Judecata de apoi

Zilele trecute, vine mama intr-o dimineata si-mi povesteste ca a vazut la stiri cum doua fetite gemene de 6 luni au fost abandonate la o ghena...si pe ea o afecteaza in ultimul timp stirile de genul asta, ca na...Mihu mic...am simtit cum mi s-a strans stomacul...prima reactia a fost sa judec...ce fel de femeie e aia care naste doi copii perfecti, are grija de ei 6 luni si apoi ii abandoneaza?? cum sa-ti abandonezi copiii asa? barem daca le dadea la protectia copilului...eu una daca cumva am uitat sa deschid bebefonul si Mihu mic se trezeste si plange pana vin eu din coltul alalalt al casei si ma doare sufletul de el ca s-a speriat degeaba si ca puteam sa evit asta...dar cum sa lasi copilul pur si simplu, sa nu mai stii de el? sa nu stii daca e in siguranta sau nu? daca a mancat sau nu? daca a dormit sau nu? sigur plange ca nu e langa mama lui...cum sa-ti rupi bucata de suflet si s-o lasi la ghena? la 6 luni cand sunt adorabili, cand i-ai iubit 9 luni in burta si 6 in afara ei??? si-apoi mi-am amintit o discutie cu o buna prietena...relativ la alt caz unde nu am inteles reactia unei alte mamici si prietena mea mi-a spus clar in fata: nu mai judeca, nu esti in situatia ei, nu stii ce probleme are...DA!!! asa e...eu incerc sa nu judec...incerc, bine spus, ca reactia omului e sa judece...dar ma gandesc ca daca insist in directia asta, la un moment dat imi va deveni o a doua natura...si am stat si m-am gandit...ce probleme o fi avut mamica aceea? e greu cu un copil, pe masura ce cresc te solicita tot mai mult...darmite cu doi...o fi avut vreun ajutor, o fi fost cineva langa ea sa-i dea o pauza de o jumatate de ora? o fi fost ea suficient de norocoasa sa aiba pe cineva cum o am eu pe buni a lui Mihu mic? si am fost sigura ca nu....in seara aia, cand m-am bagat in pat langa Mihu mic care dormea dus, m-am uitat lung la el, la minunea care e...si i-am multumit lui Dumnezeu pentru darul pe care mi l-a facut, pentru oamenii pe care ii am in jur si care ma ajuta si pentru tot restul vietii mele...si m-am rugat si pentru ele...pentru mamica aceea coplesita de disperare si de depresie, pentru copilele ei frumoase si deosebite, m-am rugat sa-si revina, sa-si dea seama pana nu e prea tarziu ce comori are, si sa le ia inapoi...azi am aflat ca asta s-a intamplat si ca asa cum am banuit, mamica respectiva nu are prea mult ajutor...taticul e plecat in strainatate si ii trimite bani...banii nu ajuta cateodata...o vorba buna, o jumatate de ora de respiro ...asta ajuta..pentru ca e al naibii de greu sa fii mama..e solicitant si frustrant (apropo de alta postare a mea, eu nu cunosc mama care sa nu fie frustrata pe ceva...cine zice ca nu e, nu zice adevarul), e frumos, dar cateodata simti ca nu mai poti, ca nu mai ai rabdare, ca explodezi...daca ai noroc, vine buni/tati si il ia pe Mihu mic pentru o jumatate de ora/o ora...dar daca nu ai buni sau tati? daca cererile tale de ajutor nu le aude nimeni? atunci probabil se ajunge la asa ceva...a trebuit femeia aia sa aiba un moment de ratacire de genul asta ca oamenii din jurul ei sa constientizeze ca ea are nevoie de ajutor...eu sunt cu sufletul alaturi de ea...e o mama de copii, o mama singura, obosita si frustrata...nu, nu-si uraste copiii, sunt sigura ca ii iubeste, a facut un gest necugetat pe care probabil o sa-l regrete toata viata ei...dar asta a fost strigatul ei de ajutor...si poate lucrurile vor fi mai altfel de acum...eu o sa ma rog in continuare pentru ele...si o sa-i multumesc Celui de Sus pentru tot ajutorul pe care il am...puteam sa fiu eu in locul ei...sau oricare dintre noi...

