La gradi!!!!

Undeva prin martie mi-a devenit foarte clar ca:

-          Mihu trebuie sa mearga la gradinita mai devreme sau mai tarziu

-          Mai degraba mai devreme ca pe buni o cam lasa puterile in acelasi ritm pe cat ii cresc lui

Avand acestea in minte, am incercat sa-mi scormonesc amintirile despre cautatul de gradinite de anul trecut, care s-a soldat cu un esec rasunator.

Mi-am revizuit iarasi criteriile, cam asa:

1.       Sa iasa macar o data pe zi afara.. revizuit: ar fi bine, dar daca nu, pot sa traiesc cu asta…de ce? Pai Mihu a trecut de perioada de dezvoltare fizica intensa. Ii place in continuare sa alerge pe afara, dar e mai interesat de interactiunea cu alti copii. Plus ca atunci cand il ia Buni, se opresc prin parc si alearga cat pofteste..

2.       Sa aiba bucatarie proprie…asta s-a pastrat, avand in vedere ca vorba lui Buni: il duci la gradinita sa invete sa manance la masa…suna ciudat, dar asa este, cred ca 50% din mame ma inteleg

3.       Sa fie aproape..daca anul trecut as fi acceptat sa iau transport de la gradi, m-am gandit mai bine si primeaza apropierea ca sa il poata lua Buni si sa nu faca foarte mult pe drum

4.       Sa fie pe site-ul ARACIP…dupa scandalul cu Flipper, mi-a atras atentia aceste aspect…desi, cred cu tarie ca sunt multe gradinite care pur si simplu sunt noi ( ai nevoie de 4 ani de functionare ca sa te poti inscrie cu dosarul la ei din ce stiu) si sunt foarte bune

Buuuun, din aceste conditii au rezultat cateva gradinite, dar cea pe care am ales-o a fost una pe care o vizitasem anul trecut si era cea mai aproape de noi. Am sunat, m-am dus la o discutie, am intalnit-o pe viitoarea doamna educatoare..era cu o fetita mica care plangea in brate. Cea mica era venita noua de 3 zile si statea numai in brate la ea..bila alba majora.

Gradinita curata, frumoasa, nu fancy, dar exact ce imi doream. Stiti vorba aia: nu exista gradinita perfecta, ci cea potrivita? Fix asa.

Mergem sa ne inscriem la gradi..Mihu voia numai cu mine peste tot, de-abia am reusit sa fiu cat de cat coerenta cat sa discut cu doamnele. La un moment dat incepe sa tipe ca sa plecam…hait!! Deja mi-era cam teama pentru succesul operatiunii..

Plecam in concediu, in care abordam des tema gradinitei si ce frumos va fi, ca se va juca cu copiii, si va manca cu ei etc…el incantat..

Venim din concediu, a doua zi mergem la gradi…el in continuare incantat..ajungem acolo, na belea, ca incepe sa planga ca vrea cu mami..Ca o paranteza, pornisem la drum cu gandul unei acomodari treptate..dar cum planul de acasa si socoteala de la targ nu se potrivesc, mi-am dat seama ca nu prea era fezabil in doua zile de concediu pe care le mai aveam.

Mihu urla din ce in ce mai tare la orice explicatie de a mea si nu voia fara mine, practic il potentam sa urle si mai tare cu prezenta mea, cumva..cei mici de la grupa lui, mai ca le venea si lor sa strige dupa mama. Intr-un final, am facut ce nu am crezut vreodata si m-am fofilat din incapere cu prima ocazie. Ajunsa la parter, am auzit momentul in care a descoperit ca nu mai sunt prin preajma. Mai sa ma intorc, noroc ca doamna directoare, care a vazut cativa parinti panicosi la viata ei, m-a luat in birou la o discutie..candva pe parcursul celor 5 min , Mihu a incetat sa urle la etaj. Pe parcursul zilei, doamna lui mi-a trimis pe whatsapp statusul lucrurilor ca sa stau linistita.

L-am luat la 12.30, cu o mare frica in suflet. Daca nu i-a placut? Daca nu mai vrea?

L-am luat la descusut. Spre usurarea mea, mi-a zis ca i-a placut muuuult, ca mai vrea si maine cu copiii. Phiuuuu..

