Mihu mic IMPARTE! Da, ati citit bine…imparte. Bine, cand e
odihnit, satul, se aliniaza planetele, stiti voi. Are si momente mai putin
glorioase cand o cheama pe Emma la el sa se joace si apoi nu vrea sa ii dea
nici o jucarie. Noroc ca Emma e demna fiica a mamei ei si ii explica foarte convingator:
Mihu, nu e frumos asa! E frumos sa imparti. Si Mihu in 99% din cazuri
reactioneaza si ii da si ei ce doreste.
Dupa multe (mii) de
explicatii ale mama-sii ca e mai frumos sa te joci impreuna si nu singur, ca
uite, doreste si fetita/baiatul sa se uite putin la jucaria ta tocmai pentru ca
e frumoasa, e un compliment de fapt,etc, s-a produs minunea…dar nu de pe o zi pe
alta, nuuuu, cum ar fi sa fie asa usor???
A trebuit, ca orice pana acum, sa vrea el. Ca eu nu i-am
impus niciodata sa isi dea jucariile. Sunt ale lui si el hotaraste. Dar in
acelasi timp, i-am explicat de multe (mii) de ori ca daca el nu e inclinat sa
dea o jucarie unui copil, nici copilul acela nu va fi inclinat sa ii dea lui si
trebuie sa isi asume aceasta consecinta naturala.
S-a inceput cu schimbul de jucarii in parc, cand era micut.
Se adunau la cate o masa de sah si puneam tot ce aveau la comun. Luau unii de
la altii, mai aparea cate un conflict cand pleca cate unul acasa si isi voia
jucariile inapoi, dar treaba mergea bine. S-a continuat cu mijloacele de
transport: moto, trotineta, bicicleta etc.
Reguli de baza aplicate
de noi:
1.
Jucariile tale sunt ale tale si nu te obliga nimeni
sa le dai
2.
Daca nu le dai, nici nu le fluturi ostentativ
prin fata aceluiasi copil caruia nu vrei sa I le dai (I s-a intamplat si lui si
a incercat si el sa o faca: ghinion,
muma-ta nu e gluga de coceni aici si nu te poate lasa sa faci asta)
3.
Daca iti doresti o jucarie, o ceri (nu o
smulgi).
4.
Ai mai multe sanse sa primesti acea jucarie,
daca oferi ceva la schimb.
5.
Cand iti vrei jucaria inapoi, o ceri frumos. Daca
intampini un refuz, faci foarte clar ca e a ta de acasa si o doresti inapoi.
Ferm si politicos. Din nou, nu smulgem din mana. Valabil si invers, cand ti se
cere jucaria pe care ai imprumutat-o, o dai inapoi .
6.
Regulile de mai sus se aplica pe jucariile tale
de acasa si nu pe cele de la gradi, acolo doamna Diana rulz si te conformezi
regulilor ei.
Pe masura ce a crescut si si-a dorit compania altor copii si joaca interactiva
cu ei, a priceput ca trebuie sa dai ca sa si primesti. O data internalizata
invatatura asta, lucrurile au devenit mai simple, pentru ca a dorit el sa dea si
sa faca schimb. De asemenea, si dezvoltarea lui intelectuala i-a permis deja sa
inteleaga ca daca o jucarie nu mai e in mana lui, nu inseamna ca i-a luat-o
cineva de tot si ca o va primi inapoi.
De exemplu in minivacanta noastra la mare, a cunoscut o multime de copii
cu care a impartit laptopul lui de jucarie, trenulete si inghetata chiar! Au
fost Mia, Tudor, Vlad, Maria, Iustin si inca cativa (imi cer scuze ca nu le-am
retinut numele tuturor) pe care atunci i-a cunoscut si tot atunci s-au si jucat
impreuna.
Raisa era venita la aceeasi pensiune ca noi si cand l-a auzit la 9 seara
ca el vrea inghetata, i-a cerut si ea mamicii ei. Mama ei nu cumparase si am
vazut-o ca i-a picat putin fata pentru ca nu avea de unde sa ii dea. Asa ca
l-am intrebat pe Mihu daca ar dori sa imparta inghetata lui cu ea. A zis ca da.
M-am dus inspre frigider, impiedicandu-ma de inima mea cat televizorul, si
le-am taiat inghetata in doua. Au fost foarte fericiti si au mai discutat o
vreme de una alta, s-au jucat cu laptopul lui Mihu etc. In acest timp, eu si tasu ne dadeam coate si ne
minunam.
In ultimul timp, isi doreste foarte mult sa vina Emma pe la el si sa se
joace impreuna. Initial nu prea ii da jucarii (valabil si invers cand mergem
noi la ea, e reactie normala cumva), apoi se repliaza si se joaca frumos
impreuna.
Asa ca se poate, oameni buni. Are 3 ani si acus 8 luni si tot ce am dat eu
din gura in ultimii 3 ani s-a sedimentat frumos. Probabil a ajutat si faptul ca
nu l-am fortat niciodata si simte ca are control asupra situatiei. Si zau ca
imi place mai mult ca da el din proprie initiativa, decat daca l-as fi obligat eu
sa faca asta. Nu de alta, dar nu planuiesc sa stau langa el pe parcursul
intregii vietii si sa-l ghidonez ce si cui sa dea si sa nu dea. Prefer sa
gandeasca cu capul propriu din dotare.
Mai exista mici conflicte pe ici pe colo, pe care le negociez cat de
poate de amiabil si cu multe explicatii, dar in timp sunt sigura ca vor
disparea si acelea.
Concluzia? O data cu nevoia de socializare si cu dezvoltarea perceptiei
asupra lumii (partea cu jucaria data, care nu e pierduta pe vesnicie, ci o
primesti inapoi), vine si imboldul de a imparti. Pentru ca omul e un animal
social si isi doreste integrarea in grup si socializare. Doar ca nu la varste
mici , aveti putintica rabdare.