Mihu mic si cele 3 mame ale lui

Mihu mic stie ca are 3 mame...in fine, 3 adulti care au grija de el...si cum el e prea mic sa faca inca diferenta intre barbat si femeie, respectiv tati si mami, sau bunica si mama, el are 3 mame...asta e situatia noastra, din diverse motive...stiind ce va sa vina, am ales constient de la inceput ca el sa petreaca suficient timp si cu buni si cu tati, si nu numai cu mine, ca atunci cand a trebuit sa ramana doar cu tati sau doar cu buni, el sa nu fie frustrat, suparat, sau sa se simta cumva in nesiguranta..dar asta nu inseamna ca am facut-o cu inima usoara..si totusi, copiii nostri sunt admirabil de destepti..
Mihu mic are chestii pe care le face doar cu buni...buni a noastra a fost "profa"...si atunci are aplecare spre a-l invata diverse, in timp ce-i canta si in struna...orice activitate cu buni este educativa...de la statul la oglinda la taclale cu "baietelul din oglinda", la "cititul" din cartulii miiiiici cu poze maaaaaaaaari, la atinsul de plante etc...pricepeti voi ideea...buni nu a incetat sa fie profesoara doar fiindca nu mai preda la clasa...o suspectez ca e a fost profesoara dinainte sa predea si e undeva in genele ei abilitatea asta...sa va mai zic ca i-a placut sa fie profesoara si la materia Protectia mediului la o ora de practica, le-a pus copiilor (de liceu copiii) "finding Nemo" si apoi au stabilit impreuna ce era adevarat acolo si ce nu in functie de ecosistem? da, eu una sunt mandra de buni a noastra...buni e cool...
Mihu mic iar are chestii pe care le face doar cu tati...stau ca baietii si se cam uita la meciuri in ultima vreme, ca deh, e campionatul...dar inainte de asta, tati il plimba prin casa tinandu-l ca intr-un scaunel, sprijinit de pieptul lui si aratandu-i diverse prin casa...baitza in Tummy Tub era momentul lor de joaca si de dragaleala...tati il plimba si prin cartier in orice sistem de purtare zice subsemnata...si e pur si simplu langa el...tati nu e prea vorbaret, deci...na...dar interactioneaza bine intre ei asa...
Cu subsemnata, Mihu mic face iar o gramada de chestii...dar chestia specifica noua este adormitul in sling...sunt cateva ocazii in care Mihu mic mi-a dat clar de inteles ca, desi si pe ceilalti doi ii iubeste si se simte in siguranta cu ei, ce avem noi e special...ca tocmai citisem un articol de-al Vandei unde vorbea de conectarea 100% cu Vanda mica si ma apucase putin bluesul ca noi nu aveam chestia asta...gresit..ne conectam foarte fain, spontan si in anumite momente suntem numai noi doi in lumea asta in bula noastra de fericire....momentele cand chiar daca e obosit, nu adoarme altfel decat daca il plimb eu in sling, priceless..masuram holul in lung si in lat (sunt 13 pasi de ai mei, da? ca tot suntem cu 13 dupa noi si pisica neagra in casa :D) si eu ii cant pe melodia aia cu toamna de la cutiuta muzicala...nu-i cant mare lucru, doar doua versuri:  da, iubirea mea, da, comoara mea...dar el asa s-a obisnuit si il calmeaza...pot ceilalti doi sa-i faca ce i-or face, cateodata doar asta il linisteste...mai intai isi opreste manutzele si piciorusele din framantat si se uita cu ochisorii lui mari in sus la mine...si eu ii zambesc si-i cant...apoi lasa capusorul usor usor pe pieptul meu...se mai uita o vreme in jur...apoi ii cad pleoapele, ofteaza si inchide de tot ochisorii...eu ma mai plimb si-i mai cant, mult dupa ce a adormit, tocmai fiindca il simt asa aproape...
Mai sunt momentele de fericire treaza...deunazi eram la Mega...asteptam la coada...se auzea o melodie faina, Mihu mic era bine dispus si-mi zambarea cu toata gurita lui stirba, isi scosese manutele pe laturile Bobei...asa ca l-am prins de manute si am inceput sa dansez cu el si sa-i cant...nu, n-am voce, da nici nu ma intereseaza aspectul asta...dupa cum bine a zis cineva...pentru el vocea mea e cea mai frumoasa...si atunci Mihu mic si-a aruncat manutele in aer, s-a lasat pe spate si a inceput sa chiuie si sa rada de s-a uitat tot magazinul la noi...cui i-a pasat? noi dansam si cantam...
La fel facem si in parc...il scot din Boba/sling si -l invart, il ridic, il pun pe genunchi si-i pup obrajorii si manutele si piciorusele(da, in continuare el e cel mai dezbracat prunc din parc si unele persoane se uita urat la mine pe tema asta :D)si el rade si chiuie...e si cel mai fericit prunc din parc, pentru ca are acces el la mine si eu la el nelimitat...asta e babywearingul, oameni buni...sa-l ai intotdeauna suficient de aproape incat sa-l poti pupa pe capusor, obrajori, nasuc...
Zilele trecute am iesit pe ploaie..cu Boba...el statea cuminte in Boba si se uita in sus...aveam o umbrela din aia cu fasii colorate ...era curios in prima faza, ca se auzea ploaia rapaind pe umbrela...eu vedeam umbrela reflectata in ochisorii lui mari si albastri...am inceput s-o rotesc...ochisorii s-au marit de supriza si placere...siii...continuarea o stiti...manute in aer, chiuituri si rasete de clopotel...daca nici asta nu mai e conectarea pura si 100%, nu stiu ce mai e...momentul in care vezi sufletelul mic si curat in ochisorii larg deschisi, iar priceless...in continuare fur momente de fericire...si Mihu creste si parca momentele noastre se inmultesc si devin mai intense...sa va mai zic ca in fiecare zi ma trezesc langa el si primul lucru imi zambeste?PRICELESS!
Concluzia: Mihu mic stie foarte clar cine e mama lui...o cunoaste dupa miros, dupa bataile inimii, ca tot le-a ascultat 9 luni, dupa o mie si unul alte detalii, dar e generos si cu o inima mare si-si iubeste si celelalte doua mame la fel de mult..

