6 reguli pentru impartitul jucariilor

Mihu mic IMPARTE! Da, ati citit bine…imparte. Bine, cand e odihnit, satul, se aliniaza planetele, stiti voi. Are si momente mai putin glorioase cand o cheama pe Emma la el sa se joace si apoi nu vrea sa ii dea nici o jucarie. Noroc ca Emma e demna fiica a mamei ei si ii explica foarte convingator: Mihu, nu e frumos asa! E frumos sa imparti. Si Mihu in 99% din cazuri reactioneaza si ii da si ei ce doreste.

Dupa multe  (mii) de explicatii ale mama-sii ca e mai frumos sa te joci impreuna si nu singur, ca uite, doreste si fetita/baiatul sa se uite putin la jucaria ta tocmai pentru ca e frumoasa, e un compliment de fapt,etc, s-a produs minunea…dar nu de pe o zi pe alta, nuuuu, cum ar fi sa fie asa usor???

A trebuit, ca orice pana acum, sa vrea el. Ca eu nu i-am impus niciodata sa isi dea jucariile. Sunt ale lui si el hotaraste. Dar in acelasi timp, i-am explicat de multe (mii) de ori ca daca el nu e inclinat sa dea o jucarie unui copil, nici copilul acela nu va fi inclinat sa ii dea lui si trebuie sa isi asume aceasta consecinta naturala.

S-a inceput cu schimbul de jucarii in parc, cand era micut. Se adunau la cate o masa de sah si puneam tot ce aveau la comun. Luau unii de la altii, mai aparea cate un conflict cand pleca cate unul acasa si isi voia jucariile inapoi, dar treaba mergea bine. S-a continuat cu mijloacele de transport: moto, trotineta, bicicleta etc.

Reguli de baza aplicate de noi:

1.       Jucariile tale sunt ale tale si nu te obliga nimeni sa le dai

2.       Daca nu le dai, nici nu le fluturi ostentativ prin fata aceluiasi copil caruia nu vrei sa I le dai (I s-a intamplat si lui si a incercat si el sa o faca:  ghinion, muma-ta nu e gluga de coceni aici si nu te poate lasa sa faci asta)

3.       Daca iti doresti o jucarie, o ceri (nu o smulgi).

4.       Ai mai multe sanse sa primesti acea jucarie, daca oferi ceva la schimb.

5.       Cand iti vrei jucaria inapoi, o ceri frumos. Daca intampini un refuz, faci foarte clar ca e a ta de acasa si o doresti inapoi. Ferm si politicos. Din nou, nu smulgem din mana. Valabil si invers, cand ti se cere jucaria pe care ai imprumutat-o, o dai inapoi .

6.       Regulile de mai sus se aplica pe jucariile tale de acasa si nu pe cele de la gradi, acolo doamna Diana rulz si te conformezi regulilor ei.

Pe masura ce a crescut si si-a dorit compania altor copii si joaca interactiva cu ei, a priceput ca trebuie sa dai ca sa si primesti. O data internalizata invatatura asta, lucrurile au devenit mai simple, pentru ca a dorit el sa dea si sa faca schimb. De asemenea, si dezvoltarea lui intelectuala i-a permis deja sa inteleaga ca daca o jucarie nu mai e in mana lui, nu inseamna ca i-a luat-o cineva de tot si ca o va primi inapoi.

De exemplu in minivacanta noastra la mare, a cunoscut o multime de copii cu care a impartit laptopul lui de jucarie, trenulete si inghetata chiar! Au fost Mia, Tudor, Vlad, Maria, Iustin si inca cativa (imi cer scuze ca nu le-am retinut numele tuturor) pe care atunci i-a cunoscut si tot atunci s-au si jucat impreuna.

Raisa era venita la aceeasi pensiune ca noi si cand l-a auzit la 9 seara ca el vrea inghetata, i-a cerut si ea mamicii ei. Mama ei nu cumparase si am vazut-o ca i-a picat putin fata pentru ca nu avea de unde sa ii dea. Asa ca l-am intrebat pe Mihu daca ar dori sa imparta inghetata lui cu ea. A zis ca da. M-am dus inspre frigider, impiedicandu-ma de inima mea cat televizorul, si le-am taiat inghetata in doua. Au fost foarte fericiti si au mai discutat o vreme de una alta, s-au jucat cu laptopul lui Mihu etc. In  acest timp, eu si tasu ne dadeam coate si ne minunam.

In ultimul timp, isi doreste foarte mult sa vina Emma pe la el si sa se joace impreuna. Initial nu prea ii da jucarii (valabil si invers cand mergem noi la ea, e reactie normala cumva), apoi se repliaza si se joaca frumos impreuna.

Asa ca se poate, oameni buni. Are 3 ani si acus 8 luni si tot ce am dat eu din gura in ultimii 3 ani s-a sedimentat frumos. Probabil a ajutat si faptul ca nu l-am fortat niciodata si simte ca are control asupra situatiei. Si zau ca imi place mai mult ca da el din proprie initiativa, decat daca l-as fi obligat eu sa faca asta. Nu de alta, dar nu planuiesc sa stau langa el pe parcursul intregii vietii si sa-l ghidonez ce si cui sa dea si sa nu dea. Prefer sa gandeasca cu capul propriu din dotare.

Mai exista mici conflicte pe ici pe colo, pe care le negociez cat de poate de amiabil si cu multe explicatii, dar in timp sunt sigura ca vor disparea si acelea.

Concluzia? O data cu nevoia de socializare si cu dezvoltarea perceptiei asupra lumii (partea cu jucaria data, care nu e pierduta pe vesnicie, ci o primesti inapoi), vine si imboldul de a imparti. Pentru ca omul e un animal social si isi doreste integrarea in grup si socializare. Doar ca nu la varste mici , aveti putintica rabdare.