Cum facem de obicei, in noiembrie am fost la Targul de
Turism si ne-am luat concediu. La bulgari anul asta, ca turcii se cearta cam
rau, dar tot all inclusive. L-am asteptat ca pe nu stiu ce… rog mamele sa faca
un exercitiu de imaginatie: 0 treburi
casnice, pune-te masa, scoala-te masa, doar piscina, sezlong si joaca cu
copilul… eh, asa e ca suna bine? Plus saptemii de feluri de mancare pentru una
bucata copil care ar trai cu aer, poate ceva l-o tenta… Raiul pe pamant, va
zic! Daaaaa, sigur ca nu…Mihu nu a fost de acord.
Sa incepem cu inceputul. Vremea nu a tinut cu noi, vreo 3
zile a fost frig si vant, deci ciuciu balaceala in piscina pe care ma bazam eu
sa ii faca foame. Colac peste pupaza, stiti voi cum fac copiii energici cu
energie necheltuita? Fix ca trenul si nu ma refer la UUU-UUUU, cum face Mihu ca
sa se amuze.. intra intr-o stare de agitatie in care trage, impinge, sare,
alearga, se invarte in cerc pana ameteste, etc…orice numai sa miste…si tot nu e
suficient.
Am zis ca rezolvam cu niste plimbari prin statiune. Da de
unde? Maria Sa urla neconsolat ca vrea inapoi in camera sa se joace cu
trenuletul, pentru ca da, nu putem pleca nicaieri , ca el isi face rucsacelul
in care isi vara cate sine si trenuri incap. Mno bun.
In fata unui prunc care urla ca el nu vrea nici macar sa
coboare la restaurant , darmite sa si manance, am zis sa gandesc. De ce? Cum? Ce-as
putea face?
S-au intrezarit cateva explicatii:
-
Mihu este ceea ce se cheama in engleza “spirited
child”, tradus la noi cu energic (cuprinde mai mult decat iepurasul Duracell
aceasta denumire). Il deranjeaza aglomeratiile, vacarmul, nu tolereaza prea
bine schimbarile rapide de locatie, iar cand s-a suparat/ofuscat pe ceva, sa te
tii….
-
El mananca cat sa traiasca, nu traieste ca sa
manance si nu prea agreeaza orele fixe de masa, darmite sa mai faca si un efort
sa mearga undeva sa manance de fiecare data. La gradinita se ia cu copiii si
merge treaba, in concediu nu. Si uite-asa am ajuns eu in postura (care nu prea
mi-a placut) sa iau in geanta cate ceva de mancare (banana, caise etc, nu va
imaginati castronul cu ciorba sau farfuria cu friptura) ca sa am sa ii dau ceva
de mancare in camera…da, stiu, contravine multor principii pe care le agreez
-
Faptul ca vremea a fost urata a generat o
frustrare marisoara in el, pe care nu si-a prea putut-o exercita si exorciza…
Acestea fiind spuse, hai sa ne
gandim cum facem. Pai cum sa facem? Acum nu mai putem face prea mare lucru,
asta e clar. Am tarait asa tot concediul si am scos ce a fost mai bun in el.Pe viitor, ne e foarte clar ca
multiplele optiuni de la all inclusive nu ne mai trebuie.
Minidisco care speram sa il atraga l-a speriat, deci nu ne trebuie.
Saptemii de feluri de mancare l-au confuzat, deci mai bine un
singur fel ales de comun acord la o autoservire , pus in fata si mancat.
Mic dejun? Foarte bun un iaurt si fructe direct pe plaja.
Piscina? Mai bine nu, ca facea ca trenuletul in jurul ei si trebuia
sa fim non stop atenti sa nu alunece, sa nu se loveasca cu alti copii etc.
Marea e suficient de mare sa aiba loc toti si se pare ca mai nou, ii place sa
se joace in nisip.
Una peste alta, noua ne-ar fi
priit, dar lui nu. Asa ca o sa revizitam litoralul nostru cu formula pensiune
si mancat la autoservire+din sacosa, de nevoie. Pana o mai creste si el mai
mare. Poate atunci o sa-I placa. Sau macar nu o sa mai vrea sa mearga cu noi! J)) Nu glumesc, la hotel
erau o familie de romani care ne povesteau ca e ultimul concediu in care il mai
iau pe “copilul” de 16 ani, la anul duca-se unde o vrea, ca s-au saturat de
atatea proteste!
Vacanta frumoasa va uram!