si dragalas care n-are stare nici 2 minute cat sa adoarma si ajungi sa-l adormi numai in sling si-ti chiar place pe alocuri...si iti spui ca va dormi in patul lui si te trezesti dormind cu el pe saltea in camera lui amenajata stil Montessori (da, ai aflat si ce-i asta) si e foarte FAIN...si carutul pe care l-ai cautat atat de mult, zace pe post de mobila pentru ca tu ai descoperit purtarea bebelusului...si viata e brusca si da peste tine si tot ce-ai crezut nu e asa, ci mult mai frumos...si mai imprevizibil...si de unde cam urai imprevizibilul, acum te amuza si te distreaza...si ai rabdare...domne, da ai, nu gluma...si ti se pare adorabil si cand urla din toti rarunchii...pentru ca stii ca dupa repriza de urlete, iti va zambi cu ochisorii lui plini de lacramutze si totul va fi bine din nou...pentru ca il iubesti si cand urla si cand zambeste...si asta ii da siguranta...si cand il mai vezi si jucandu-se cu tasu...nu poti sa nu remarci ca ai fost doar mama purtatoare din punctul de vedere al asemanarilor fizice...si te uiti la ei de Craciun...si ti se pare ca nu a mai fost Craciun pana acum...ca ai tot ce iti doresti si mai mult de atat...
Asa ca va urez un Craciun fericit si cel putin la fel de frumos ca al nostru!

A scapa de...

Mie mi-e clar ca am multe defecte, dar a-mi lua un angajament si a nu-l respecta nu e unul din ele...
De cand am ramas insarcinata cu Mihut , am auzit des replica: vai, trebuie sa scapi de pisoi...de parca ma alergau pisoii si eu nu-i mai voiam...asta e o boala nationala cum ca animalele nu au ce cauta intr-o casa cu copil...
Sa va explic...Puk a fost primul meu copil blanos...desi e feroce de felul ei, numai colti si gheare, ne iubeste si o iubim...am plans ca prostii cand am operat-o a doua oara si doctorul ne-a spus ca nu stie daca rezista la anestezie..a rezistat...cand l-am adus pe al doilea blanos acasa, mic si sfrijit si vai de mama lui, l-a scuipat si l-a sasait ca nu stia ce e...apoi l-a adoptat ca pe puiul ei, inclusiv facand lactatie falsa ca sa-l hraneasca...si acum are grija de el, desi e ditamai motanul...s-a mai imblanzit de cand il are si pe el companion...la toate bucuriile si tristetile mi-a fost aproape...se baga in sufletul meu si-mi torcea sa-mi spuna ca va fi totul bine...toata sarcina mi se lipea de burta si-i torcea lui Mihut...el impingea cu manutza sau cu piciorusul exact unde torcea ea...pentru toate astea, Puk nu iese de la mine din casa decat cand va hotari bunul Dumnezeu ca a fost suficient pentru ea..
Comuniunea copil-blanosi nu e grea, dar nici simpla...da, exista par...se aspira zilnic, se spala...mai exista si incidente acum ca Mihut e mergator si ii fugareste...piticul tarcat se multumeste sa fuga...Puk ii mai intoarce cate o labuta cand o ciufuleste si ea n-are chef...dar de asemenea am surprins-o impingandu-i o jucarie in directia lui, pazindu-ne usa cand dormim sau pazindu-l pe el dormind, daca are acces in camera...el o rasplateste epiland-o de portiuni de blana deoarece momentan nu are controlul asupra manutelor atat de dezvoltat incat sa o poata mangaia cum si-ar dori...
Deci a scapa de ei pentru mine e de neconceput...ar insemna sa nu-i mai vreau...ori eu ii vreau in continuare...sunt parte din familie si il vor invata pe fratiorul lor mai mic si fara blana o multime de lucruri cum ar fi grija pentru altul, compasiunea, responsabilitatea...ii vor fi tovarasi de somn si de joaca si de crestere...
Iar am mai auzit infama replica : trebuia sa scap de sarcina asta...orice femeie care a pierdut o sarcina cred ca face o criza de furie in interior la auzul vorbelor astea...suntem in secolul 21...stiu, unele mijloace de protectie mai dau si erori...dar replica asta mie imi spune ca: persoana nu regreta ce va face, poate nici nu a fost o eroare, ci doar neglijenta...si ultima, dar cea mai importanta: nu are nici un respect pentru viata..sunt pro-alegere..dar ar trebui sa fie rar ajunsul la alegerea asta, nu pe banda rulanta...nu-ti scoti un dinte, intrerupi o viata...
Tot de aparitia lui Mihut generata: nu-l lua in brate/pat, ca nu mai scapi de el...revin cu ideea...cine nu agreeaza un angajament pe viata (a lui, a altora) n-are de ce sa faca copii...a avea un copil inseamna ca tot timpul il vei avea, nu numai cand ai tu chef, iar in restul timpul vei scapa de el...iarasi implica o detasare care ma depaseste si pe care nu o inteleg ca mama...in relatia parinte-copil eu vad cum copilul se va desprinde usor usor de parinte...dar parintele va fi intotdeauna acolo, in cazul in care copilul are nevoie de el...acum e luatul in brate sau dormitul impreuna...mai incolo sunt alte chestiuni de siguranta...siguranta pe care eu vreau sa i-o ofer ca el sa poata explora linistit ...
Deci, inainte sa exprimati idei in care vreti sa scapati de cineva, fie el uman sau nu...ganditi-va...toti avem sentimente...cum v-ati simti sa fiti respins asa? doar pentru ca acum sunteti in postura de putere, de cel care poate respinge, nu inseamna ca veti fi intotdeauna...da, pisicul nu va va arunca in strada...dar copilul s-ar putea sa vrea sa scape de voi cand veti fi batrani si neputinciosi...cum tratati acum persoanele sau animalele, asta va vedea, asta va invata, asta va aplica...deci fara plangeri  de genul: vai, l-am crescut o viata intreaga si acum ma arunca la azil...nope, nu va crede nimeni asa ceva...cum ii crestem, asa ii avem, deci sa-i iubim neconditionat si tot timpul, nu numai cand avem chef...

