Co-sleepingul nostru a inceput intr-o noapte cam pe la o
luna a lui Mihu…zic asa ca nu imi mai amintesc exact, dar tasu se intorsese la
serviciu si noi doi eram singurei in dormitorul mare, eu in patul mare si el in
patutul lui mic, ales cu grija de maica-sa gravida si visatoare..
Ma uitam la el, infasurat cu paturica lui bleu la manute sa
nu se sperie prin somn de ele…el se uita la mine cu ochii lui ca margelutele
larg deschisi…vedeam ca se straduie sa isi scoata manutele de acolo…dadea din
toate cele ca un gandacel rasturnat pe spate , doar ca el era protzapit pe o
parte, si se uita la mine o privire de Ajuta-maaaaa!...atunci mi-au zburat pe
geam toate ideile destepte si logice de pana atunci cum ca cel mic trebuie sa
aiba spatiul lui, sa nu te intorci pe el prin somn etc…l-am luat langa mine,
i-am dat jos paturica de pe el si il tineam in brate asa pur si simplu..Mihu
avea o mocutza atat de happy , incat mi-a fost clar ca e de bine…totusi se foia
in continuare, parca ceva nu-I convenea…l-am dat mai incolo vreo 20 cm , s-a
linistit…intorsese capsorul spre mine si in 5 secunde a adormit...revelatie!!!
Deci dintr-asta imi esti…vrei cu mine, dar nu chiar cum vreau eu, ci cum vrei
tu..mno, cat ti-e bine si esti happy si ai mai si adormit (AAAAALELUIA!!!!!) ,
eu sunt ok cu asta…
Noaptea aia a fost de vis…el pe mijlocul patului, eu il
saream de pe o parte pe cealalta ca sa il alaptez pe rand, deschideam doar un
ochi sa vad daca s-a trezit, nu trebuia sa ma mai ridic in fund sa il vad in
patutul lui, la fiecare miscare il simteam…chiar am dormit linistita .. asa a
continuat povestea cosleepingului pana pe la 6 luni jumatate si eu ma minunam cat
de usor ne e, cat de frumos e sa te trezesti cu manutele alea mici pe ochi…mai
un piciorus, mai un fundulet pe nasul tau, nu mai conta…in orice dimineata,
prima mea imagine era cu ceva din componentele lui Mihu…si asta invita la joaca
evident..cam asa ceva ..
La 6 luni si jumatate, s-a intamplat inevitabilul, adica a
cazut din patul nostru dupa escaladari si baricadari repetate
..noroc ca eram pregatiti deja…camera lui era deja
varuita, salteaua 140*200 cumparata…in seara aia ne-am instalat in camera
lui…era straniu ca era goala…incet incet am umplut peretii de stickere haioase,
colorate sau fosforescente , au aparut comoda, rafturile, covoarele, Mihu a
invatat sa se dea jos controlat de pe saltea..
Diminetile de pe la 7-8 luni ale lui erau mirifice…chiar
daca se dadea jos din pat la o ora la care mie imi era imposibil sa misc, el
avea de treaba…avea jucarii la nivelul lui, o lua de-a busilea spre ele si mai
ma ingaduia chiar si cate o ora sa mai dorm…
Intotdeauna camera lui va fi asa in mintea mea…salteaua si
funduletul lui leganandu-se stanga dreapta cand mergea in 4…sau el ieri
luandu-si avant de la calorifer si sarind pe saltea de zici ca s-a uitat la
olimpiada de gimnastica..
Pentru ca eu inca dorm cu el..dap, are 2 ani si 7 luni si
inca dormim impreuna
In prima faza am zis ca dupa ce nu se va mai trezi noaptea
pentru lapte ma car in dormitorul mare…asta s-a intamplat pe la 2 ani si 2 luni
(!!!!) spre exasperarea mea…dar sunt si alte motive pentru care el se
trezeste…mai viseaza chestii, mai nu-si gaseste cana de apa, face o febra
(foarte rar ce-I drept) etc…si atunci sunt acolo…
Cand m-a bantuit o sinuzita de nu mai puteam sta in AC-ul
din camera lui care sustine o temperatura suportabila vara, a acceptat sa
doarma doar cu taica-su…dar cand tati a plecat in delegatie si l-am intrebat
daca vrea sa doarma singurel, a zis ca nu si s-a culcusit mai confortabil in
bratele mele…un ghemotoc de baietel care vrea sa fie in bratele maica-sii..pai
poti sa refuzi asa ceva? nu poti...iar la somnul de seara se poarta cele mai interesante discutii dupa cum v-am povestit mai devreme pe facebook aici
Acolo raman pana mi-o zice el sa plec..problema e ca dorm
mai bine pe salteaua de la el din camera , pusa direct pe jos, decat pe
salteaua identica din dormitorul mare, pusa pe cadru de pat…banuiesc ca o sa
renuntam la pat…dar cine o sa imi mai foiasca mie prin pat oare? Ca zgomotele
alea mici si usoare pe care le face el noaptea pe mine ma fac sa dorm
linistita, subconstientul meu e linistit ca il aude pe acolo…
Concluzia mea e ca pentru mine cosleepingul functioneaza
perfect, eu sunt mai linistita ca il stiu langa mine si pot sa il aud in caz de
ceva.
Evident nu tot ce functioneaza la noi e musai sa functioneze
si pentru restul lumii. Ca vreau eu sa concluzionez e faptul ca instinctul de
mama te ghideaza inspre o solutie potrivita pentru familie…asa ca aveti
incredere in instinctele voastre..exista cu un motiv..
Somn usor va uram!
