Mihu mic si cele 3 mame ale lui

Mihu mic stie ca are 3 mame...in fine, 3 adulti care au grija de el...si cum el e prea mic sa faca inca diferenta intre barbat si femeie, respectiv tati si mami, sau bunica si mama, el are 3 mame...asta e situatia noastra, din diverse motive...stiind ce va sa vina, am ales constient de la inceput ca el sa petreaca suficient timp si cu buni si cu tati, si nu numai cu mine, ca atunci cand a trebuit sa ramana doar cu tati sau doar cu buni, el sa nu fie frustrat, suparat, sau sa se simta cumva in nesiguranta..dar asta nu inseamna ca am facut-o cu inima usoara..si totusi, copiii nostri sunt admirabil de destepti..
Mihu mic are chestii pe care le face doar cu buni...buni a noastra a fost "profa"...si atunci are aplecare spre a-l invata diverse, in timp ce-i canta si in struna...orice activitate cu buni este educativa...de la statul la oglinda la taclale cu "baietelul din oglinda", la "cititul" din cartulii miiiiici cu poze maaaaaaaaari, la atinsul de plante etc...pricepeti voi ideea...buni nu a incetat sa fie profesoara doar fiindca nu mai preda la clasa...o suspectez ca e a fost profesoara dinainte sa predea si e undeva in genele ei abilitatea asta...sa va mai zic ca i-a placut sa fie profesoara si la materia Protectia mediului la o ora de practica, le-a pus copiilor (de liceu copiii) "finding Nemo" si apoi au stabilit impreuna ce era adevarat acolo si ce nu in functie de ecosistem? da, eu una sunt mandra de buni a noastra...buni e cool...
Mihu mic iar are chestii pe care le face doar cu tati...stau ca baietii si se cam uita la meciuri in ultima vreme, ca deh, e campionatul...dar inainte de asta, tati il plimba prin casa tinandu-l ca intr-un scaunel, sprijinit de pieptul lui si aratandu-i diverse prin casa...baitza in Tummy Tub era momentul lor de joaca si de dragaleala...tati il plimba si prin cartier in orice sistem de purtare zice subsemnata...si e pur si simplu langa el...tati nu e prea vorbaret, deci...na...dar interactioneaza bine intre ei asa...
Cu subsemnata, Mihu mic face iar o gramada de chestii...dar chestia specifica noua este adormitul in sling...sunt cateva ocazii in care Mihu mic mi-a dat clar de inteles ca, desi si pe ceilalti doi ii iubeste si se simte in siguranta cu ei, ce avem noi e special...ca tocmai citisem un articol de-al Vandei unde vorbea de conectarea 100% cu Vanda mica si ma apucase putin bluesul ca noi nu aveam chestia asta...gresit..ne conectam foarte fain, spontan si in anumite momente suntem numai noi doi in lumea asta in bula noastra de fericire....momentele cand chiar daca e obosit, nu adoarme altfel decat daca il plimb eu in sling, priceless..masuram holul in lung si in lat (sunt 13 pasi de ai mei, da? ca tot suntem cu 13 dupa noi si pisica neagra in casa :D) si eu ii cant pe melodia aia cu toamna de la cutiuta muzicala...nu-i cant mare lucru, doar doua versuri:  da, iubirea mea, da, comoara mea...dar el asa s-a obisnuit si il calmeaza...pot ceilalti doi sa-i faca ce i-or face, cateodata doar asta il linisteste...mai intai isi opreste manutzele si piciorusele din framantat si se uita cu ochisorii lui mari in sus la mine...si eu ii zambesc si-i cant...apoi lasa capusorul usor usor pe pieptul meu...se mai uita o vreme in jur...apoi ii cad pleoapele, ofteaza si inchide de tot ochisorii...eu ma mai plimb si-i mai cant, mult dupa ce a adormit, tocmai fiindca il simt asa aproape...
Mai sunt momentele de fericire treaza...deunazi eram la Mega...asteptam la coada...se auzea o melodie faina, Mihu mic era bine dispus si-mi zambarea cu toata gurita lui stirba, isi scosese manutele pe laturile Bobei...asa ca l-am prins de manute si am inceput sa dansez cu el si sa-i cant...nu, n-am voce, da nici nu ma intereseaza aspectul asta...dupa cum bine a zis cineva...pentru el vocea mea e cea mai frumoasa...si atunci Mihu mic si-a aruncat manutele in aer, s-a lasat pe spate si a inceput sa chiuie si sa rada de s-a uitat tot magazinul la noi...cui i-a pasat? noi dansam si cantam...
La fel facem si in parc...il scot din Boba/sling si -l invart, il ridic, il pun pe genunchi si-i pup obrajorii si manutele si piciorusele(da, in continuare el e cel mai dezbracat prunc din parc si unele persoane se uita urat la mine pe tema asta :D)si el rade si chiuie...e si cel mai fericit prunc din parc, pentru ca are acces el la mine si eu la el nelimitat...asta e babywearingul, oameni buni...sa-l ai intotdeauna suficient de aproape incat sa-l poti pupa pe capusor, obrajori, nasuc...
Zilele trecute am iesit pe ploaie..cu Boba...el statea cuminte in Boba si se uita in sus...aveam o umbrela din aia cu fasii colorate ...era curios in prima faza, ca se auzea ploaia rapaind pe umbrela...eu vedeam umbrela reflectata in ochisorii lui mari si albastri...am inceput s-o rotesc...ochisorii s-au marit de supriza si placere...siii...continuarea o stiti...manute in aer, chiuituri si rasete de clopotel...daca nici asta nu mai e conectarea pura si 100%, nu stiu ce mai e...momentul in care vezi sufletelul mic si curat in ochisorii larg deschisi, iar priceless...in continuare fur momente de fericire...si Mihu creste si parca momentele noastre se inmultesc si devin mai intense...sa va mai zic ca in fiecare zi ma trezesc langa el si primul lucru imi zambeste?PRICELESS!
Concluzia: Mihu mic stie foarte clar cine e mama lui...o cunoaste dupa miros, dupa bataile inimii, ca tot le-a ascultat 9 luni, dupa o mie si unul alte detalii, dar e generos si cu o inima mare si-si iubeste si celelalte doua mame la fel de mult..