Cum sa (nu) motivezi copilul

Pot sa va scriu despre asta din postura copilului care a fost sau n-a fost motivat cu diverse replici...suntem cum suntem..cu abilitati mai mari sau mai mici sau mai lipsa...eu una, am doua manutze stangi...si sunt neatenta...si in general seman nitzelus cu Taz ...un dezastru waiting to happen...de mica am fost asa...daca exista o sansa sa daram ceva, eu reuseam....pare fun, pana ai un copil asa...mama, saraca, mai scapa cate un : mama, dar durna mai esti! durna=neindemanatica...dar na, ce sa faca, eram a ei si ma iubea...asa ca atunci cand bunica mi-a explicat, putin rautacios, ca la cum nu stiu eu sa fiu gospodina, o sa ma altoiasca barbatul dimineata, pranz si seara, aveam deja lectia invatata de acasa : eu o sa invat (ca la asta eram buna, s-a vazut de mica, am acea inteligenta teoretica care-ti permite sa inveti sa citesti la 3 ani si jumatate, "furand" de la fratele tau mai mare, trecand examene cu succes etc, ma laud de-acum... :P) si o sa am un serviciu bun si o sa-mi iau femeie la curatenie...mama deja gasise solutia si mi-o spusese...in felul ei, ma indruma deja spre un drum care sa-mi puna in valoare abilitatile si sa compenseze lipsurile...ca despre asta e vorba...
Acum sunt "ditamai muierea", vorba cuiva...si da, am aceleasi lipsuri...pot eu sa ma ocup de casa non stop, tot nu arata la fel ca dupa ce vine Magda (doamna care ma ajuta cu curatenia)...asa ca eu fac banii si o platesc pe Magda...toata lumea e fericita...cat despre barbat, dupa ce am valsat gratioasa peste o gramajoara de moloz pe care o stransese el dupa ce lucrase in casa ceva, nevazand-o practic, s-a amuzat teribil, ca stia cu cine se insurase...aici , la alegerea barbatului, a mai intervenit un sfat bun de-al mamei: mama, sa stai cu el in casa cel putin un an inainte sa va casatoriti! da, stiu, soc si groaza! majoritatea parintilor nu si-ar indemna fiicele la asa ceva...ar vrea sa le ia barbatul in casa lui, dupa nunta etc...in zilele noastre, nu numai ca nu se aplica, ca barbatul nu avea casa lui, ci ne-am luat-o impreuna in rate, dar e si putin stupid...pey daca pe mine ma calca pe nervi sa gasesc dopul nepus la pasta de dinti si capacul la toaleta ridicat si el o fi facand treaba asta zi de zi? daca el vrea mancare gatita in fiecare zi si eu nu-s dispusa sa fac asta?
Si revenind la motivare...motivarea cu amenintari n-a functionat la mine niciodata...oi fi eu balanta, da-s incapatanata rau...atat iti trebuie sa ma ameninti, ca fac fix contrariul...o suspectez pe mama ca imi zicea cateodata sa fac cate ceva la impuse tocmai ca sa nu fac...sau invers...
Asa ca motivari de genul asta nu vor exista cu Mihut...vor exista indrumari inspre a-si dezvolta abilitatile...vom incerca multe, vom ramane cu ce-i place si ce-l atrage...nu vad sensul sa-l chinui cu lectii de pian daca el n-are ureche muzicala...vom incerca sa invatam si sa ne faca placere, sa-i dau ce-si doreste la capitolul asta...ca se inscrie intr-un curent sau altul, nu conteaza, cat timp il vad invatand ceva si placandu-i...am socat pe cineva spunand ca eu nu am sa-i pretind lui Mihut sa faca facultate...daca va vrea, de bine, daca nu, la fel...dar am sa-i pretind sa faca ceva cu viata lui...ca va fi IT-ist sau va fi bucatar, important e sa faca ceva cu placere...si pentru asta voi incerca sa-l motivez cu laude, da stiu nu sunt in spirit Montessori, dar la mine functioneaza...si la tasu...si el e copilul nostru, deci poate ne mosteneste...il voi lauda cand va face ceva bine, il voi lauda si cand va incerca si nu va reusi din prima...il voi lauda pentru ca se straduieste...pentru ca asa vad eu viata...cu vorba buna, ajungi departe si mai ales, iti tii copilul aproape...eu si mama suntem exemplul viu al acestui mod de educatie..
Si ca fapt divers, pe vremea cand faceam cursuri ACCA(o acreditare internationala contabiliceasca), un curs era despre "Management of the people"..se vorbea despre motivarea pozitiva, cu laude si cea negativa, cu amenintari, in functie de fiecare angajat...exista oameni care performeaza la job doar prin prisma faptului ca ar pierde ceva daca nu o fac..stau si ma intreb, cum i-au educat parintii lor si cum i-au motivat de au ajuns asa? si sunt sigura ca parintii lor nu practicau attachement parentingul...pacat...