Ce o sa-l invat pe Mihu mic???

Astazi am calcat pe un melc...am baletat printre ei pana la magazin, m-am bucurat de ei ...da, nu-i gasesc scarbosi...noroc ca ploua si nu m-a vazut nimeni cand i-am cantat unuia mai marisor : melc melc codobelc...
si in drumul meu inapoi dinspre magazin m-am uitat aiurea o clipa..si trosc!l-am simtit sub picior...mai nu mi-a venit sa plang...pentru ca mi l-am inchipuit pentru o secunda pe Mihu mic mai marisor, pe picioruse si intelegand cate ceva din lumea asta si Mihu mic din inchipuirea mea avea sa planga ca am omorat melcul....sigur ar plange daca ar fi martor la asa ceva...eu una, om mare de altfel, m-am simtit foarte vinovata si urata si rea pentru asta...stiu, un melc nu e o fiinta evoluata etc...dar e o fiinta...poate unora le creeaza repulsie...sunt sigura ca daca melcii ar fi mai evoluati, ar simti repulsie fata de noi...nu, nu suntem mazgosi, ne spalam, mirosim bine (majoritatea dintre noi)...dar suntem asa urati cand suntem rai...si rautatile vin gratuit...azi dimineata cineva mi-a facut o rautate gratuita...din orgoliu, din "pentru ca pot"...si momentul acela cand vezi ca cineva e rau cu tine doar pentru ca poate, e dureros si cand esti om mare...ce o sa-i spun eu lui Mihu mic cand va veni momentul sa vada asa ceva? primul meu impuls a fost sa ma razbun cand o sa pot...dar ma va vedea Mihu mic...ce o sa-l invat eu atunci?pe de alta parte, nici nu vreau sa il invat reversul, ca nu sunt chiar asa de buna crestina sa intorc si celalalt obraz in lumea asta tot timpul...
Si-am venit acasa..si Mihu mic si inocent se bucura tot in brate la bunica-sa de un carusel colorat si o muzica simpla...Mihu mic nu stie inca sa fie rau si urat ca noi toti ceilalti...sunt sigura ca viata asta il va determina la un moment dat sa adopte si fata asta a umanitatii...dar pana atunci, l-am strans in brate, i-am inspirat inocenta, caldura si bunatatea cu care toti ne nastem, el m-a prins cu manutele lui umede de par si a ras.... si lumea mea a fost brusc mai buna....pentru el si pentru inocenta, caldura si bunatatea lui, pentru ca el sa vada si sa constientizeze cat mai tarziu lucrurile astea, am sa incerc cat pot eu de mult sa nu calc pe melci...sau pe oameni...