joi, 30 iunie 2016

La gradi!!!!

Undeva prin martie mi-a devenit foarte clar ca:
-          Mihu trebuie sa mearga la gradinita mai devreme sau mai tarziu
-          Mai degraba mai devreme ca pe buni o cam lasa puterile in acelasi ritm pe cat ii cresc lui

Avand acestea in minte, am incercat sa-mi scormonesc amintirile despre cautatul de gradinite de anul trecut, care s-a soldat cu un esec rasunator.

Mi-am revizuit iarasi criteriile, cam asa:
1.       Sa iasa macar o data pe zi afara.. revizuit: ar fi bine, dar daca nu, pot sa traiesc cu asta…de ce? Pai Mihu a trecut de perioada de dezvoltare fizica intensa. Ii place in continuare sa alerge pe afara, dar e mai interesat de interactiunea cu alti copii. Plus ca atunci cand il ia Buni, se opresc prin parc si alearga cat pofteste..
2.       Sa aiba bucatarie proprie…asta s-a pastrat, avand in vedere ca vorba lui Buni: il duci la gradinita sa invete sa manance la masa…suna ciudat, dar asa este, cred ca 50% din mame ma inteleg
3.       Sa fie aproape..daca anul trecut as fi acceptat sa iau transport de la gradi, m-am gandit mai bine si primeaza apropierea ca sa il poata lua Buni si sa nu faca foarte mult pe drum
4.       Sa fie pe site-ul ARACIP…dupa scandalul cu Flipper, mi-a atras atentia aceste aspect…desi, cred cu tarie ca sunt multe gradinite care pur si simplu sunt noi ( ai nevoie de 4 ani de functionare ca sa te poti inscrie cu dosarul la ei din ce stiu) si sunt foarte bune

Buuuun, din aceste conditii au rezultat cateva gradinite, dar cea pe care am ales-o a fost una pe care o vizitasem anul trecut si era cea mai aproape de noi. Am sunat, m-am dus la o discutie, am intalnit-o pe viitoarea doamna educatoare..era cu o fetita mica care plangea in brate. Cea mica era venita noua de 3 zile si statea numai in brate la ea..bila alba majora.
Gradinita curata, frumoasa, nu fancy, dar exact ce imi doream. Stiti vorba aia: nu exista gradinita perfecta, ci cea potrivita? Fix asa.

Mergem sa ne inscriem la gradi..Mihu voia numai cu mine peste tot, de-abia am reusit sa fiu cat de cat coerenta cat sa discut cu doamnele. La un moment dat incepe sa tipe ca sa plecam…hait!! Deja mi-era cam teama pentru succesul operatiunii..

Plecam in concediu, in care abordam des tema gradinitei si ce frumos va fi, ca se va juca cu copiii, si va manca cu ei etc…el incantat..

Venim din concediu, a doua zi mergem la gradi…el in continuare incantat..ajungem acolo, na belea, ca incepe sa planga ca vrea cu mami..Ca o paranteza, pornisem la drum cu gandul unei acomodari treptate..dar cum planul de acasa si socoteala de la targ nu se potrivesc, mi-am dat seama ca nu prea era fezabil in doua zile de concediu pe care le mai aveam.

Mihu urla din ce in ce mai tare la orice explicatie de a mea si nu voia fara mine, practic il potentam sa urle si mai tare cu prezenta mea, cumva..cei mici de la grupa lui, mai ca le venea si lor sa strige dupa mama. Intr-un final, am facut ce nu am crezut vreodata si m-am fofilat din incapere cu prima ocazie. Ajunsa la parter, am auzit momentul in care a descoperit ca nu mai sunt prin preajma. Mai sa ma intorc, noroc ca doamna directoare, care a vazut cativa parinti panicosi la viata ei, m-a luat in birou la o discutie..candva pe parcursul celor 5 min , Mihu a incetat sa urle la etaj. Pe parcursul zilei, doamna lui mi-a trimis pe whatsapp statusul lucrurilor ca sa stau linistita.

L-am luat la 12.30, cu o mare frica in suflet. Daca nu i-a placut? Daca nu mai vrea?
L-am luat la descusut. Spre usurarea mea, mi-a zis ca i-a placut muuuult, ca mai vrea si maine cu copiii. Phiuuuu..