The No-Cry sleep solution

Ca tot am vazut postari pe tema asta, imi dau si eu cu parerea, aplicat bineinteles pe Mihut si pe noi...are si idei bune cartea si unele nu chiar atat de bune din punctul meu de vedere..
Desi pare de bun simt, noi nu ne-am dat seama ca il suprastimulam pe Mihut seara...adica stateam cu el in sufra, il lasam sa se joace cum vrea el..si el vrea numai agitat, tv-ul mergea, lumina era la cote maxime, zgomotele medii...citind cartea mi-am dat seama ca nu faceam bine..drept pentru care acum incercam sa stam mai mult la el in camera, cu jucarii mai soft, citim carticele seara, am cumparat un cd-player si am pus in functiune cd-urile Somnic in hamac...domnul de la care le-am achizitionat la Babyexpo ne-a spus ca sunt alcatuite special cu melodii care sa "induca" relaxarea si starea de somn...nush Mihut, da mie chiar mi se face somn pe ele...sunt melodii dulci, linistite si vad ca functioneaza...slingul e tot la putere, dar cu durata mai scurta acum ca punem si cd-urile...
Iarasi a fost buna ideea cu culcatul mai devreme...da, are dreptate autoarea...daca adoarme mai repede, Mihut doarme mai bine si mai mult...sunt mult mai atenta la semnele lui de somn si la "fereastra" favorabila adormirii dupa ce i-am citit cartea
Pe de alta parte nu o sa-i introduc niciodata un "lovey"...adica o jucarica/paturica favorita care sa-l linisteasca...pentru ca (acu tineti-va bine, iese momzilla la iveala) consider ca asta e treaba mea...sa-l linistesc de cate ori se sperie de ceva, sa-l calmez si sa-l adorm..mi se pare de neconceput sa ma inlocuiesc pe mine, MA-SA lui cu o chestie neinsufletita...pentru ca asta e treaba mea, nu a unui plus...el are nevoie de mine cand il apuca fricile lui de bebelus, viitor om mic...si acum sunt spaime pe care nici el nu le intelege...mai incolo va avea probleme de genul "daca se termina lumea?/daca moare mama??"...nu radeti...pe masura ce dobandesc cunostinte noi despre lumea care ne inconjoara, pe atat cresc si spaimele lor...de exemplu, invata despre vulcani, da? pey in seara aia poti fi sigur ca o sa viseze vulcani si dezastre...ursuletul lui nu o sa-i explice ca totul e bine, ca stam in zona fara vulcani etc...imi amintesc ca aveam vreo 5 ani si am intrebat-o nedumerita pe mama: daca tot se nasc oameni, nu se umple pamantul? si atunci mama mi-a raspuns calm, dar cu o voce mica: mama, oamenii mai si mor....aham...m-am dus sa rumeg informatia...stiti ca primul gand a fost ca...si mama e om...o sa moara si ea??
Bottom line...lovey is not gonna happen....nu pentru noi..
Alta idee care nu ma incanta e sa-l obisnuiesc sa adoarma la loc singurel...aici oi fi nebuna, dar am de gand sa dorm cu el pana m-o da afara din camera lui...are dati cand se trezeste din diverse motive...si-a pierdut suza prin pat...sunt acolo si i-o dau (am un stash de suze sub perna, dar shhhhh...el nu stie asta)...s-a auzit vreun zgomot...pun mana pe corpusorul lui mic si-i fac shhhhhh linistitor la ureche (cum auzea el in burtica la mine) si adoarme la loc...se foieste pentru ca e pe cale sa se trezeasca sa pape...ma execut cu un bibe inainte sa faca ochi, sa coboare din pat si sa vina 4x4 pana la bucatarie...etc...toate nevoile lui de om mic sunt mai bine intampinate daca eu sunt langa el...inca are mare nevoie de mine noaptea, asa ca nu plec nicaieri momentan...ma astept ca la o varsta, sa nu mai aiba nevoie de mine noaptea si sa ma usuiasca inapoi in dormitorul mare...o sa plec cu inima indoita pentru ca iubesc sunetul pe care il face cand respira si mirosul lui de bebelus...
Nu am nici timp, nici inclinatie sa fac tabele si tabelase cu ore de somn, cat mi-a luat sa-l adorm etc...pentru ca Mihut poate sa aiba o zi buna si sa adoarma repede si linistit, sau sa-l doara dintisorii si sa-i ia ceva sa se calmeze suficient sa poata adormi...iar daca ma uit la ceas mereu cand il plimb in sling o sa mi se para si 5 min o vesnicie...da, nu-s cea mai rabdatoare persoana...insa daca nu cronometrez si ii cant usor si eu la ureche sau ma uit la fetisoara lui si ma scufund in minunea de a imi VEDEA copilul...o ora trece repede...asa ca notatul si cronometratul nu-s de noi...
Ca orice alta informatie, ca-i de pe net, ca-i dintr-o carte, consider ca totul trebuie filtrat prin prisma propriei situatii...nu voi urma niciodata orbeste un sfat...il voi lua in considerare si voi vedea daca ni se potriveste...si ca in orice lucru, voi aplica partile bune pentru noi...pentru ca, nu? fiecare copil e special, fiecare familie diferita...
Somn usor va urez! ca noi intr-o zi ploioasa..

