luni, 20 iulie 2015

De-ale toddlerilor



Vorba cuiva: tantrum here, tantrum there, tantrum-tantrum everywhere..

Am ajuns la varsta ACEEA...la care e suficient de mare sa alerge..direct in strada cand trec masinile..suficient de mare sa-si doreasca masinuta copilului din parc, care nu vrea s-o dea...suficient de mare sa..orice
Dar nu suficient de mare sa-si dea seama de pericolele la care se expune, nu suficient de mare sa respecte intrucatva proprietatea celuilalt..si exemplele pot continua...
Daca unele le pot vedea venind si le pot evita cu gratie, ei se pare ca numarul celor pe care nu le pot controla se inmulteste de la zi la zi...
Incerc sa fie tot timpul bine hranit, hidratat si dormit, sa nu mai adaug si senzatia de foame/sete/somn pe lista motivelor de tantrum.
Dar cateodata, zenul meu parintesc de care ma tin cu dintii e spulberat.
De exemplu, ieri ne plimbam cu Emma si mama ei inspre parc,si-a parasit brusc moto cea verde in fata blocului, s-a smuls din mana mea si a inceput sa alerge cat il tineau piciorusele alea mici inspre curba, de unde am auzit venind o masina..secundele pana l-am ajuns si l-am luat pe sus din mijlocul strazii au durat secole...o auzisem cu o jumatate de ureche pe mama Emmei alergand si ea inspre el (Emma era in trici parcata pe margine), dar secundele alea...cand l-am ajuns, l-am ridicat amandoua in aer si recunosc, am tipat la el...mi-a fost frica, cum nu-mi mai fusese vreodata..el s-a speriat, ca s-a trezit brusc in aer si apoi m-a auzit tipand..am spus si chiar infioratoarele cuvinte: Pentru altceva nu, dar pentru din-astea , te bat eu cu mana mea...
Plans, tavalit pe jos etc, ca de ce n-are el voie sa alerge unde vrea si cand vrea...pana am ajuns in parc eram leguma si-mi tremurau genunchii...
Ca sa fie treaba buna, in aceeasi seara, Mihu nu dorea altceva decat sa-si continue drumul cu moto verde traversand Malcoci, in momentul in care treceau masinile si tzipa ca taiat cu fierastraul ca de ce nu-l las.. i-am explicat in sapte mii de feluri ca nu putem merge pe oriunde si oricand si uite, mami, acum trec masinile si ne lovesc daca sarim asa intre el, asteptam sa se opreasca si apoi trecem si noi etc...toate astea cu el urland si tavalindu-se si sfarsind cu noi pe jos, el in brate la mine...

De altfel, reactioneaza bine la explicatii cand i le dau din timp, pregatindu-l pentru ceea ce urmeaza sa facem...dar cateodata, cateodata...stiti sentimentul ala ca te lupti cu morile de vant? cam asa si cu tantrumul toddlerului...vorbesti cu un perete, tu spui, tu auzi, el nu vrea decat sa faca ce vrea el, in ciuda tuturor explicatiilor, poti sa-i spui tu ce vrei, el tot acolo se duce, tot aia face...

Si daca in majoritatea situatiilor cred ca reactionez destul de bine, cu explicatii etc, fara pierderea notabila a calmului, situatiile in care se pune in pericol imi arunca tot calmul pe geam si scot la suprafata pe Momzilla..Momzilla tipa la el si-l scutura nitel in speranta ca macar asa va intelege cat e de grav ce-a facut...ghiciti ce..Mihu nu da doi bani pe Momzilla...sau asa pare..

Momentan nu am alte solutii, m-apuc de citit, poate-s altii mai destepti/experimentati decat mine. Idei?

joi, 16 iulie 2015

Review Isara toddler wrap conversion AKA Lamaitzul


Pe langa faptul ca e un verde lime frumoooooooooooooooooooos de balesti la propriu ca ti-aduce un gust racoros in gura numai cat il vezi, dumnealui SSC-ul mentionat a fost ceva ce nu testasem pana acum.. Prin curtoazia Monicai, l-am primit prin curier si de-abia asteptam sa ajung acasa sa-l testez cu Mihu...
Reactia lui Mihu a fost lamuritoare...cum am prins centura, a ridicat manutzele la mine (nu-l mai plimbasem de mult asa)...eeee, si-asa a venit surpriza... Wrap conversion e, cum l-a descris foarte bine cineva, bouncy...noi nu mai testasem asa ceva... si cum lui Mihutz ii place sa faca tagadam-tagadam in brate la maica-sa, a fost un delir total cu Mihutz tzopaind ca un iepuras la mine in brate, chiraind de bucurie, ma-sa facand ture cu el prin casa la trap si la galop...ca sa fiu mai clara, materialul de wrap e mai elastic decat cel clasic de SSC si de aici efectul de bounce care e nemaipomenit..
Materialul e oricum  moale,e tesut dublu diagonal, bumbac organic, se muleaza extraordinar de bine si se simte de vis. Nu va mai spun ca e certificat si para certificat, vopsit ecologic si asa mai departe. Centura si cataramele iarasi sunt de calitate, curelusele merg cum trebuie prin ele, nici greu, nici foarte usor sa plece singure la plimbare..  L-am luat la o tura de rezolvat treburi prin oras si am stat mai bine de o ora, timp in care n-am resimtit greutatea lui Mihu pus in spate…eu l-as fi purtat si mai mult, dar minunatul meu toddler stie ca are si optiunea de a merge singurel si doreste mai mult asa..
Mie mi-a mai alinat regretul ca nu ne-am descurcat cu wrapul si cred ca pentru mamicile ca mine, cu doua maini stangi, sau pentru cele ai caror pici nu doresc sa stea in wrap e o solutie nemaipomenita.
Sincer, daca il probam inainte sa iau Tula, as fi avut o alegere foarte dificila de facut intre ele..
Per total e un SSC foarte calitativ si care face fata cu success sistemelor consacrate de pe piata internationala. Vi-l recomandam cu drag si pe el si pe mamica lui, Monica, pe care o gasiti pe www.isara.ro