A doua zi s-a cam repetat scena de dimineata, dar cu intensitate mai mica. Ajung inapoi acasa, unde se desfasurau niste lucrari care implicau bormasini si aflu ca nu se termina datul gaurilor pana la pranz cand trebuia sa il iau eu de la gradi. Ce sa fac? Ce fac????? Trag aer in piept, impachetez o pijama, doua suzete si maimutica de plus si ma duc pana la gardul gradinitei…noroc ca iesea una din doamne si i-am explicat in graba ca va trebui sa incerc sa il las si la somn, dar ca ma cazez pe o bordura in fata si nu plec pana nu primesc o poza cu el adormit. Daca nu vrea sa ramana sa doarma cu copiii, sa ma cheme…nu stiam ce sa fac daca nu va vrea sa ramana, dar asta era…
Ma gandeam eu sa ajungem la program lung, dar nu asa din a doua zi de gradinita.
La 13.07 primesc poza cu el dormind dus…topai nitel de fericire si ma duc acasa..vin pe la 3 si ceva sa il iau.. discut cu el cat rearanja parcarea gradinitei

-          Mihu, ti-a placut sa dormi cu copiii?
-          Ti-a placuuuuuut!
-          Mai vrei sa mai dormi cu ei?
-          Mai veeeeeei!!!
Aleluiaaaaa!, canta corul in capul meu…

Mai aveam o frica…venea week-endul si mai pleca si taica-su..dar nu, luni dimineata el voia la gradi..Ajuta si faptul ca ne-am facut o rutina de dimineata: facem dus, mancam, spalam dintii, ne imbracam si plecam cu “masinaaaaaaaaaaaaaaaa” (ii place in masina) la gradi. A ramas pana la 4 cand l-a luat Buni.

Am urmatoarele teorii despre ce l-a ajutat pe el sa se acomodeze:
-          Este vara si sunt mai putini copii, drept pentru care stau toate grupele in aceeasi sala..el iubeste sa stea cu copii mai mari
-          Tot din cauza ca e vara, mai mult se joaca si au mai putine activitati impuse ca sa zic asa
-          Nu s-a intamplat sa planga si sa nu fie luat in brate si consolat, toate doamnele sunt calde si blande. Cand a cerut in prima zi sa ii dea de mancare doamna directoare, ea i-a dat, ca sa intelegeti cat sunt de deschise sa ajute copilul sa se simta in siguranta si acceptat.

Plansul de dimineata se scurtase ca durata, dar tot mai exista. Totusi , doamnele imi spuneau, si le cred, ca dupa ce plec se linisteste si e vesel, sociabil, se joaca, mananca, etc. El imi spunea seara ca ii place.

Ieri ne-am nimerit sa ajungem cand doamna lui pusese la laptop muzica, exact cantecelul cu Gummi care ii place lui…opaaaa, s-a dus instant sa vada ce e acolo..cand m-am fofilat sa plec, nu l-am mai auzit plangand. Bun asa.
Azi, nici nu am apucat sa il descalt. A vazut-o pe doamna lui care pusese melodia cu veverita. A alergat la ea si I s-a aruncat in brate..Corul meu din cap canta AC DC deja. Am apucat sa ii schimb incaltamintea, sa schimb doua vorbe cu doamna si am plecat. Pe scari m-am oprit sa ascult..nimic…liniste si pace…

E joi…joia trecuta a fost prima lui zi de gradinita..

O saptamana din viata lui plina de schimbare care a adus multe lucruri bune cu ea. Printre cele mai mari schimbari a fost atitudinea lui fata de mine. El nu era foarte afectuos cu mine, sa ma ia de gat , sa ma pupe, sa ne dragalim mai mult de 5 secunde cat il prindeam eu. Din prima seara dupa gradinita, am observat schimbarea. El a initiat o sesiune de stat in brate, pupat, gadilat, dragalit, la care eu am raspuns cu tot dragul.
Deja se vad schimbari si in modul in care se joaca cu copiii in parc. Sta la masa cand mananca si acasa (inainte il cam fugaream cu mancarea, recunosc). E mai cooperant cu mine si mai lipit de mine, vrea sa facem mai multe lucruri impreuna.
Per ansamblu, eu vad o influenta extraordinar de buna a gradinitei asupra lui si mai ales, vad ce mult a contat atitudinea persoanelor de acolo in ceea ce a insemnat acomodarea lui. Pentru ca omul sfinteste locul, nu-I asa?
Va urez sa aveti o acomodare la fel de usoara ca a noastra cand va fi cazul! Phiuuuu…