Ceapa ei de ceapa!

Ieri am prestat si eu o ciorba de fasole cu afumatura...fasole din conserva ca toate incercarile mele de a fierbe fasol s-au soldat cu oale arse...si ca orice moldoveni sadea, am prestat si o ceapa la ciorba cu pricina...ca deh, merge...daca veniti la noi dupa ce mancam ceapa, s-ar putea sa va tin la usa ca sa nu risc lesinuri prin casa...
No, Mihut e racit zilele astea...muceste, tuseste...tusea i-a mai trecut, dar muciiiiii...mucii sunt epici...si noapte are nasul plin de muci, oricat l-as aspira, dar vrea si suzeta in gura...si cum pe urechi nu poate respira, na belea, conflict de interese soldat cu urlete noaptea, nesomn, oboseala la amandoi etc...azi noapte cand a dat semne de fomica, se duce subsemnata la bucatarie, presteaza un bibe si-i cad ochii pe jumatea de ceapa ramasa...toti am citit treaba aia cu cepa pusa langa pat...in disperare de cauza, iau ceapa si o car cu mine in dormitor...hranesc Mihut, el se intoarce pe o parte, mai muceste un pic, adoarme...ma culc si eu...si eu cu muci, evident...oups, parca respir mai bine...in fine, adorm...ma trezesc speriata peste vreo 2 ore...copilul n-a miscat de pe loc...ca sa va explic mirarea mea, Mihut pleaca prin somn in 4 labe, se foieste mereu in pat, e ca si cum nu doarme...pun mana pe el...respira, n-are febra...eu n-am muci...il ascult...nu muceste deloc...o fi ceapa? ma culc la loc...ma trezesc iar...e lumina afara...ma uit la ceas...8 si 11 minute...Mihut doarme lemn...soc si groaza! el la maxin 8 face ochi...nimic...o aud pe buni intrand in casa...beau o cafea cu ea, fac dus...la 9 face ochi Mihut...linistit, zambaret, ca deh ...a dormit ca ursul...pleacam la Joc de ghemotoc..o sa va scriu si despre asta cand terminam atelierele la ei, dar in principiu dupa primul atelier ne place...ajungem inapoi acasa cu Mihut dormind in Boba...pun Mihut la nani...iar muceste...buni, dupa ce i-am povestit faza cu ceapa...adiu o ceapa! ceapa iar functioneaza, fi-miu inca doarme...linistit din ce-mi dau seama, ca e cu buni in dormitor...deci ceapa ei de ceapa! de ce n-oi fi incercat eu mai devreme cu ceapa?