A doua zi s-a cam repetat scena de dimineata, dar cu intensitate mai mica. Ajung inapoi acasa, unde se desfasurau niste lucrari care implicau bormasini si aflu ca nu se termina datul gaurilor pana la pranz cand trebuia sa il iau eu de la gradi. Ce sa fac? Ce fac????? Trag aer in piept, impachetez o pijama, doua suzete si maimutica de plus si ma duc pana la gardul gradinitei…noroc ca iesea una din doamne si i-am explicat in graba ca va trebui sa incerc sa il las si la somn, dar ca ma cazez pe o bordura in fata si nu plec pana nu primesc o poza cu el adormit. Daca nu vrea sa ramana sa doarma cu copiii, sa ma cheme…nu stiam ce sa fac daca nu va vrea sa ramana, dar asta era…

Ma gandeam eu sa ajungem la program lung, dar nu asa din a doua zi de gradinita.

La 13.07 primesc poza cu el dormind dus…topai nitel de fericire si ma duc acasa..vin pe la 3 si ceva sa il iau.. discut cu el cat rearanja parcarea gradinitei

-          Mihu, ti-a placut sa dormi cu copiii?

-          Ti-a placuuuuuut!

-          Mai vrei sa mai dormi cu ei?

-          Mai veeeeeei!!!

Aleluiaaaaa!, canta corul in capul meu…

Mai aveam o frica…venea week-endul si mai pleca si taica-su..dar nu, luni dimineata el voia la gradi..Ajuta si faptul ca ne-am facut o rutina de dimineata: facem dus, mancam, spalam dintii, ne imbracam si plecam cu “masinaaaaaaaaaaaaaaaa” (ii place in masina) la gradi. A ramas pana la 4 cand l-a luat Buni.

Am urmatoarele teorii despre ce l-a ajutat pe el sa se acomodeze:

-          Este vara si sunt mai putini copii, drept pentru care stau toate grupele in aceeasi sala..el iubeste sa stea cu copii mai mari

-          Tot din cauza ca e vara, mai mult se joaca si au mai putine activitati impuse ca sa zic asa

-          Nu s-a intamplat sa planga si sa nu fie luat in brate si consolat, toate doamnele sunt calde si blande. Cand a cerut in prima zi sa ii dea de mancare doamna directoare, ea i-a dat, ca sa intelegeti cat sunt de deschise sa ajute copilul sa se simta in siguranta si acceptat.

Plansul de dimineata se scurtase ca durata, dar tot mai exista. Totusi , doamnele imi spuneau, si le cred, ca dupa ce plec se linisteste si e vesel, sociabil, se joaca, mananca, etc. El imi spunea seara ca ii place.

Ieri ne-am nimerit sa ajungem cand doamna lui pusese la laptop muzica, exact cantecelul cu Gummi care ii place lui…opaaaa, s-a dus instant sa vada ce e acolo..cand m-am fofilat sa plec, nu l-am mai auzit plangand. Bun asa.

Azi, nici nu am apucat sa il descalt. A vazut-o pe doamna lui care pusese melodia cu veverita. A alergat la ea si I s-a aruncat in brate..Corul meu din cap canta AC DC deja. Am apucat sa ii schimb incaltamintea, sa schimb doua vorbe cu doamna si am plecat. Pe scari m-am oprit sa ascult..nimic…liniste si pace…

E joi…joia trecuta a fost prima lui zi de gradinita..

O saptamana din viata lui plina de schimbare care a adus multe lucruri bune cu ea. Printre cele mai mari schimbari a fost atitudinea lui fata de mine. El nu era foarte afectuos cu mine, sa ma ia de gat , sa ma pupe, sa ne dragalim mai mult de 5 secunde cat il prindeam eu. Din prima seara dupa gradinita, am observat schimbarea. El a initiat o sesiune de stat in brate, pupat, gadilat, dragalit, la care eu am raspuns cu tot dragul.

Deja se vad schimbari si in modul in care se joaca cu copiii in parc. Sta la masa cand mananca si acasa (inainte il cam fugaream cu mancarea, recunosc). E mai cooperant cu mine si mai lipit de mine, vrea sa facem mai multe lucruri impreuna.

Per ansamblu, eu vad o influenta extraordinar de buna a gradinitei asupra lui si mai ales, vad ce mult a contat atitudinea persoanelor de acolo in ceea ce a insemnat acomodarea lui. Pentru ca omul sfinteste locul, nu-I asa?

Va urez sa aveti o acomodare la fel de usoara ca a noastra cand va fi cazul! Phiuuuu…