miercuri, 8 iunie 2016

Cum sa faci cumparaturi cu un toddler in 10 pasi


Ieri, discutand cu colega, ma plangeam ca nu mai apuc sa fac vreo cumparatura ca sunt singura cu Mihu o perioada … Ea se uita lung la mine si zice: domne, dar mai incearca…imi da o serie de sfaturi (foarte bune, de altfel) si zic hai sa incerc…
Se face asa:
1.Se tremura de frica la ajungerea acasa, in masina, la imaginea mentala a lui Mihu fugind printre rafturile Carrefourului totul culminand cu un tantrum si noi plecand fara nimic cumparat.
2. Se aplica metoda de linistire: Asa si? Nu-mi trebuie nimic urgent, mergem doar de test
3. se scormoneste in minte dupa toate ideile colegei…mbooon, merg sus , iau o hartie si scriu pe ea trei chestii: smanatana, fructe, carne…iau si pixul in geanta sa ii dau de treaba
4. Se ajunge la masina, descui cu cheia (mi s-a macinat plasticul de pe telecomanda de la alarma si mi-a cazut butonul de deblocare), masina urla, eu pornesc linistita motorul in privirile uracioase ale vecinilor…dupa 10 secunde alarma tace ca s-a lamurit ca nu fura nimeni masina, doar se intampla o chestie specifica mie…ma cunoaste de 6 ani, stie ce pot…
4. se recupereaza Mihu de la doamna Elena, se face un mare tam-tam pe tema mersului la supermarket:  - Mami, mergem la un magazine maaaaaaaaaaaare, sa luam mancare..
 - Mancaie…buni..
 - Puiule, buni e batrana si bolnava (scuzeeeeeeeee, Buni) si nu ne mai poate face cumparaturile…tu acum esti mai mare si eu zic ca daca ma ajuti si tu, putem sa ne descurcam noi doi, ce zici?
 - Ajut…
 - Bine, uite lista, te rog sa o tii bine, ca e foarte importanta…
O tine foarte mandru
5. Pe drum se povesteste copilului ca ajungem, ne dam o tura in masinuta cu Mickey Mouse (pot sa le mai zic cateva in gand alora de pun saraciile alea fix pe unde treci ca sa mergi la supermarket? ) si apoi mergem sa facem cumparaturile…si daca terminam repede cu asta, se mai da o tura in masinuta daca vrea…
6. Ajungem, se da o tura, luam cos si intram…tot ce iau de pe raft, ii dau sa puna el in cos…aproba…mai ia cate ceva si el…le marchez mental sa le subtilizez mai tarziu si sa le pun la loc…pofteste la o punga de rondele organics (iubirea lui) si ii iau…un timp in cosul meu nu se aude decat un rontzait continuu…ii mai iau si un pahar de suc de portocale proaspat cu care se distreaza maxim studiind cat sa stranga de el pana curge pe langa…studiem principiul , explicam si in timpul asta terminam cumparaturile…phiuuu…
7. Mergem la casa unde se cere jos din cos ca sa puna el cumparaturile pe banda (e casa speciala pt copii cu scarita la capat)… punem impreuna tot pe banda, el foarte incantat : Ajut! Ajut!...vine si la capatul celalalt sa ma ajute sa le pun inapoi in cos..
8. ne oprim la un  alt stand unde le zic iar in gand ceva de bine alora…jucariile alea care tzipa, alearga, beculesc…ii explic ca nu putem lua nici o jucarie de acolo…se mai uita nitzel la ele si plecam..intram la Pepco sa cumparam creta ca de o vreme ma pune sa ii desenez n+1 pisici, musai cu picioare si coada…cumparam creta , gaseste undeva doua masinute mici si frumusele..il rog sa isi aleaga una din ele ca am vazut cum ii sclipeau ochisorii si stiu ca la Pepco nu ma astept sa coste o avere..la casa il roaga pe casier  : Foarfeeeeeeeeeeeeca…taie…etichetaaaaaaa!  Omul se conformeaza..Mihut emite un : multumeeeeeeeeeeeeeesc..si plecam
9. mergem la masina , unde ii explic ce si cum cu telecomanda si ca o sa claxoneze masina, dar nu are de ce sa sperie ca asa si pe dincolo….zis si facut, incepe saracia de alarma sa urle, face ochii mari… cand tace alarma, il vad cum isi ia avant si incepe: Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit, Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit…maaaaaaaaaaaaaaaareeeeee! Mboon…… isi plimba masinuta pe aripa masinii cat pun eu cumparaturile in portbagaj si spre socul meu, nu se indeparteaza de mine nici macar un metru..mergem si la DM unde ia un cos mic si pune toate cumparaturile in el pana gaseste cubul minune de lemn si acolo ramane…imi termin cumparaturile si ma mai joc cu el o vreme la cub…
10.plecam acasa si ii explic ca trebuie sa mergem cu cumparaturile in casa ca altfel ni se strica iaurtul si carnea…si apoi daca doreste putem sa mai iesim o data afara…iau plase de cumparaturi si tot ce mai am, Mihu merge pe langa mine linistit (!!!!)…ajungem in casa…phiuuuu, am facut-o si pe asta…il pup si ii multumesc ca m-a ajutat sa fac cumparaturile..il intreb daca i-a placut si daca mai vrea sa mai mergem ..Mai mergeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeem!!! a fost raspunsul…